306 matches
-
fi fost pus sub comanda lui Hideyoshi. Lipsa de respect față de rangul cuiva era cea mai mare insultă pentru un samurai. Rușinea incidentului de la banchet fusese accentuată printr-un ordin militar. Oamenii erau din nou scandalizați. Între timp, începuse să asfințească, iar pe pereți jucau razele soarelui în amurg. Nimeni nu vorbea, dar oamenii aveau obrajii brăzdați de lacrimi. Chiar atunci, pe culoar se auziră pașii câtorva samurai. Presupunând că stăpânul lor se întorcea, toți săriră în picioare să-l primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armată primi ordin să înainteze neîntârziat spre miazănoapte. În timp ce oamenii se apropiau de trecătoarea Tochinoki, văzură la apus Marea Tsuruga, în timp ce munții din Echizen se deschideau la miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau într-o văpaie a amurgului care cuprindea toate culorile curcubeului. Chipul lui Hideyoshi era înroșit intens. Totuși, nu arăta ca un om nedormit de mai multe zile. Părea să fi uitat că oamenii aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
E o pasăre pe care n-o vom prinde nici cu lațul, nici cu plasa. Dar fiți voi atenți, că-l voi face pe Ieyasu să se poarte puțin mai cuviincios, după câțiva ani, și să se plece în fața mea. Asfințea deja și se considera că un atac de noapte asupra castelului era mai bine să fie evitat. Mai mult, armata venise din Gakuden fără să se odihnească, așa că orice alte acțiuni pentru noaptea aceea fură temporar amânate. Ordinele se schimbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Renașterii, cel măreț gotic cedează stilului monoton al cazarmelor de închiriat, Shak[e]speare și Molière cedează bufonărielor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul și Offenbach alungă pe Beethoven și pe Mozart, - e o epocă în care ideile mari asfințesc, în care zeii mor. Pe lângă aceasta se mai adaogă o generală corupțiune economică. Capitalul, care ar trebui să fie și să rămână ceea ce este prin natura lui, adecă un rezultat al muncii și totodată un instrument al ei, e adesea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care singura e viață; restul e iluzie care s-a dus, sau iluzie pe care ți-o faci. Și de trăit când trăiești?" "Sînt trei dimensiuni componente ale conștiinței umane, care ne deosebesc de animale, îi spusei. Ne naștem și asfințim odată cu ele, nu numai bătrânii se gândesc la trecut, nu numai tinerii la viitor și nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit, numai în prezent, viața noastră ar fi ca și a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fața în troiene. Cred că ațipisem, mă trezii zgâlțâit. "Trezește-te, Victoraș, nu dormi, că nu e timp de dormit!" Foarte energică, Suzy, cu schiurile în spinare, înfrunta un amurg iarăși înroșit de a doua tentativă a soarelui de a asfinți... Pe creastă zării un individ nemișcat, cu picioarele desfăcute, care parcă ne aștepta... XI Nu parcă, chiar ne aștepta. Silueta lui arogantă, în felul cum își ținea picioarele, era elocventă: avea ceva cu noi. "Trebuie să fie vreun tip din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
complicate etc. Știu că Élie este evreu practicant, am avut chiar mici discuții împreună despre iudaismul contemporan; așa că încerc să-i spun că eu nu lucrez cu el sâmbăta viitoare, așa ceva nu se cade. Propun să ne întâlnim dumincă, după ce asfințește soarele, la universitate. Élie ajunge la întâlnire duminică la ora 18.00 fix, comme prévu, și începe prin a-mi spune "Fii binecuvântat, Mirel! M-ai salvat de la păcat, lucram sâmbăta. Părinții mei îți mulțumesc și ei etc." Avea ceva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
publicul și să nu i-o redăm. Ea sună: Să piară, în Leptura-i rumânul papă-lapte, Iar tu, o Bucovină, citind a ta dreptate, În munți, în văi, în codri, acolo vei simți C-al României soare el nu-ți va asfinți. Iacă o strofă în care un om de merite (mort, nota-bene, pentru că dac' ar fi fost viu cine știe dacă autorul ar fi cutezat-o) merită de la mai mult decât sumețul poet lingușitoarea apostrofă de papă-lapte; o strofă în care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și s-o liniștească, dar era îngrozită și ea. Nu știa de ce. Să fi fost coșmarul acela al surioarei ei, care se repeta de la moartea tatălui ei și părea că anunță moartea cuiva... să fi fost lumina sângerie în care asfințise soarele ca într-o mare de sânge și, într-adevăr, în aceeași clipă parcă se simți de-adevărat miros de sânge și n-au mai fost în stare să mănânce și cuvintele s-au stins fără rost pe buze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cine știe cine ce zic eu aicea, că nu am de gând să fac rău la nimeni, eu nu sunt polițai și nici judecător ca să spun dacă e cineva vinovat ori nu.” (Oamenii se traseră sub un dud, chiar dacă soarele aproape că asfințise și nu era În stare nicidecum să ardă.) „Eu de văzut nu am văzut nimic; numai am auzit câte ceva, iar restul pot să mi-l Închipui. Stam ieri, duminică după-amiază, la masa mea din fața Bufetului, sub umbreluță. Aveam o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezvelească din noapte formele făpturilor din apropierea noastră. Orice dimineață seamănă cu momentul creației. În ceasul amurgului, contemplăm luciul auriu, adumbrit de nu știu ce tristețe și neliniște, trimis pieziș de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar inima îngrozită de spaimele beznei vrea soare, soarele marii amiezi, care dogorește ființa toată, care nimicește impresia începutului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
câteva reviste literare și de Asociația Scriitorilor din Sibiu. A mai semnat Ion Lopădeanu, Ion Aiudeanu, Ion Amânăreanu ș.a. Debutează timpuriu, ca licean, în publicația „Zorile” din Aiud, cu o însemnare despre viața de cenaclu. Prima carte de versuri este Asfințit de vise, publicată în 1971. M. este un poet local care își cântă plaiurile natale, invocă icoanele lui Horea și Avram Iancu, evocă duios mediul familial și meditează asupra condiției poetului. Filonul popular ardelenesc se face simțit în tematică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
scrie proză, M. evocă poematic istoria ori încearcă, ceva mai târziu, registrul satiric, ca în romanul Oameni nelocuibili (1996). Câteva piese de teatru și câteva culegeri de folclor din zona Munților Apuseni se adaugă la bibliografia acestui autor prolific. SCRIERI: Asfințit de vise, București, 1971; Stele în munți, București, 1976; Muntele cu făclii, Timișoara, 1979; Cântecul inimii, București, 1980; Cu fața spre iubire, București, 1981; Scrisori din Apuseni, București, 1982; Iubire doar pentru iubire, București, 1983; Ca floarea soarelui, iubirea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
Nicolae Balotă, Carol Iancu); Ramona Fotiade, M. Blecher și proza lucidității, RL, 1989, 38; Constantin Trandafir, M. Blecher și cogito-ul scriitorului, ATN, 1990, 6; Pop, Avangarda, 391-396; Negoițescu, Ist. lit., I, 356-358; Pamfil, Spațialitate, 156-180, 229-250; Diana Adamek, M. Blecher. Asfințit în panopticum, TR, 1993, 23,24; Gheorghe Glodeanu, Literatura ca antidestin, TR, 1993, 24; Micu, În căutarea, II, 101-110; Constantin M. Popa, Max Blecher sau Tragismul sincerității, R, 1995, 9-10; Radu G. Țeposu, Suferințele tânărului Blecher, București, 1996; Glodeanu, Poetica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
foc bucățile de baligă uscată în prealabil, tot la foc: „Ieși năjit/ Din creierii capului,/ Din fața obrazului,/ Din auzul urechilor./ Vine lupul de la munte/ Cu gura căscată, cu gura te rupea./ Cu gura am descântat,/ Cu mâna am luat./ Soarele asfințea/ Și năjit în balega de vacă era ./ Iar Costel să rămână curat, luminat/ Ca Maica Domnului ce l-a lăsat’’. În anii când se înmulțeau excesiv șobolanii, localnicii foloseau mijloace specifice pentru combaterea acestora. La miezul nopții sau dimineața, cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ei, sugerată diferit: centru și periferie, respectiv sus și jos. Iată și câteva exemple: Reprezentări axiale 1. „Iacov a plecat din Beer-Șeba, și și-a luat drumul spre Haran. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi, și s-a culcat în locul acela. / Și a visat o scară [s.n.] rezemată de pământ, al cărei vâr f [s.n.] ajungea până la cer. îngerii lui Dumnezeu se suiau și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
model străin (francez/ englez) și în mică măsură, formații cu termen-bază românesc. Cercetarea în domeniu actualizează dihotomia etimologică: a (cf. lat. ad-) prefix provenit din limbile latină, franceză, italiană (adnota, acalmie), care a pătruns și în limba comună (acasă, alene, asfinți), și a- prefix neologic, intrat în limbajele specializate, prin filieră franceză sau engleză. Legăturile de sens dintre prefixul neologic și cuvântul-bază sunt variabile de la un termen medical la altul: prefixul are sens privativ sau negativ, în raport cu baza pozitivă - ro. agenezie
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de aparență" (George Gană). Păpădia este admirată pentru culoarea regală, în momentul înfloririi; e "floarea ecumenică" vestind "fericitele zile", care își urmează rostul miraculos al rodirii, împrăștiind pe pământ sămânța necesară unei viitoare înfloriri. O dată cu trecerea timpului, păpădia "înflorește" și "asfințește", imaginând o "aureolă de sfânt", într-un spațiu mitic. Lumina Lumina stă sub semnul expresionismului (strigăt extatic, entuziasm), fiind o poezie filosofică, prin mister și prin acea problematică a cunoașterii. Poezia exprimă încă din titlu, deschiderea către cunoaștere, speranța. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
impresionând: "o femeie naște de emoție slobozind din măruntaiele ei un prunc". Apropiat de oamenii simpli, Ștefan cel Mare era neîndurător cu boierimea trădătoare; era simbolul puterii, autoritatea, instanța supremă, el este cel care trebuia să înțeleagă "de ce răsare și asfințește soarele". În sufletele celorlalți provoca spaimă și admirație. El este un personaj clasic (acționează sub imperiul datoriei față de popor, în relația rațiune-pasiune, învinge rațiunea), dar este și un personaj romantic, având trăsături excepționale, aură mitică, legendară, vitejie fabuloasă, patriotism, eroism
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-mi acum, pentru rugăciunile Sfintei Paraschiva, să termin demolarea zidurilor, ca să nu mă apuce ploile de toamnă înainte de a sfinți Biserica Ta”. Îngenunchind, a implorat-o pe Sfânta: „Sfântă Paraschiva, ajută-mă, vezi că sunt obosit și soarele dă să asfințească”. Ridicându-se din rugăciune luă un drug de salcâm ce era lângă zid, îl potrivi ca o pârghie și prăbuși zidul. Repetă operația și pe latura opusă. Îngenunche și mulțumi lui Dumnezeu și Sfintei Paraschiva - care va fi și hramul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și pentru Dante nu era fără rezerve. Arta lui Dante și apoi cea a pictorilor Renașterii suferă din cauză că s-au născut în momentul în care ordinea feudală și ambiția de universalitate care a constituit măreția catolicismului medieval erau deja la asfințit : . Și Comte continuă : . Formulînd această judecată cu privire la spiritul Renașterii italiene la începuturile ei, Comte se dovedea, ca întotdeauna, un puternic analist și un mare filozof al istoriei. Nu avea însă nici o educație artistică, ceea ce explică probabil faptul că a încercat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
-s astăzi. / Pulbere-s chiar fiind vii" (În van căta-veți...) sau " Nici un chip pe care lumea ți-l atribuiește ție Nu-i etern, ci cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie, C-un cer încărcat de mite asfințești din ev în ev." (Memento mori) Despre acest dramatism rezultat din permanența antinomiilor se pronunță și Iurii Kojevnikov: Dacă examinăm cu luare aminte panorama ciclopică a căderilor lumii, zugrăvită de poet, nu se poate să nu observăm acea dialectică stihinică
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Copilul nou-născut se scaldă în apă călduță, ca să nu devie desfrînat. Apa în care se scaldă copilul se încălzește cu vreascuri culese de pe drumuri. Apa cu care faci scăldătoarea pruncului să fie luată din fîntînă, rîu, pîrîu înainte de-a asfinți soarele, căci de-i face scăldătoarea pruncului cu apă luată după ce a asfințit soarele, copilul se îmbolnăvește, fiindcă după ce asfințește soarele în apă se scaldă o mulțime de duhuri rele. Cînd se ia copilul din scăldătoare, se scuipă în urmă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care se scaldă copilul se încălzește cu vreascuri culese de pe drumuri. Apa cu care faci scăldătoarea pruncului să fie luată din fîntînă, rîu, pîrîu înainte de-a asfinți soarele, căci de-i face scăldătoarea pruncului cu apă luată după ce a asfințit soarele, copilul se îmbolnăvește, fiindcă după ce asfințește soarele în apă se scaldă o mulțime de duhuri rele. Cînd se ia copilul din scăldătoare, se scuipă în urmă, ca să nu se ia Necuratul de dînsul. Scoțîndu-se un copil din scăldătoare, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vreascuri culese de pe drumuri. Apa cu care faci scăldătoarea pruncului să fie luată din fîntînă, rîu, pîrîu înainte de-a asfinți soarele, căci de-i face scăldătoarea pruncului cu apă luată după ce a asfințit soarele, copilul se îmbolnăvește, fiindcă după ce asfințește soarele în apă se scaldă o mulțime de duhuri rele. Cînd se ia copilul din scăldătoare, se scuipă în urmă, ca să nu se ia Necuratul de dînsul. Scoțîndu-se un copil din scăldătoare, se stupește în ea, ca tot răul să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]