158 matches
-
utilizării "open sources" și, în cele din urmă, faptul că tehnologia și instrumentarul ei sunt în afara moralei. Cu siguranță este penalizată lipsa de consistență a unora din articolele Wikipedia, dar cititorii lui N. Carr mizează pe inteligența colaborativă, pe procesul asimptotic, inerent uman, al lucrului mai bine făcut (dovada Enciclopedia Britanică care s-a îmbogățit iterativ pe parcursul a peste 50 ani) și pe interesul comun al milioanelor de oameni de pe toată planeta. Ceea ce, de altminteri, era și credința ctitorului primei Enciclopedii
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
responsabilității sociale corporative este în același timp instrumentală și teleologică. Aspectul instrumental este comensurabil în misiune și obiective, proiectate pentru organizație, dar și pentru societate (sub forma livrării de bunuri). Răspunde la întrebarea cum, fără a pierde însă din caracterul asimptotic al viziunii. Dimensiunea teleologică sau viziunea răspunde la întrebarea ce este în ultimă instanță important. Afacerea, mai mult chiar decât individul, are nevoie de renume, de notorietate, de credibilitate și încredere din partea celorlalți. Societatea nu transferă aceste proiecții generoase asupra
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
presupune nu o evoluție, un progres, ci acel inefabil împărtășit cu riturile de trecere, cu marea pe-trecere, o mutație nu doar axiologică, ci ontologică. Între istorie și eschatologie există, după episcopul african, un dualism ireductibil. Ceea ce le unește însă asimptotic sunt, așa cum am amintit, acei kairoi ai istoriei. Eshatonul nu este doar sfârșit (finis), el desemnează în același timp și scopul (telos). Dacă sfârșitul limitează și separă, uneori prefigurând un nou început, scopul, obiectivul, orientează dinamic energiile creatoare, transformând viața
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nici astăzi. Sau, încercările la care a fost supusă descoperitoarea diademei dacice de la Bunești Averești, de care n’a putut-o scăpa nici preotul (creștin, n.n.) . O “piramidă” cu limitele (generatoarea) liniare nu poate, matematic, asigura în același timp tendința asimptotică la infinit și selecția, deci reducerea numerică a entităților pe măsura măririi nivelului evolutiv/spiritual. Termenul dumnezeu este folosit aici nu în sensul creștin, ci în sens generic, de ființă/divinitate supremă, fie ea (doar) virtuală. Că zeii provin din
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
să reprezentăm grafic aceasta, făcând apel la cele trei religii monoteiste surori: creștinismul, iudaismul și islamismul (fig. II.30) (considerând creștinismul aripa stângă, iar mahomedanismul pe cea dreaptă - ca în politică -, a religiei de bază, iudaice). Dar curba Gauss tinde asimptotic la infinit, deci fiecare religie cuprinde întregul, cel puțin virtual, deplasând însă centrul de greutate într’un punct specific religiei respective; rezultă astfel o asimetrie aparentă (căci baza e totuși infinită) sau reflectarea diferită a manifestării ereziilor de dreapta ori
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
titlu ce vorbește prin sine însuși. Într-adevăr, că suntem arici sau vulpi, e bine să lucrăm în viață cu două modele: unul ideal și unul real. Pe cel ideal îl vom urmări toată viața fără a-l atinge decît asimptotic, dar el ne folosește ca reper pentru a ști încotro îndreptăm modelul real cu care lucrăm, pentru a-l apropia cit mai mult de ideal. E bine așadar să ne definim un ideal cît se poate de precis și să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
referitoare la o problemă spectrala în domeniul poliedrelor generate de sistemul de rădăcini de tipul Cn - III (în colab. cu U. D’Ambrosio, A, Šestopal, P.T. Crăciunaș). Bul. St. Inst. de Mine Petroșani, ț. XIV, f. 2, 1982. 382. Evaluarea asimptotica a funcției spectrale N(λ) referitoare la probleme de contur pentru domeniile generate de sistemul de rădăcini de tipul Cn - IV (în colab. cu U. D’Ambrosio, A. Šestopal, M.P. Lenjuk, A.M. Krall, P.T. Crăciunaș). Bul. St. Inst. de Mine
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
post-structuralistă i-a denunțat acesteia originea „livrescă”, rezultând din lectura pe care Aristotel o aplică lui Platon. Azi, scriitorul nu mai aspiră să scrie poezie/ proză/ teatru, ci literatură. Poetica sa nu mai este neapărat una a genului, ci aspiră asimptotic către Urgeschichte, către poetica textului originar, în care până și frontiera dintre ficțiune și non-ficțiune (vezi ego-literatura de dată recentă) dispare. În acest context, prozele lui Sașa Pană, judecate cândva cu asprime sau doar condescendență de către cei care vedeau viitorul
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
vervă polemică. Mișcările literare și cele ideologice se suprapun și se confundă". Ceea ce era de demonstrat. Independența deplină, în raport cu literatura, a oricărei forme de comentariu închinat literaturii nu e decît iluzorie. Am putea glosa doar asupra facturii, ca să zicem așa, asimptotice a relației în chestiune. Constantin Pricop: Seducția ideologiilor și luciditatea criticii, Ed. Integral, București, 1999, 400 pag., preț neprecizat.
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
argumentează atent autorul. Paradigma gnostică este cea mai bună cale de acces spre literatura fantastică a lui M. Eliade dacă se menține dozajul atent și sensibil al proporțiilor. În caz contrar, soluția își pierde din utilitate și are o evoluție asimptotică. Spre exemplu, dacă în privința beletristicii paradigma gnostică este cea mai pertinentă cheie de lectură, în dreptul operei științifice am unele rezerve (cu toate că argumente ar fi și de o parte și de cealaltă). Ieșind din spațiul creației, am impresia că automatismul instrumentului
Dincolo de evidențe by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13210_a_14535]
-
de către premierul Victor Ponta este firească, întrucât prim-ministrul s-a angajat onorabil în fața CE și prin pactul de coabitare să rezolve problema procurorilor, comentariul DW îl descrie pe Traian Băsescu ca având o atitudine „dizgrațioasă” și care „se apropie asimptotic de borna neconstituționalității”. „După demisia ministrului Mona Pivniceru, ne găsim dintr-o dată într-o situație mult mai favorabilă. Premierul Victor Ponta, care a preluat ca interimar atribuțiile de ministru al Justiției este, cu certitudine, cel mai bine plasat pentru a
DW: Conduita lui Băsescu este dizgrațioasă și se apropie asimptotic de borna ne-constituţionalităţii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38485_a_39810]
-
politice pentru numirea unor procurori-șef, DW, același care vara trecută îl apăra pe președinte în fața tentativei de „lovitură de stat”, apreciază că Traian Băsescu "joacă încă un rol în politica României și în ciuda conduitei sale dizgrațioase, care se apropie asimptotic de borna ne-constituționalității, el știe să întrețină “alianța” cu Comisia de la Bruxelles. Președintele are întotdeauna grijă ca în subiecte delicate, cum este și acesta al conducerii DNA, să fie perfect acoperit de punctele de vedere ale Comisiei. Este una
DW: Conduita lui Băsescu este dizgrațioasă și se apropie asimptotic de borna ne-constituţionalităţii by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38485_a_39810]
-
Iulian Boldea e capabil a-și asuma materia asupra căreia se aplică printr-o reacție ce-o problematizează rezultă bunăoară din cîteva pasaje în care prezintă statutul ireductibil al operei. Un statut "incert, oarecum himeric". Întrucît actul critic, "apropiindu-se asimptotic de structurile și sensurile operei, nu are șansa de a-i revela acesteia bogăția de semnificații, nu îi poate demonta mecanismele subtile spre a o explicita în multitudinea de aspecte ce-o alcătuiesc, (...) opera literară rămîne un miraj care se
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
trebuie să demoralizeze inițiativele rațiunii. Faptul că fenomenul literar este poate ireductibil în ultima lui adîncime, nu trebuie să ne împiedice a-l reduce atîta cît putem." O astfel de reducere pe potriva putinței omenești seamănă mai curînd cu o reducție asimptotică, năzuind către o țintă pe care care nu o vom atinge niciodată. De aici paradoxul pe care Petru Vaida îl surprinde în estetica lui Vianu: esteticianul român, susținînd mereu natura rațională a artei, a fost silit să conceadă că nu
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
la Paris etc., într-un efort de a "surprinde" acea lume a absenței în "flagrant delict", de a-i deconspira tocmai absența pe care i-o suspectez. Evident, niciodată nu voi izbuti, pentru că oscilarea mea nu poate decît să tinda asimptotic către o asemenea limită, fără a o atinge vreodată. Important este însă că, așa cum crede Jankélévitch, "posibilitatea de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a învinge ireversibilul prin durere și întoarcere." Am
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
unei educații bine făcute. Primul pas? Să ne amintim, cât putem de des: Primul precept delfic : Meden agan Nimic peste măsură Al doilea precept delfic : Gnothi seauton Cunoaște-te pe tine însuți Obs. La modul activ, nu contemplativ. Negația este asimptotică la nimic Note: ș1ț Burton F. Beers, "World History", Prentice Hall,1980 ș2ț Heinrich Klebes, "Diplomația Parlamentară", IRSI, București, 1998 ș3ț V. Dorobanțu, " Lipsa de respect față de regulă", România literară, 1999, "Căderea dreptei în stânga", România literară, nr.19, 1996. ș4ț
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum probează stări (adesea) asimptotice. Mărturisirile unora sunt exuvii, iar gândul nerostit din jenă îl țin încă sub lacăt. Exceptându-i pe tinerii talentați (și nu-s puțini), vestmintele noi (!) le asigură mai vârstnicilor evidența, nu și credibilitatea. Mai cred că dacă altele ar fi
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
nici el foloasele reale ale banului. Plăcerea adevărată pe care și-o poate procura e o povară de care preferă să scape. Spre a reînvăța să trăiască, și spre a câștiga bani reali, românul trebuie să se exerseze în permanență, asimptotic și pe anumite secvențe sisific, în conștientizarea nevoilor sale. Iată rațiunea economică a psihologiei, iată cum psihologia este chair rațiunea economică a economiei. 4. De la psihologia ca monopol al Securității în uniforma psihotehnicilor de propagandă, anchetă și investigații, s-a
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
bun ministru? Nu să fii bun funcționar, ci să ai vocație de stăpân. Când un ministru e funcționar, se încurcă în hârtii. Iar ca prim-ministru, trebuie să porți în geantă imaginea ideală a României, spre care să te miști asimptotic. MISTER Un mister care se leagă și se dezleagă devine o problemă și nu mai e mister. Misterele sunt supranaturale și sunt singurele mijloace de ieșire din înlănțuirea cosmică, din limitele comunității și din mărginirea personală. În orice caz, dacă
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
morala dogmelor, care e creștină și eternă, adică absolută, și de morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe puținătatea și imperfecțiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută și ea arată că omul se mișcă asimptotic la perfecțiune, pe care n-o poate atinge niciodată. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depășește nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o știință nu te duce acolo. Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este sediul folosului și arta este sediul plăcerii. Religia este sediul adevărului transcendent în esență și unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculații teoretice ale
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
depășește nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. Nici o știință nu te duce acolo. Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este sediul folosului și arta este sediul plăcerii. Religia este sediul adevărului transcendent în esență și unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculații teoretice ale științei, prin adevărul absolut unic, care
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ca și când ai freca ușor între degete petalele ușor fibroase ale unei petunii. În doar câteva secunde, zgomotul căpăta trup și devenea galben. Se-nșuruba ca un tirbușon în craniul meu, tot mai puternic, osci-lînd sus-jos, sus-jos tot mai rapid, urcând asimptotic de la "audibil" la "tare", depășind pragul acceptabilului, apoi al tolerabilului, până ce se transforma într-un urlet de aur. Simțeam că amplificarea nu va avea sfârșit, și o isterie distrugătoare, o teroare sincronizată cu creșterea nebunească a sunetului mă cuprindeau, puneau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pagină și ghicesc astfel cum va fi următoarea, în care voi ghici de asemenea mâine. Îmi construiesc ghiocul ghicind În el, adăugîndu-i astfel strat după strat de sidef, până ce-l schimb într-un palat cu odăi tot mai vaste, crescând asimptotic în spirală, fiecare odaie de zece ori cât cea precedentă, doar ultima rămî-nîndu-mi, mereu, accesibilă. Căci dacă-n orice castel există, aco-lo-n adânc, sub vedute, carcere și capricii, o ușă condamnată, o cameră interzisă, în enormul meu mausoleu, secretat de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cercei interiori, sensibili la mișcările giratorii ale minții. Dar, percepute fantomatic de canalicule, curbele se-întrolocau una-n alta, aidoma roților din vedenia lui Iezechiel, până ce căpitanului îi deveni limpede că se-nșuruba într-o gigantică spirală cu segmentele scăzând asimptotic în diametru, dar crescând la infinit în curbură și tensiune. Muscalii scopiți, în straiele lor de purpură, azur și șofran, cu aureolele lor kiriliene, erau subțirii acum și lungi până-n crugul bolții, ca niște colonade vii cu ca-l piteluri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]