1,877 matches
-
zbârcite mâini davinciene, cu șapte pensule neomologate. Între galben autumnal și violet bacovian doar frunze-poveste, cimitire pe creste, lacrimi celeste... Cerul inimii mele înmuiat în acuarele triste asemeni unui vultur răpus în amurgul zeilor. Întreaga gamă cromatică îngenunchiată înaintea unui asfințit lipsit de păsări și de vânt, privat de flori și de senin. Între negru funerar și alb de Înviere tăcere... Și totuși viața mă face uneori mai îndrăzneț, că-n venele mele curge sânge albastru de Voroneț! Referință Bibliografică: Pictură
PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382264_a_383593]
-
cel din urmă veac al epocii galante. Nouă ne va lua tot pe atâta să îi renovăm una dintre porți. Epigoni nedemni ai vremurilor nobile și apuse, ce căutăm noi rătăciți în această lume? ș...ț Și atunci apăru, în asfințit, o siluetă familiară, care se apropie de noi și spuse, cu glasul suav al unei pitulice: - Crailor, sper că nu ați uitat, la noapte ne îndreptăm către Londra!". Epilogul acestui fragment dezumflă toți colacii de salvare pe care, de bine-de
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfășurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfințit: dîre prelungi depășind cu mult dimensiunea lor reală. Și astfel, evenimentele se răresc și se amănunțesc de parcă ar fi privite cu lupa, în vreme ce cititorul trăiește cu impresia că vizionează un film a cărui peliculă se derulează cu încetinitorul. Este exact
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
pot ajunge și ceea ce este vechi devine și sfânt și-n paradisul astral ciungul își părăsește roata, zâmbind a răzbunare din rărunchi ca un trișor genial cu iz de aparență - cu privirea-n febră și lacrima orbită de cari la asfințit. între Soare și Lună (torțe-n vântul cosmic) glasul de tunet rămâne insondabil. Când latră un câine, dispare încrederea și înțelepții aceia cuceresc lumea cu diferite tehnici de imbecilizare. dar ce inspiră această aripă, vinovată de nostalgii? este doar lumea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
singur și multiplu, vorbește: În timp ce nisipul/ se scurge timpul/ din clepsidră ține un discurs:/ el e călăul, judecătorul și victima/ precum și mulțimea nerăbdătoare/ să audă din gura/ condamnatului/ ultimul cuvânt./ Condamnatul e însă mut/ și în locul lui călăul/ sărută crucea asfințitului/ care se răsfrânge/ pe buzele sale arse de sete;/ cuvântul iertare se rostogolește/ pe străzi" (Crucea asfințitului). Când omul pune o întrebare gravă, una din acele blestemate chestiuni insolubile, nimeni nu-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
judecătorul și victima/ precum și mulțimea nerăbdătoare/ să audă din gura/ condamnatului/ ultimul cuvânt./ Condamnatul e însă mut/ și în locul lui călăul/ sărută crucea asfințitului/ care se răsfrânge/ pe buzele sale arse de sete;/ cuvântul iertare se rostogolește/ pe străzi" (Crucea asfințitului). Când omul pune o întrebare gravă, una din acele blestemate chestiuni insolubile, nimeni nu-i răspunde. Când el tace, înfrânt, acceptându-și soarta, eternitatea devine extrem de locvace. Distribuția dramei este deci și ea importantă. Apar dialoguri cu copii, mici robinete
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
potrivit unui studiu publicat, joi, în Statele Unite, o descoperire ce reprezintă o premieră în istoria astronomiei. Această exoplanetă (planetă aflată în afara sistemului nostru solar, n.r.), care orbitează în jurul a două stele și, din acest motiv, are două răsărituri și două asfințituri, a fost denumită Kepler-16b, scrie . Planeta se află la o distanță de circa 200 de ani lumină de Terra. Până în prezent, o astfel de planetă, denumită circumbinară, exista doar în universul epopeic din filmele francizei "Războiul stelelor", unde se numea
Planeta lui Skywalker din "Războiul stelelor" există cu adevărat chiar în galaxia noastră () [Corola-journal/Journalistic/68956_a_70281]
-
simbolului se găsește în poemul din Cântece de câmpie. Cadrul și momentul apariției păsării reprezintă o poetizare a reperelor spațiale și temporale schițate în reportaj: ,,Pe miriștea arsă și lată/ La dunga cerului spartă/ de-o vizuină de soare/ Spre asfințit și răcoare/ Se saltă un cap de șarpe/ Printre năluci verzi de ape". Iar identitatea dintre dropie și natura feminină paradoxală e sugerată printr-o impresionantă descriere ce ilustrează și esența ambiguă a creaturii: ,,Șarpele cu cap de vultur/ Cu
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
și esența ambiguă a creaturii: ,,Șarpele cu cap de vultur/ Cu plete galbene-n jur,/ La gât cu soarele roată,/ Cu piept și sfârcuri de fată/ Cu coroană de regină,/ Cu aripile-n țărână./ Stă cu pieptul dezgolit/ Tremurat în asfințit". Un joc al dragostei Protagoniști: Victoria și pe Miron, din Dropia. Despre ei se spunea că ar fi fost suflete gemene: ,, Lumea zicea că am fost nimeriți unul pentru altul, dar nu ne-am știut la timp firea, ca să ne
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Chindiei a suferit de-a lungul timpului o serie de intervenții, forma sa actuală fiind rezultatul unor refaceri în stil neogotic, realizate la mijlocul veacului al XIX-lea. De ce Turnul Chindiei? Pentru că de la înălțimea turnului se anunțau orele zilei, iar către asfințitul soarelui, adică la chindie, „se vestea prin semnale puternice întreruperea circulației în cetate, pe timpul nopții”. După aceea, mărturisesc cronicile vremii, în Turnul Chindiei „se aprindea o lumină mare și nimeni nu mai îndrăznea să umble pe uliți”. O. N. Trenurile
Agenda2005-50-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284499_a_285828]
-
lei), Sorin Stoica - Jurnal (Ed. Polirom, 18,50 lei); Carson McCullers - În vara aceea verde... (Ed. Leda, 21,50 lei); A.C. Grayling - Wittgenstein (Ed. Humanitas, 16 lei); John Wyndham - Crisalidele (Ed. Leda, 22,50 lei); Mihail Crama - Călător spre porțile asfințitului (Ed. Cartea Românească, 25,90 lei); Anthony Stevens - Jung (Ed. Humanitas, 16 lei); Dan Stanca - Mut (Ed. Cartea Românească, 22,40 lei); Jacques Futrelle - Stăpânul diamantelor (Ed. Leda, 16 lei); Jacques Duquesne - Isus (Ed. Humanitas, 28 lei); Alejo Carpentier - Harpa
Agenda2006-11-06-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284866_a_286195]
-
asta! E un personaj avid de a fi în fața camerelor, are instinctul camerei, asta însemnând nu camera de televiziune, viața publică, pur și simplu. Pe de altă parte și dacă pleacă pe mare un an sau cât zicea, să privească asfințitul și răsăritul, subiect de discuție publică va fi la nesfârșit sau multă vreme, pentru că se vor ridica tot felul de capace de pe tot felul de oale și vom vedea tot felul de lucruri pe dedesubt", a declarat vicepreședintele liberalilor. Mircea
Diaconu: Statul mai bine îi asigură lui Băsescu o pensie uriașă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39085_a_40410]
-
și nu de azi, de ieri. Ar trebui totuși evocată și perioada din secolul trecut când Parisul devenise, între alții cu el însuși, patria artiștilor și scriitorilor străini. Se întreabă dacă Franța va fi la înălțime în decadența ei. „Un asfințit ce nu se înțelege își pierde poezia în ridicol.” E tocmai ce se întâmplă, pare-se. Sunt zeci de ani de când Franța n-a dat nimic notabil la nivelul pomenit, dar n-o văd îngrijorată. S-a agitat puțin când
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
fi în stare de „superbe negații”. Sensul ascuns, poate subliminar, al eseului este o educație. Vindecat de exaltări, Cioran deprinde decadența și se pregătește, bogat în primitivitate („De la stână la salon”), de mult inexistentă în Franța, să devină „Estet al asfințitului de culturi” și să enunțe mari negări. Ideea, pe care are instinctul, sau bunul gust, să n-o formuleze este că, educat de Franța, el îi aduce ce ea nu mai poate să dea. Lasă totuși să se înțeleagă: „Când
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
adînc „în viețile ce nu se întorc”. Sosirea lui anihilează patimile, stîrnind un vîrtej nostalgic de aduceri aminte în sufletele celor sortiți pierii. „Acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul/ atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi/ tu ai gura închisă”, pecetluită de „asfințitul dragostei ce fabrică oxizi...” În acest din urmă vers, cuvîntul „oxizi” pare un bruiaj. El e folosit însă de poet într-un dublu scop: unu - de-a trezi lectorul din letargie; doi - de-a accentua extincția indusă de Nimicitor printr-
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mare poet?... Ia mai ducă-se naibii, cu toate poeziile sale, că nici măcar nu știe ce-i acela un triton! Tot farmecul de dinainte se dusese pe apa sîmbetei, lăsînd în urmă un gust amar... și un nor mic, înspre asfințit, ca o lacrimă prelinsă dintr-un ochi nevăzut... În gîndurile Bărzăunului din acele clipe își pierduse orice valoare și peștera și Piatra Domniței și pădurea și totul. Se simți iar trist și neînsemnat și lăsă capul în piept ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui? Nu cumva îl disprețuiește? Și porni încet, cu mîinile la spate și ochii în pămînt, de parcă s-ar fi dus la eșafod. Departe, în fața lui, se puteau vedea alergînd cît puteau de repede Ilinca și Nuțu... Iar norul de la asfințit se făcuse mai mare și mai rotund, aidoma unei pleoape trase pe un ochi ce nu vrea să se mai deschidă. Unde se vede că încă mai sînt cazuri în lumea asta cînd unii trudesc din greu, iar alții trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan veghea focul abia pâlpâind în cuptor. Era mult după ora închiderii. Dominique și Alioșa moțăiau în balansoar. Se trezise privindu-i. La început cu duioșie. Era cald în bucătărie. Dușu meaua licărea roșiatic în asfințit, cu luciri care aminteau că prin corpul bradului acum încremenit pe sub mobile pulsase, nu demult, rășină. Chipurile lor, aurii ca turtițele lui Ivan din cuptor, îi dăduseră, la început, o stare de bine, de apartenență molcomă la realitatea lui domestică
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la biroul Leei, cu fruntea sprijinită în palme. Dau so norul la minimum. De ce? Pentru că sunt laș. Îmi îngrop frun tea în iarba cea roșie care nu mai e de mult un covor, ci o întreagă prerie roasă de rugina asfințitului. Durerea mea bubuie undeva, într-un difuzor interior. E atât de puternică, încât nu mai suport să-i aud pe ceilalți, nu mai am putere și pentru ei, nu vreau să mai fiu aici, mă agasează suferința lor, ca un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea celuilalt, nerecunoscîndu-se unul pe celălalt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
luptă-i viața, deci te luptă a spus cândva un poet! Trebuie însă ca lupta să fie dreaptă, cinstită, luptă pentru cauze nobile, pentru triumful binelui. Un gând cu adevărat cu minte: fericiți am fi și norocoși să prindem azi asfințitul de soare, pentru că mâine nu se știe ce va fi. Pustiul din suflet este izvor de singurătate. Când ai încetat a gândi la vremurile trecute, prezentul e în mare pericol. Iscat dintr-o speranță de viață fără de moarte, omul se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]