1,950 matches
-
În cazul acesta e vorba de părtășie și împărtășire și, mai ales, de ridicarea acestui loc la înălțimea gândului care se armonizează confratern în special cu munții. Textul filosofului din Pădurea Neagră, intitulat De ce rămânem în provincie?!, e emblematic pentru aserțiunea mea. Rețin părtășia filosofului cu țăranii care rășpălesc dranițe și asemănarea lucrului lor cu filosofarea. Nu cunosc soluții pentru a salva satul. Cunosc doar câțiva gânditori amintiți deja (la care îl adaug pe Lucian Blaga și Spațiul său mioritic ), câțiva
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
investigației și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare în contemplație. Trecute prin alambicurile imaginarului, aserțiunile, îndeobște reactive, se transformă în fantasme acide, fulgurante personaje ale unui real imaginativ. "Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas prețioasă, cu condiția să se rărească". Sau: Faptul că el mai
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
că, dacă vom persista să descifrăm, tranzitiv, revolta anticeaușistă neprefăcută - pentru care se găsesc cu ușurință exemple - sau mitologia autohtonă, folclorică, a morții - care ne e servită generos de alte câteva zeci de situații -, vom sărăci irecuperabil poezia Ilenei Mălăncioiu. Aserțiunile critice sunt, de bună seamă, corecte. Ce mi se pare că începe să se clatine este fundalul ideatic. Un poem superb, de felul celebrului Jertfirea mielului se construiește emoțional, astăzi, în alt fel decât la data primei apariții, în 1973
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
este cea mai sinceră, mai înțeleaptă și mai obiectivă afirmație pe care o putem formula în legătură cu variația cotei de receptare pe care a înregistrat-o, în timp, imaginea prozatorului Petru Cimpoeșu. Mă feresc de o nesfârșită explicație teoretică a acestei aserțiuni, explicație plictisitoare și pentru cititori, și - cu atât mai mult - pentru mine. Chiar și așa, eu vorba nu mi-o iau înapoi. Ce e de înțeles, se va înțelege din discuția lejeră din jurul proaspetei grupări de texte coapte binișor din
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
veți înțelege ce este de înțeles. Cînd însă veți vedea - și-l veți vedea - un legionar care încă nu e mulțumit de sine, atunci veți fi văzut ceva din Legiunea însăși". Ne dăm seama de vulnerabilitatea actuală a unor atari aserțiuni, care cu ușurință pot fi abordate într-o cheie parodică. Și totuși nu există deosebire între legionarismul incipient, dominat de Corneliu Zelea Codreanu, și cel degenerat în violențe vindicative, din etapa Horia Sima, între membrii idealiști ai mișcării, de la preoții
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
față de predecesorii sau contemporanii săi într-ale criticii și istoriei literare. Astfel, cu toate că admite că "meritul lui Călinescu în recuperarea lui Hogaș este fundamental" (p. 32), M. A. Diaconu se arată reținut cu plasarea lui Hogaș lângă Sadoveanu sau cu aserțiunea că scriitorul nemțean ar fi "un Robinson". Opinia lui Topârceanu, care doar incidental era critic, cum că Hogaș ar fi un "talent barbar", este menționată cu condescendența cuvenită, fără a mai fi în mod explicit amendată. În schimb Ov. Papadima
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
din marile promisiuni ale anilor '80. Și asta în ciuda faptului că băutul nu e incompatibil cu scrisul. Fascinantele pagini ale lui Hemingway, din A Moveable Feast, despre relația lui F. Scott Fitzgerald cu alcoolul par să contrazică o astfel de aserțiune. Dar mulți alți autori scriu la fel de bine când beau - ori nu pot scrie decât atunci când beau. Am și la acest capitol câteva exemple! Copil fiind, îmi plăcea, pur și simplu îmi plăcea, să-l urmăresc pe bunicul meu bând. Fie
Când v-ați îmbătat ultima oară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8414_a_9739]
-
dezrobi de timpul și spațiul contingențial, poartă mai limpede și mai viu, pecetea comprehensiunii. Cât despre parametrii științifici ai artei dirijorale, cercetătorului lor i s-ar putea deschide un câmp analitic de o infinită nuanță dacă va recurge la următoarea aserțiune a lui Paul Klee: „nimeni nu poate afirma că arborele își produce coroana după chipul rădăcinilor sale. Între partea superioară și cea inferioară nu e vorba de simetria unei perfecte oglindiri. Doar energiile rădăcinilor pulsează plenar în fiecare ramură, iar
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
în cauză nedatorându-se în nici un caz gazdelor, care au fost la înălțime, ca de obicei. S-a spus că festivalul “George Grigoriu” depășește lejer defunctul “Cerb de aur” și este un Eurovision în miniatură, nefiind nici o exagerare în aceste aserțiuni: e adevărat, la Brăila numărul finalistelor a fost jumătate ca la Malmö, în schimb aici a existat acompaniament cu orchestră, iar juriul nu a putut fi nicidecum acuzat de jocuri geo-politice și cu atât mai puțin de favorizarea gazdelor, din
Supremația profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
americanii ar fi, în lumea de azi, epitoma "izolaționismului" și a "insularității". Nu vorbesc de televiziune și de internet: e suficient să te uiți pe geam și ai să descoperi prezența celei mai "invazive" națiuni din istoria umanității. Însă chiar dacă aserțiunea ar fi exactă, o simplă parcurgere a laureaților din ultimele decenii te lasă visător: o fi Egiptul lui Naguib Mahfouz, Nigeria lui Wole Soyinka, China lui Gao Xinjian, insula Santa Lucia a lui Derek Wolcott, Africa de Sud a lui Nadine Gordimer
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
evenimentelor istorice, care reprezentau un atac la adresa unității noastre naționale, o nesocotire grosolană a drepturilor și libertăților poporului român." Cu obiectivitate și exigență estetică, Mircea Popa afirmă că teatrul lui Victor Papilian "este evident inferior nuvelisticii și creației sale romanești." Aserțiunea se bazează pe faptul că "autorul neglijează în mod vădit conflictul scenic, urmărind mai degrabă evoluția personajelor pe spații mici și neoferind o coerență și o stringență logică bine articulată întregii confruntări dramatice." Eseul monografic al lui Mircea Popa se
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
precum Melanie Klein, obsedată de rolul depresiilor infantile în modelarea personalității umane, să iasă din cercul auto-limitat și, prin urmare, dogmatic, al propriilor teorii. Ar fi însă o insultă intelectuală să nu sancționezi derapajele și să nu atragi atenția că aserțiunile acestea sunt doar variante ale patului lui Procust, și nu încercări oneste de a afla adevărul. Pentru Melanie Klein, important e să demonstreze că doliul e o reactivare "a poziției depresive precoce" prin pierderea "obiectului iubit", și nu să încerce
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
istoria literaturii române, de asemenea de la începuturi - și mai departe de momentul scrierii Istoriei... lui G. Călinescu. Farmecului stilistic călinescian i se opune altul - i-am zice negricid - lapidar, tăios, inepuizabil în formulări și clocotind de probe, dar structurând pe aserțiunea că literatura română modernă nu și-a făcut încă temele elementare, către luminișul optzecist. întrucât fiecare cută a literaturii noastre este luată la o îndeaproape cercetare, - săracă, săracă, dar nu și puțină! - o analiză a fiecărui capitol - se include și
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
între lumea celor vii, pe de o parte, și lumea morților, pe de altă parte, societate pe care viii o părăsesc mai devreme sau mai târziu, în funcție de gradul de înrudire cu mortul." (Van Gennep, 1996: 132.) Constatarea amintește frapant de aserțiunea deja citată din Talmud, care spune că "atunci când moare un înțelept, toți suntem rudele lui." Doliul e un spațiu al antantei, al renunțării la conflicte, disensiuni sau revanșe. El prilejuiește constituirea unui soi de confrerii asemănătoare "tovarășilor de toten" ("die
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
în cea a criticilor acestuia, cînd în orbita dnei Udrea (unde, să vezi comedie, se întîlnește cu ALRO și cu dl Stolojan) Așa că nu e nevoie să fii profesionist în ale cercetării istorice sau politice, ci doar corect informat, pentru ca aserțiuni de genul celor la care am neplăcerea să mă refer, cum că USL nu s-ar mulțumi să fie antioccidentală, e și pro-rusă, să-ți suscite hohote de rîs. Ceea ce nu exclude repulsia, inevitabilă în fața oricărul enunț calomnios. Calea pe
Zoe Petre: Propaganda băsistă continuă minciunile referitoare la USL () [Corola-journal/Journalistic/42537_a_43862]
-
relativismul cu privire la valorile tradiționale, pune totul sub semnul întrebării; însăși religiozitatea începe să fie considerată un vestigiu perimat al trecutului. Totuși exegetul nu cade în disperare („Postmodernitatea nu e nicidecum o condiție diabolică. E doar una periculoasă”, p.32). Această aserțiune va fi demonstrată pe aproape 500 de pagini. Nemoianu descoperă că situația postmodernă nu reprezintă o noutate istorică: paradigma posmodernismului a existat de mai multe ori în trecut, dar de fiecare dată umanitatea a dispus de suficiente resurse pentru găsirea
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
să dăm din nou textele în paralel, dar oricine dorește se poate convinge pe cont propriu. E regretabil, dar trebuie să fii lipsit nu de înțelegerea acestei dogme, ci de înțelegere pur și simplu pentru a face o astfel de aserțiune. În privința afirmației naeionesciene „Încarnația a încetat sau nu? Pentru noi ea nu încetează niciodatăț“, Marta Petreu este mai precaută, susținând doar că a fost „impusă“ de „dezbaterea problemei“ pe mai multe pagini în cartea d-nei Underhill. Mai întâi, trebuie precizat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
inși înaintea mea.“ Nu era vorba de preluarea unor idei din cărțile altora, ci doar de evacuarea temerii de a scrie sau a spune lucruri care ar putea fi deja gândite de autori pe care îi ignori. Cu toate acestea, aserțiunea își păstrează validitatea și în cazul ideilor primite. „Important nu e dacă eu sunt mai deștept și mai ingenios decât Descartes sau Schelling. Ci dacă, în adevăr, izbutesc să mă echilibrez spiritual, câștigându-mi liniștea de care am nevoie; liniște
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cu înțelesul dat de Bochenski (1992), și anume acela de relație ce conține trei elemente: a. Posesorul autorității (P), b. Subiectul autorității (S) și c. Domeniul de autoritate (D) (Bochenski 1992, pp. 21-22). Relația de autoritate se stabilește numai dacă aserțiunile lui (P) în legătură cu domeniul (D) sunt considerate adevărate/valide de către (S). P S D Figura nr. 1 Cu alte cuvinte, relația de autoritate nu poate fi impusă, ea fiind rezultatul interacțiunii dintre Posesor și Subiect, constând în semnificația dată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
P) în legătură cu domeniul (D) sunt considerate adevărate/valide de către (S). P S D Figura nr. 1 Cu alte cuvinte, relația de autoritate nu poate fi impusă, ea fiind rezultatul interacțiunii dintre Posesor și Subiect, constând în semnificația dată de (S) aserțiunilor făcute de (P); odată ce aserțiunile în legătură cu domeniul (D) încetează să mai fie considerate valide (adevărate) de către (S), atunci autoritatea lui (P) încetează/dispare. Bochenski consideră că autoritatea are următoarele proprietăți: Este ireflexivă: „nimeni nu este, în nici un domeniu, o autoritate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
considerate adevărate/valide de către (S). P S D Figura nr. 1 Cu alte cuvinte, relația de autoritate nu poate fi impusă, ea fiind rezultatul interacțiunii dintre Posesor și Subiect, constând în semnificația dată de (S) aserțiunilor făcute de (P); odată ce aserțiunile în legătură cu domeniul (D) încetează să mai fie considerate valide (adevărate) de către (S), atunci autoritatea lui (P) încetează/dispare. Bochenski consideră că autoritatea are următoarele proprietăți: Este ireflexivă: „nimeni nu este, în nici un domeniu, o autoritate pentru el însuși” (Bochenski, 1992
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
oficiale; Autoritatea epistemică este autoritatea specialiștilor (în limba greacă, episteme înseamnă știință, cunoștințe), a profesioniștilor, autoritatea științei (Bochenski, 1992, pp. 52-53). Este autoritatea persoanei ale cărei afirmații în legătură cu un anumit domeniu sunt considerate corecte. Ea trebuie obținută și menținută prin aserțiuni corecte (decizii corecte, soluții, cunoștințe exprimate, date, informații etc.; Pornind de la acest lucru, un manager, purtător al autorității (P) deține autoritatea deontică (D) asupra unui subordonat (S) (deoarece regulamentele sunt „acceptate” de subordonat), dar pentru a obține autoritatea epistemică (E
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
date, informații etc.; Pornind de la acest lucru, un manager, purtător al autorității (P) deține autoritatea deontică (D) asupra unui subordonat (S) (deoarece regulamentele sunt „acceptate” de subordonat), dar pentru a obține autoritatea epistemică (E), el trebuie să fie corect în aserțiunile sale cu privire la un domeniu sau altul. Un bun manager nu va fi învestit cu încredere și urmat de către subordonați doar datorită poziției sale; el trebuie să devină credibil ca „manager”, dar și ca „bun specialist”, ca persoană care cunoaște domeniul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
sale; el trebuie să devină credibil ca „manager”, dar și ca „bun specialist”, ca persoană care cunoaște domeniul, care știe ce spune despre domeniul de activitate. Aici este zona în care noțiunile de autoritate și decizie se întâlnesc pentru că validarea aserțiunilor managerului, deci menținerea sau construcția relației de autoritate este realizată prin decizii dovedite ulterior a fi corecte. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Un manager este cu atât mai bun cu cât deține și autoritatea deontică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
ales și implementat; un evaluator al deciziei (care poate fi unul formal, intern sau extern sau un evaluator informal). Se observă similaritatea cu relația de autoritate: decidentul este de fapt purtătorul autorității; problema este domeniul de autoritate (competență); soluția este aserțiunea purtătorului autorității, iar evaluatorul este subiectul autorității. Validarea aserțiunilor managerului, deci a soluției problemei este realizată prin evaluarea deciziei ca fiind corectă și astfel se menține autoritatea. Deciziile greșite, incorecte, fac să înceteze relația de autoritate. Se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]