380 matches
-
și independența magistraților din România; sau, implicit, lipsa acestora." ,, Pare tot mai clar că cineva își dorește subjugarea justiției, inclusiv a CSM, ca parte a sistemului, și mă întreb cine are interesul să dezbine CSM? Cine are interesul să-i asmută unii împotriva altora pe judecători și procurori? Eu văd un singur răspuns: aceasta este strategia USL pentru a-și subordona justiția. Iar judecătorii, procurorii și întreaga societate trebuie să se opună acestui regres", a conchis Monica Macovei, pe blog.
Atacul lui Macovei: Învrăjbirea magistraților, demers inițiat de Mona Pivniceru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39930_a_41255]
-
s-a remarcat în anii 1960 prin romanul Pasărea bălțată, povestea autobiografică despre un puști evreu pe care, în timpul ocupației, țăranii polonezi care i-au oferit adăpost l-au terorizat în fel și chip, spânzurându-l de o bârnă și asmuțind un câine asupra picioarelor lui sau vârându-l într- un sac și aruncându-l într-o groapă de gunoaie, amenințându- l necontenit că-l dau pe mâna nemților. Viața micului erou i-a impresionat pe Elie Wiesel și pe fostul
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
în ziua votului, să se prezinte la secțiile de votare și să-și facă datoria față de Patrie. Nu li s-a spus credincioșilor cum să voteze", a punctat arhiepiscopul, precizând că ulterior a fost acuzat în presă că i-a asmuțit pe oameni împotriva președintelui, în condițiile în care prezența la urne era un criteriu obligatoriu de validare a referendumului. În răspunsul oficial al BEC se arată că "îndemnul generic privind participarea la vot nu poate fi interpretat ca fiind contrar
BEC le dă voie preoților să se implice în campania electorală () [Corola-journal/Journalistic/40830_a_42155]
-
e sigur că abia atunci, furios că energia gîndului său se materializa în cuantele cu care Dumnezeu ne pipăie pe toți, făcînd sentimentele să cedeze rudimentar în fața numerelor mici, Pablo își aminti un cîntec arhaic fără înțeles, pe care îl asmuți asupra publicului ce privea la scenă ușor intrigat de faptul că cel mai mare mister al vieții este chiar prea scurta ei artă a fugii, genunchii lui Pablo dîrdîiau de frisonul ultimei lui descoperiri, o, da, vocea umană imită bine
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
Acolo avem și cele mai mari dificultăți”, se confesează el. „Ni s-a întâmplat ca oamenii pur și simplu să ne arunce scrisorile pe care le aducem. Ne spun că le umplem cutiile degeaba. În alte locuri din oraș, unii asmut câinii asupra curierilor noștri”. Soții-patroni au și explicații plauzibile pentru gesturile lipsite de civilizație ale unora. „Un serviciu poștal alternativ stârnește invidie, spun unii, pentru mulți este într-atât de neobișnuit, încât li se pare pur și simplu un factor
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
-au alte toamne! Chemarea toamnei Ai schimbat culoarea cerului de seară Chiar din prima clipă în care-ai apărut Și-ai sosit în pripă în ceas neprevăzut, Renăscând paloarea florilor de ceară. Brumă peste rouă, în noapte ai cernut Și-asmuțind vâltoarea, văi se înecară, Distrugând savoarea verii cea sprințară Rătăcită-n ploaie cu picuri de sărut. Dar ai dat pădurii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă ca-n trecute timpuri Și ai luat căldurii fructe-n maturare. Dulce miere-n
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
luminat de soarele negru din întunecatul apus. 86. Reperajul din luminile rare, sumbre, prin văzduhul-nevăzut, îți alungă visele-umbre din nopțile care au vrut, dar nu au putut. 87. Reperajul din noaptea inimii mele, este războiul dintre întuneric și lumină care asmute Crivățul turbat trimis de iele, plăsmuit din răzbunare, sânge și tină. 88. Reperaj: libertatea ce în sfârșit a sosit după zile închise, ferecate în răstigniri, pe unii grabnic i-a izbăvit, pe alții i-a omorât pe altarul pătimitei veniri
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Referință Bibliografică: Cana cu fluturi rotunzi / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Citește mai mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere,sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea,vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic,îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute,și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalniccînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute.... II. SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undeva pe fundul bălții înconjurate de papură și stuf. Cîndva, o țigancă bătrînă le spusese că ar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să-ți scrie, de-acum încolo, o parte din capitole, să-ți scrie cartea! Ai un negru, pe care nu-l plătești și care nu fuge cu manuscrisul: care nu mormăie dacă intervii cu ceva în creația sa. L-ai asmuțit pe Romancier împotriva Magistratului; va face orice pentru a-l distruge. În cartea lui, personajele sunt la discreția ta. Pentru Romancier ești VOCEA, acum îți place să crezi asta. Raisonneur, măcar, într-un megascenariu. Devii mai înțelegător. Mai izolat, totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
capitol: Cum să domini puterea. Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către cine știe cine. Poate chiar de către Magistrat, pentru a asmuți lumea asupra musafirului din donjon. Musafir, pentru că noul venit precis că nu este Castelanul. Niciodată nu a fost văzut, de când a sosit. Numai Intendentul, de la distanță. E un joc încurcat acolo; Magistratul e cel mai interesat să circule o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în fruntea unui grup. Fiecare mascul e un potențial lider. Trebuie „eunucizat”. În plan mental. Să se simtă o cârpă. Boul din taur. Mulțumit de starea sa. Fericit; să-i placă. E mai simplu să crești iepuri carnivori; să-i asmuți, într-o bună zi, împotriva semenilor tăi. Să demonstrezi ce? O societate nu naște filozofi de dragul filozofiei și nici soldați de dragul războiului! Apariția lor e un act de necesitate: și unii, și alții trebuie să apere cetatea, nu să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de lăcomie care Îi măturase fața cu o lumină sinistră. Refuza banii ca să obțină mult mai mulți În continuare. Poetului nu-i erau pe plac nici secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de Îndată pe străzile Florenței, În căutare de nu se știa prea bine ce anume. Dar mai ales nu Îi erau pe plac cele două duzini de mercenari Înarmați cu arbalete și cu lăncii care, În ciuda opoziției sale din Consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
balconul și se așeză alături de mine. - U-u-h, ce urâcios! spuse ea cu o expresie glumeț încruntată. Încruntarea mă reprezenta pe mine, iar expresia glumeață era atitudinea ei față de mohoreala mea. Și, cu teamă, de parcă ar fi fost un copil care asmute un câine, întinse degetul arătător și începu să-l poarte de sus în jos pe buzele mele care scoteau sunete atât de vesele și de sonore, încât nu mă putui abține și izbucnii în hohote de râs. - Uite, după semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pîine și un urcior de vin viața veșnică și mîntuirea, iar cînd lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind cîinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încîlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
modalitate pentru a se manifesta? Mintea lui refuza să accepte una ca asta. Oare chiar maiestatea lui Dumnezeu se putea revela În felurile acelea schimonosite, În vătămarea Îngrozitoare a trupului? Sub forma unor spectacole de saltimbanci? Și asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scurt timp. Ochii lui Monerre scânteiară. - Și acum, care Îți sunt convingerile? murmură el, curmând În sfârșit tăcerea. - Altul era planul vostru: să repetați schema cruciadei a patra, când oameni, lănci și cai au fost adunați pentru Țara Sfântă și asmuțiți În schimb Împotriva Imperiului de Răsărit, pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să le Înfierbântați capetele cu visul mântuirii și al prăzii. Să cuceriți mințile simple cu lucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
servi masa peste ani în „lumea bună”(!) a cantinelor studențești (căci unde altundeva poți să apreciezi gustul mâncării de cazan?!), un mixaj aburind cu ingrediente cultivate în grădinița casei și drămuite într-un gramaj „secret” (mărar, tarhon, leuștean, etc.) care asmuțea aerul bucătăriei reverberându-l în valuri cu arome parcă mitice, ce-mi năucea olfactivul și care mă însoțea mult timp după ce părăseam micul „sanctuar” culinar în care am avut privilegiul de invitat și unde oficia ca singură stăpână, minunata, v rednica
DASCĂLII ŞCOLI DE IERI, PRIETENII ŞI PĂRINŢII NOŞTRI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367410_a_368739]
-
să cânte și să cetească din Evanghelii, în isonul puternic și bine modulat al dascălului. Au stropit cu aghiazmă, dar căpățâna parcă voia neapărat să-i facă în ciudă preotului. Acum se mișcă mai abitir ca înainte, ca și cum aghiazma o asmuțise. Popa a căzut în genunchi, cu mâinile către cer: - Arată-ne, Doamne, Dumnezeule al nostru, marea ta putere și fă ca această lucrare a diavolului să plece pe pustii... și iarăși începeau să cânte pe două voci, în timp ce soarele le
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]