3,212 matches
-
se Întâmplă, de exemplu, În Vară-primăvară. Pentru toate personajele prozelor scurte ale autoarei, cerul este Întotdeauna cenușiu, primăvara este mohorâtă și Înnorată, iar vara izbucnește dintr-odată, cu o forță colosală, ce răbufnește vulcanic pe străzile murdare ale Bucureștiului prin asfaltul Încins, prin apartamentele puternic Încălzite, prin valuri de transpirație. Este imposibil să reziști fluctuațiilor memoriei incandescente, care Își face din orice eveniment actual, oricât de neînsemnat, pârtia de lansare spre reminiscențele unei vieți care niciodată nu a Încetat să fie
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
moarte, un praznic Înfloritor. Fiecare Ținut exersa moartea”, iar buruienele Își Înfigeau colții În „marginea verzulie a urechilor” morților. Spaima de copil se traduce În dorința arzătoare de a pleca de pe „franjurii de pământ” pentru a trăi pe covorul de asfalt al orașului, etanș, astfel Încât face imposibilă trecerea morții către glezne. Însă odată ajunsă la covor, ființa umană realizează cu uimire că regele se strecoară și pe aici, sub forma „morții planificate de stat”, a „represiunii”: „Regele de la oraș nu te
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
profunde, se ghicesc sensuri de o Înfricoșătoare complexitate, de neșters. Cele trei cămăși pe care le evocă abțibildul din trenurile germane sunt: prima, cea cusută de bunica ei când părăsește satul pentru a face Întâiul contact cu etanșul covor de asfalt de sub care moartea o va pândi de atâtea ori; a doua, cea purtată de o călătoare alături de care Herta Müller și-a petrecut noaptea Într-un tren românesc, după ce, cu câteva minute Înainte de plecarea trenului, fusese amenințată de către Securitate, situația
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
lumii într-altul, pentru că s-a făcut ziuă de atîta ninsoare și pentru că ultimul corb a murit înghețat. Nu ne-a rămas decît să așteptăm sub gelatina pufoasă a doua naștere a lumii din mîna aceasta de cuvinte căzute pe asfalt. Nu-i de glumit cu semnele divine: cei care vreți să vă citiți urmele pașilor pînă dincolo nu veți cunoaște taina. De fiecare dată cînd murim îngerul ne risipește urmele pe cer, astfel încît să nu mai regăsim drumul niciodată
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
vom pune peste ușă. Doar o secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără să ne dăm seama că-i tîrziu și nu avem de-acum nici o scăpare - un solz albastru crește-n
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
amurg, alunecă-ncet spre tărâmurile de dincolo ale pământului. Pe șoseaua cenușie, inundată de strălucirile roșii, umbrite argintiu, ale dimineții, trece o căruță, și ea roșie-argintie, cu roți de cauciuc negre, trasă de un cal murg. Potcoavele copitelor lui, lovind asfaltul în ritmul unui trap leneș, parc-ar marca trecerea secundelor din neunde spre neunde. Dacă florile păpădiilor dealului nu și-ar opri cascada lor galbenă în stavila șoselei cenușie, și calul murg, și căruța roșie-argintie, și țăranul îmbrăcat în negru
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
el Emil era blând și frumos ca un înger de când i se agravase boala îl vedeam destul de rar pe la școală venea doar o dată la câteva săptămâni țin minte și acum că într-o după amiază în curte a ridicat de pe asfalt un porumbel mort îl luase în palmele lui micuțe ca pe un prunc încerca să-i redea suflul vieții care în curând și pe el avea să îl părăsească doar câteva săptămâni mai târziu după înmormântare taică-su a plecat
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
abia mă pot abține să nu le vorbesc despre lumea asta perfectă în care cu cât timpul înaintează rădăcinile nedreptății și ale urii sporesc. *** Din nepăsare, și nu fiindcă ar fi nevoie de timp pentru a-l contempla prăbușit pe asfalt poate să putrezească, în plină stradă cadavrul pe jumătate gol al unui bărbat vreme de două, poate chiar trei zile pe lângă zdrențele năclăite ale cerșetorului mort de foame sau frig au trecut vreo două, poate chiar trei sute de oameni fără
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
fân, nu cunoaștem consecințele, Plimbarea cu ciudata mașinărie de lux ține loc de iubire la șosea, face și gara, Trăzniți o privim: pare o motocicletă Honda căzută din cer la Florența pe timpul lui Lorenzo Magnificul. Frig Un copil desenează pe asfalt un copil, dar copilului desenat îi este frig și atunci desenează împrejurul lui un înger. Dar și îngerului desenat îi ese frig și atunci îl cuprinde în conturul unui copil mai mare pe care-l îmbracă, să-i țină de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
singură literă poate să-și bată joc de marile sentimente și de cu nimic mai pre(a)joasele lor speranțe, rămase datoare sau în urmă o simțisem pe pielea mea într-o vară, căldura urcase 38 de grade și gîfîia asfaltul era plin de adînciturile tălpilor, într-un fel asta îți dădea ghes să intri în direct cu gloria vedetelor hollywoodiene, dar era și un fel de a te goli de a te face nevăzut din locul în care ai rămas
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
a pocnit iar tupeul să mă încalț, construind minuțios , din șireturile prea lungi, funte enorme, am îndrăznit să-mi turtesc pălăria cu boruri largi pe moaca pleșuvă și să pășesc nesigur peste trotuarele moi de caniculă, să mă împleticesc în asfaltul topit" Și-o aud ca prin somn, fragedă, cu glasul ei necruțător de tînăr, urcînd ascuțit ultima literă din fiece cuvînt, ca într-un soi de cîntec din copilărie" o aud: băi, să nu mori" că te omor! Pe bune
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți și cucută. / Aerul e sărat și foarte vechi
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
din murit. Să-l luăm și pe El, am îndrăznit. Tu bagă cărbuni, ăsta e trenul tău - al Lui n-a venit. Dumnezeu mai este pentru că mi-l aduc aminte: se făcea tot mai mic și mai mic, înghițit de asfalt și cuvinte. cu acești ochi, cu care n-am văzut niciodată la mai mult de-un metru depărtare, urmăresc lumina ca pe un lucru străin și pe cale de dispariție, carne peste carne în carne sub carne, și cred că abia
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
lumina în sine, cu venele ei negre gata să plesnească, mai tulbure ca o placentă aruncată la gunoi, mai grea ca mercurul cînd fată icnind, și-atunci cînd o vede, care ochi trebăluiește în jurul ei ca în jurul unei căldări cu asfalt? cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminînd, în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă, greutatea mai grea ca a întunericului. doar prin ochiul chior și prost vezi lumina pe care n-o vezi, lumina care putrezește duminica prin
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd a deschis, lampa trasă încă fumega, iar lupul
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
din piciorușele mici - bun prilej să și le roadă pînă-adoarme, fără vise și surîzător, așa cum ai lui îl știu dintotdeauna. * * * va veni o zi cînd voi deschide fereastra și voi păși afară. aerul, la etajul șapte, e tare. cum este asfaltul. am să urc în mașină, am să pun muzică. voi pleca. aerul, la etajul șapte, e tare. pămîntul va rămîne în urmă. cerurile se vor deschide. cerurile s-au deschis. apăs tot mai tare pedala, ascult muzică. dumnezeu privește cum
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
sfărșit, să plăng? ,Bătea un vănt cald, aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De acolo, de sus, de unde se afla el, se vedea asfaltul ud - ăn timpul nopții plouase - albăstrui, lucind ciudat ăn lumina tulbure dinaintea răsăritului. Fericit și plin de ăncredere, Gheran ăncepu să meargă pe sărmă...(s.n.) De ce? Acum, recitind, mă găndesc că ar fi trebuit să se oprească aici. Prăbușirea, se
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
scîrțîind urcă soarele-n ciutură spre apus și carul din șură își îndreaptă oiștea spre stele - dincolo de gardul de sîrmă al muzeului veacul se rostogolește tot mai grăbit pe roți de mașini și tramvaie spre orașul turnat în beton și asfalt mă-ntorc răscolit de atîtea gînduri cîte n-ar putea să încapă într-o carte - brusc din uitare un copil îmi răsare-n față murmurînd un cîntec și împingînd cu bățul spre casă un cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
Liviu Georgescu sfalt de Mondrian imagini Titanici anonimul săli de gimnastică și galaxii de hârtie valsul de porumb neonul efemer firul de ață și parabola orbilor asfaltul liniilor drepte asfalt de Mondrian maestrul păianjen secretând inerții în pânze abstracte peste voința umilitoare nimeni nu se pierde nimeni nu se câștigă printre eretele babel arterele te varsă în marile fluvii în magazine de cârpă și baruri de cupru
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
Liviu Georgescu sfalt de Mondrian imagini Titanici anonimul săli de gimnastică și galaxii de hârtie valsul de porumb neonul efemer firul de ață și parabola orbilor asfaltul liniilor drepte asfalt de Mondrian maestrul păianjen secretând inerții în pânze abstracte peste voința umilitoare nimeni nu se pierde nimeni nu se câștigă printre eretele babel arterele te varsă în marile fluvii în magazine de cârpă și baruri de cupru în filme în
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
cântecul greierilor încarcerați în sticlă la lumina licuricilor spânzurați cu șireturile soldaților uitați în pământ monumente împânzeau câmpul vizual și lentilele în spatele cărora eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptând lupta cu leii ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt libelule fluturau artistic în coliseum cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic uleiul canibal fierbând în tubele monumentale trupurile răvășite în spațiul cartezian nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
grămăjoară, un soi de marfă: ceapa, usturoiul, ardeii, morcovii. Umbra lăsată de negustorii cu coșuri are, din cauza coșurilor cu zarzavat înfoiat, aripi și nu e de mirare că Nicolae Ionescu, fotograf-artist, pozează un șir de olteni care-și lasă, pe asfalt, imaginea de îngeri. Cobilița îl atrage și pe Arghezi, sensibil, de altfel, la tot ce ține de arta negustoriei, și îi laudă mecanismul ingenios, care permite anularea unei greutăți prin alta, egală... (Fragment din volumul Întoarcere în Bucureștiul interbelic, în
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
dacă aș fi uitat-o m-aș fi întors. afară, în mînă, umbrela începuse să se înfoaie ca puiul la apropierea mamei, mi-am ridicat privirea și am văzut deasupra cupola mare și neagră cît toate dogmele lumii. dedesubt, pe asfaltul umed, erau împrăștiate amprentele luminoase ale becurilor de stradă, semn că totul se întîmplase deja.
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
jelindu-și puii împușcați, pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul despre fragilul miez al neștiutului atunci când o femeie spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte ea venea de la florărie, legănând în brațe o garoafă înfiptă într-o căpățână de salată din buzunare îi răsăreau ochii de stibină ai panseluțelor cu viață scurtă între sâni, un iris risipea glacial așchii
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
viață scurtă între sâni, un iris risipea glacial așchii ce-i străbăteau carnea cum elitrele de libelulă apa chihlimbarului toată această prea-vie jardinieră ce psihosomatiza emoția cu care florile se agață de impresiunea parfumului de femeie nu se proptea în asfalt decât prin vârfurile tocurilor înalte cu care picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]