148 matches
-
oponenți, banul Teodor, și-a concentrat forțele în cetatea Mehadiei, unde a fost asediat câteva luni de trupele regale. Regele maghiar și noul domnitor român din sudul Carpaților după 1310, Basarab I(numit domnitor chiar de rege) au colaborat în asedierea cetății banului Tudor. Se spune că Basarab I ar avea origine cumana. În timpul domniei sale, procesul de formare a Țării Românești s-a finalizat. Într-o diplomă a regelui maghiar Carol Robert de Anjou, din 1324, apare numele voievodului Basarab denumit
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
fiind dați afară din Belgia și fiind nevoiți să oprească revolte în vest și sud. Una dintre acestea, în Toulon, a stabilit scena pentru prima recunoaștere a unui căpitan de artilerie, necunoscut până acum, Napoleon Bonaparte. Contribuția sa în planificarea asedierii cu succes a orașului și a portului său prin buna amplasare a unor baterii de artilerie a constituit începutul unei cariere militare și politice fulgerătoare. Spre sfârșitul anului, alte armate și o politică aprigă de represiune internă ce includea execuții
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
retras după un impas (deși au reușit să captureze flota olandeză), și în Elveția, unde, după câteva victorii, armata rusească a fost complet învinsă A doua bătălie de la Zürich. Napoleon a invadat Siria din Egipt, dar după o înfrângere în asedierea Accrei s-a retras în Egipt, oprind o invazie britanico-turcă. Auzind un zvon despre o criză militară și politică în Franța, el s-a întors în țară, lăsându-și armata în urmă, și folosind popularitatea și suportul său militar pentru
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
încheiat cu înfrângerea și capitularea trupelor franceze de sub conducerea lui Napoleon al III-lea, Edgar Quinet a revenit imediat în Franța (7 septembrie 1870). La 17 noiembrie 1870 și-a redobândit postul de profesor universitar la "Collège de France". În timpul asedierii Parisului de către armata prusacă a scris vehement împotriva germanilor în presa pariziană. În 1871 (8 februarie) a fost ales deputat în Adunarea Națională (din partea Departamentului Sena), contribuind activ la instaurarea celei de-a Treia Republici Franceze. A fost unul dintre
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
anexarea Granadei și a Navarei. Războiul Granadei a început în 1482. La 2 ianuarie 1492, ultimul conducător musulman, Muhammad al XII-lea, denumit de spanioli "Boabdil", a predat întreaga Granadă lui Ferdinand și Isabellei, "Los Reyes Católicos" („Regii Catolici”), după asedierea orașului.
Emiratul Granadei () [Corola-website/Science/320453_a_321782]
-
cucerind Acarnania și Etholia și apoi Thessalonicul. Cu o modestă desfășurare de forțe, fără a purta o singură mare bătălie, Dusan smulgea Imperiului bizantin mai mult de jumătate din teritoriu, dublându-și imperiul. Operațiunile militare se axau în general pe asedierea în fața orașelor, care nu ofereau rezidență prelungită împăratului sârb Puterea sa se extindea acum de la Dunăre până la Golful Corint și de la Adriatica până la Marea Egee. Imperiul său era în realitate un imperiu pe jumătate grecesc, compus în mare parte din țări
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
a aderat la pacea dintre Polonia și Imperiul Otoman. Încă din ianuarie 1462 sunt menționate lupte la hotarele dintre cele două țări, ceea ce periclita comerțul în zonă. Conform cronicarului Laonic Chalcocondil, Ștefan cel Mare a colaborat cu flotă otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462. După eșecul asediului, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveana a intrat să jefuiască în Țară Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș. La
Asediile cetății Chilia () [Corola-website/Science/317839_a_319168]
-
în ). din 1219 decretat de Sfântul Sava. Țarul Dușan și-a dublat fostul regat, cucerind teritoriile din sud, sud-est și în est. Nu s-a luptat cu nicio armată pe câmpul de luptă, în schimb și-a câștigat țaratul prin asedierea orașelor. A fost succedat de fiul său Ștefan Uroș al V-lea, numit cel Slab, care poate de asemena să fie atribuit țaratului, deoarece cădea treptat în anarhie feudală. Datorită cuceririlor bruște, administrării proaste și eșecul de a-și consolida
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
în anul 1865. Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon. În timpul războiului franco-prusac, continuă să realizeze litografii pentru ""Le Charivari"". În iarna anului 1870-1871, în timpul asedierii Parisului, Daumier și Courbet fac parte din comisia responsabilă de salvarea monumentelor pariziene și a capodoperelor din muzee. Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
(în , în ) a fost o luptă care a durat 87 de zile, desfășurată în orașul Vukovar din estul Croației. Asedierea orașului s-a făcut de către Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), sprijinită de diverse forțe paramilitare sârbe, cu intenția de a desprinde localitatea de Croația și de a o anexa Republicii Sârbe Krajina, care să formeze o uniune cu
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și în special paramilitarii sârbi din estul Slavoniei, erau adesea extrem de ostili cu jurnaliștii străini, în contrast evident cu relativ deschișii croați, care profitau de fiecare ocazie pentru a-și descrie cauza ca pe o luptă împotriva opresiunii. Reacțiile la asedierea Vukovarului au variat considerabil în Croația și în restul Iugoslaviei. Croații au văzut bătălia pentru Vukovar ca pe o luptă pe viață și pe moarte pentru supraviețuirea națiunii lor, comparând-o cu decisiva - pentru URSS - bătălie de la Stalingrad. Sfârșitul asediului
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
L și L sunt uneori numite "puncte Lagrange triangulare" sau "puncte troiene". Numele de puncte troiene vine de la asteroizii troieni de la punctele L și L Soare - Jupiter, care la rândul lor sunt numiți după personajele din Iliada lui Homer (legendara asediere a Troiei). Asteroizii din punctul L, care conduc planeta Jupiter, sunt numiți 'tabăra greacă', oar cei din punctul L poartă numele de 'tabăra troiană'. Acești asteroizi sunt (mare parte) denumiți după caracterele din taberele respective ale Războiului Troian. Punctele Lagrange
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
pe vecinii săi, inclusiv pe papă Nicolae I. În 866, depusul Pandenulf a făcut apel la împăratul Ludovic al II-lea, aflat atunci în vizită la Montecassino, de a trece la acțiune împotriva unchiului său. Împăratul a trecut imediat la asedierea Capuei și l-a dezmoștenit pe Landulf ÎI, însă, în loc să îl reînscăuneze pe Pandenulf, a hotărât să treacă comitatul de Capua sub ducele Lambert I de Spoleto, considerat mai de încredere. Această soluție nu a durat mult timp. În 871
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
fost ucis în timpul Asediului Vukovarului. Înainte de începerea războaielor iugoslave, Bratić a comandat Garnizoana Novi Sad, parte a Armatei Iugoslave. În timpul Războiului Croat de Independență a primit misiunea de a ataca orașul Vukovar, care era apărat de armata croată. La începutul asedierii localității, Bratić a fost numit comandat al „Grupului de Operațiuni Nord”, în timp ce la comanda „Grupului de Operațiuni Sud” se afla colonelul Mile Mrkšić. „Grupul de Operațiuni Nord era alcătuit dintr-o brigadă mecanizată, un regiment mecanizat adus din orașul Pančevo
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
Vukovar, peste 1.300 de militari din regimentul lui Bratić au fost uciși în oraș și în împrejurimi. După moartea sa, generalul Mladen Bratić a fost urmat la comanda Garnizoanei Novi Sad de generalul Andrija Biorčević, participant și el la asedierea Vukovarului. În onoarea generalului Bratić, consiliul local din Novi Sad a decis, pe 30 martie 2007, să numească o stradă cu numele său.
Mladen Bratić () [Corola-website/Science/325002_a_326331]
-
numite tumuli, movile așezate peste camerele mortuare, unde se găseau sarcofagele suveranilor. Cel mai cunoscut rege al Frigiei a fost Midas, acest a cerut sprijin împăratului asirian, Sargon al II-lea împotriva triburilor cimeriene invadatoare. Strabon ne relatează că în timpul asedierii Gordiumului de către cimerieni, Midas se sinucide înghițind sânge de taur. Incediul ce a devastat orasul Gordium, după primele interpretări a avut loc in circa 700 î.Hr. Cu ajutorul datării cu carbon-14 și a dendrocronologiei s-a stabilit că arderea orașului a
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
Acest truc îi permite să îl lase inconștient și să scape, dar îl lasă în grija lui Gérard, pe care îl cheamă folosind Atuurile. Corwin călătorește pe Pământ și asamblează o linie de producție pentru a-și asigura armamentul necesar asedierii Amberului. În timpul acestei călătorii, își vizitează casa din New York, unde găsește un mesaj de pace de la Eric, pe care îl respinge. În continuare, își recrutează o armată dintr-o Umbră similară celei din care recrutase anterior armata cu Bleys, antrenând
Armele din Avalon () [Corola-website/Science/324160_a_325489]
-
prin zona Vrancei și urmează traseul Carpaților Orientali, ale căror repere sunt marcate de mănăstirile ridicate de Ștefan cel Mare și de evenimente care aveau să rămână în legendele și istoria românilor: Bătălia de la Baia împotriva lui Matia Corvin sau asedierea Cetății Neamțului de către regele polonez Sobieski din 1681, în care o mână de moldoveni s-a opus armatei invadatoare. În afara rememorării evenimentelor istorice, Vlahuță prezintă Munții Carpați în întreaga lor splendoare, cu peșterile ascunse în ei, cu râurile care îi
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
fost cucerită în întregime abia în 578-579, însă Jörg Jarnut și alții apreciază că această cucerire ar fi început, într-o formă sau alta, chiar sub Alboin. Problemele lui Alboin în menținerea controlului asupra supușilor au căpătat amploare în timupl asedierii Ticinumului. Natura monarhiei longobarde făcea dificil pentru un conducător să exercite de la un anumit punct autoritatea asupra supușilor așa cum exercitase Theodoric cel Mare asupra ostrogoților. Din cauza structurii militare, comandanții de oaste longobardă ("duces"), care conduceau câte o ceată ("fara") de
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
să fugă către Saxonia. Această acțiune nu era facilă, dat fiind că Saxonia era despărțită de Suabia prin teritorii controlate de regele Henric. Rudolf a acordat domnia asupra Suabiei fiului său Berthold și a încercat să își restabilească autoritatea prin asedierea Würzburgului, însă fără prea mari rezultate. Între timp, el a fost deposedat de stăpânirea asupra Suabiei prin dieta de la Ulm în luna mai, iar Henric al IV-lea a conferit ducatul lui Frederic de Büren, primul conducător din familia Hohenstaufen
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
solidi", însă toate încercările de mituire au fost refuzate. În ianuarie 1099, Raymond a pornit către Ierusalim, în vreme ce Robert și Godefroy de Bouillon au rămas în Antiohia până în luna februarie. Ei s-au unit cu trupele lui Raymond cu ocazia asedierii orașului Arqa. În iunie, Robert și Gaston al IV-lea de Bearn au condus avangarda care a ajuns la Ramla și, împreună cu Tancred de Tarent, a condus o expediție în interiorul Samariei, destinată găsirii de lemn pentru a putea construi mașinile
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
îndemnuri de atac asupra Bari din partea principilor longobarzi Adelchis de Benevento, Guaifer de Salerno și Landulf al II-lea de Capua. Abia în primăvara anului 867 Ludovic a pornit la acțiune împotriva emiratului de Bari. El a trecut imediat la asedierea localităților Matera și Oria, recent cucerite de către sarazini, și a incendiat-o pe prima dintre ele . Oria a fost o așezare prosperă anterior cuceririi musulmane; Barbara Kreutz consideră că astfel se explică de ce Matera i-a rezistat lui Ludovic, pe când
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
la Benevento și l-a asociat la domnie pe fiul său cel mare, Landulf, care a fost încoronat ca principe în biserica Sancta Sophia, după care Pandulf a revenit alături de trupele imperiale. În acel an, Otto cel Mare a lăsat asedierea orașului Bari în sarcina lui Pandulf, însă acesta a fost capturat în bătălia de la Bovino din 969 de către bizantini și trimis la Constantinopol. Pe timpul absenței sale, principatul a fost administrat de către arhiepiscopul de Benevento Landulf I și de către tânărul Landulf
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
o a doua Pavia. Înțelegând ulterior că acest lucru ar fi fost greu de pus în practică și mai ales că ar fi atras asupra sa atenția francilor, Arechis a optat în continuare pentru titlul de "princeps". În 787, în urma asedierii Salerno de către Carol cel Mare, el a fost nevoit să se supună suzeranității france. În acea vreme, Benevento era proclamat de către un cronicar ca "Ticinum geminum", în sensul de "a doua Pavia". Arechis a extins vechiul oraș roman, înălțând noi
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]