129 matches
-
supărare); - ortografierea diftongilor, a triftongilor și a vocalelor în hiat; aplicarea regulilor fonetice de despărțire în silabe a cuvintelor; - folosirea corectă a accentului; - semne de ortografie cu implicații la nivel fonetic: apostroful, cratima; - resurse ale expresivității la nivel fonetic: aliterația, asonanța; 3.2. Dezvoltarea competenței de comunicare la nivelul lexico-semantic se realizează prin desfășurarea a trei tipuri de activități corelate: dezvoltarea vocabularului prin însușirea de cuvinte noi și folosirea acestora în comunicare; activizarea vocabularului elevilor prin comunicarea orală și scrisă; nuanțarea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
lucru bine stabilit, o structură obiectivă și constrângătoare pe care se ferește de cele mai multe ori a o modifica. Povestitor credincios al basmelor populare, mijloacele lui sunt la prima vedere tot acelea ale poporului. Formulele inițiale, mediane și finale, rimele și asonanțele introduse în expunere, multe expresii dialectale, zicerile tipice, comparațiile și metaforele sunt deopotrivă ale poporului. Creangă povestește basmele poporului în limba lui. Dar de aici înainte apare originalitatea lui Creangă.” Trei sunt aspectele mai importante în care Tudor Vianu vede
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
bara adevărului”. În mod firesc, majoritatea poemelor din volum sunt sociale, lirismul fiind preponderent obiectiv (Cântec de hamal în port, Salahorul, Accidentul, Cartier muncitoresc). Versul, influențat de tehnica lui Aron Cotruș, este liber, ritmat de repetiții și de rime sau asonanțe interioare. Lirismul subiectiv precumpănește în volumul Eu și Dunărea, un poem unitar, structurat ca jurnal al unei călătorii de-a lungul fluviului și, totodată, în propria memorie. Versurile rețin prin contrastul dintre elanurile vitaliste și notele melancolic-meditative. Orientarea spre proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
o perspectivă nouă, aproape sumbră, în care elemente romantice semnificative iau o întorsătură de 180 de grade devenind segmente ale terorii și ale morții. Sângele se preschimbă în cerneală, pământul ca element fertil, în noroi vânăt, câmpiile sunt albastre (în asonanță cu cerneala), mările, pustii, iar buzele, învinețite (de cuvinte). Iubirea diafană a romantismului devine, astfel, în neomodernismul Anei Blandiana, pasională, aproape distrugătoare: Dacă ne-am ucide unul pe altul/ Privindu-ne în ochi,/ În ochii noștri în jurul cărora/ Genele stau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
retorică, urmată de afirmații concluzive de tipul : Eu cred că suntem un popor vegetal, celebră sintagmă, utilizată, ulterior, în multe caracterizări cu nuanță etnică. Pentru ca retorica să fie desăvârșită, autoarea alege, în aceste patru texte interzise publicate în volumul Amfiteatru, asonanța 258 cu vocală anterioară închisă i: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă" (Delimitări). Amestecând gravul cu ironicul, tragicul cu comicul, sublimul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context, precum și asonanțe și aliterații din sunete închise, dure, care trimit la efectul negativ al ideologiei asupra societății întregi. Este bine știut că știința nu ia sfârșit, odată cu încetarea cercetării. Nu se poate spune niciodată că un subiect a fost suficient dezbătut și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un coș, în jurul focarului de jos al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul gol al unui interior sau de norii însuflețiți probabil de o pereche de îngerași plutitori. În cele din urmă, ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin care formatul ramei influențează formele compoziției. În Madonna della Sedia (vezi figura 47) văzusem acest lucru exemplificat de volumele rotunde ale membrelor ce alcătuiau compoziția tondoului. Un exemplu perfect al unei rame ovale, accentuând tema subiectului picturii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
producătoare de ficțiune 5. Cu siguranță, această tehnică nu este nouă6, dar a fost sistematizată, așa cum apare în Claude Simon, p. 79, din 1972: Există o anumită logică internă a textului, proprie lui, care decurge atît din muzicalitatea sa (ritm, asonanțe, cadența frazei), cît și din materialul său (vocabular, "figuri", tropi) [...] logică în funcție de care trebuie să se articuleze sau să se combine elementele unei ficțiuni [...] logică care este creatoare și, prin ea însăși, producătoare de ficțiune. Atunci cînd în Les Corps
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
manifestă la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice superioare. Efectul muzical obținut prin repetarea unor sunete ori prin combi narea sugestivă a cuvintelor în enunț creează tonalitatea dominantă, timbrul specific, adecvat ideii. Mărci textuale: figuri de sunet (asonanța, aliterația, onomatopeea), proce dee specifice muzicii (tehnica refrenului), prozodia (măsură, ritm, rimă, rimă interioară), sintaxa ritmică etc. 4. STILURILE FUNCȚIONALE. CONVENȚII SPECIFICE Stilurile funcționale reprezintă forme supraindividuale ale limbii literare, variante specializate, adaptate nevoilor de comunicare în diversele domenii de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de sunet/de nivel fonetic (metaplasme) Aliterația este figura de stil ce constă în selectarea cuvintelor în care se repetă o con soană sau grupuri consonantice, având un efect eufonic, onomatopeic sau simbolic: Prin vulturi vântul viu vuia ( G. Coșbuc). Asonanța se realizează prin repetarea unei vocale accentuate sau a unui grup vocalic, în scopuri expresive: Când torsul saude lal vrăjilor caier/Argint e pe ape și aur în aer (M. Eminescu). Onomatopeea - figură de stil de nivel fonetic constând în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
prin reluarea unui cuvânt în rimă (de exemplu, substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul), sau prin rimarea unor cuvinte dintre care unul îl încorporează pe celălalt (... cristalină /...alină). - Rima imperfectă, numită și asonanță, constă în diferențe de sunete (de obicei consoane) în segmentele acustice care formează rima (Și pentru cine vrei să mori? / Întoarcete, te ndreaptă / Spreacel pământ rătăcitor). - Semirima reprezintă un model combinat între versul clasic și cel modern, constând în alternanța
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
suferințe afective de factură psihotică, limbajul acestora este diferit, în cazul maniei și al melancoliei. Ceea ce diferențiază cele două categorii nosologice sunt atât forma, cât și conținutul discursului. În manie expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă modalitățile variate ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
voci”, „imagini vizuale”, „gusturi” sau „mirosuri” etc., fără o sursă sau obiect real exterior, de tipul halucinațiilor. d) Aprecierea unor tulburări în sfera gândirii bolnavilor se va referi la următoarele aspecte: - asociații ideative: lente, incoerente, fugă de idei, asociații prin asonanță, monoideism etc.; - imaginile mintale: șterse, confuze, imprecise sau bogate, derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Aprecierea stării de dispoziție și a vieții afective pune în evidență următoarele aspecte: - indiferentism afectiv, dispoziție tristă, depresivitate, plâns, asociate cu un monoideism trist, bradpsihic; - expansivitate, dispoziție euforică, polipragmazie, râs, tendință la exprimare prin calambururi, fugă de idei, gândire prin asonanță, moria; - închidere în sine, răceală afectivă, indiferentism, inafectivitate. g) Evaluarea formelor de expresie (verbală, mimică, scris, desen) și a comunicării bolnavilor privesc o serie de aspecte, dintre care cel mai important este limbajul verbal. Referitor la limbaj, remarcăm în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezentăm în continuare: 1) Tulburările asociative Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără o ordine sau o direcție anumită, bazate pe analogii verbale, succesiune și asonanță. O formă particulară o reprezintă logoreea, expresia verbală a unei desfășurări rapide și incoerente a gândirii, cu un caracter absurd, realizând în exterior o adevărată „salată de cuvinte”. b) Asociațiile dirijate au un caracter productiv și reprezintă idei polarizate într-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
natură constituțională și endogenă, uneori însă și secundar reactiv (A. Porot). Acesta se caracterizează printr-o dispoziție afectivă exaltată, de tip euforic, fugă de idei ce poate ajunge la o stare de incoerență, polipragmazie, instabilitate motorie, agitație, logoree, gândire prin asonanță, adesea un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări de activitate (polipragmazie, agitație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instabilitate motorie, agitație, logoree, gândire prin asonanță, adesea un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări de activitate (polipragmazie, agitație psihomotorie, logoree etc.), - tulburări fizice generale (insomnii, tulburări endocrine, tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispoziție însoțită de strigăte, cântece, gesticulație largă, adesea dezordonată; e) tulburări de ordin intelectual manifestate prin atenție distributivă, de o mare labilitate, dar incapabilă de a se fixa pe ceva anume, o exaltare a memoriei, fugă de idei, gândire prin asonanță, asociații rapide, dar superficiale, imaginație bogată, eliberarea automatismelor prin dezinhibiție. II) Tulburările somato-fizice ale acestor bolnavi se caracterizează prin următoarele tipuri de manifestări: insomnii, stare digestivă saburală, scăderea sau creșterea apetitului alimentar, scăderea în greutate, tulburări endocrine (hipertiroidie, tulburări ovariene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree, neliniște și instabilitate, polipragmazie. Ea poate îmbrăca două tipuri de tablouri clinico-psihiatrice: a) Mania cronică simplă, caracterizată prin excitație psihomotorie dezordonată, logoree, asociații ideative superficiale, asonanță, putând ajunge la o stare de incoerență și acte de violență. b) Mania cronică delirantă, care asociază la tabloul clinic al precedentei idei delirante, de regulă difuze, nesistematizate, dar, în unele cazuri, și un delir sistematizat tematic ce poate aminti
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele aspecte: - dispoziție tristă, - izolare și închidere în sine, - plâns, - inactivitate, mișcări reduse, - monoideism trist, - dezvoltarea unui delir melancolic de culpabilitate sau cu teme ipohondriace, - anestezie morală dureroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Chanson de Roland, care va fi transpus după un manuscris descoperit la începutul secolului al XIX-lea, aflat la Oxford. T. respectă versificația alexandrină ce a înlocuit de-a lungul timpului dispunerea decasilabică, dar în gruparea liberă medievală, renunță la asonanța originală în favoarea rimei, conformă exigențelor cititorului modern care, în absența acompaniamentului muzical, cum se proceda în secolele XI-XV, ar percepe cu dificultate textul. Următoarea traducere va fi Cântarea Cidului (1979), poem epic pe care tălmăcitorul îl organizează în episoade în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
Cidului (1979), poem epic pe care tălmăcitorul îl organizează în episoade în fruntea cărora dă un scurt cuprins, abandonând dispunerea în cuplete de lungimi variabile, întrucâtva disproporționate și care fragmentau materia. Asimetria populară a versurilor e înlocuită de alexandrinul spaniol, asonanțele sunt, de asemenea, substituite de rimă, după cum a procedat editorul spaniol Luis Guarner sau, pentru germană, O. L. B. Wolf, iar numărarea versurilor e făcută după cel mai important editor al Cidului, Ramón Menéndez Pidal. Tot în ediție bilingvă va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
și de energia acidulată a unui histrion neobosit. În fond, destinul poetului autentic este să se expună neîncetat pe sine, să se lase condus de inspirație, să fie canalul, portavocea, trâmbița, solul și îngerul acelei vibrații speciale pe care, din asonanțe și metafore, o pune în scenă poezia. Când a fugit de acasă, din Slobozia natală, către București, era, așa cum ni-l arată niște imagini tulburătoare ale televiziunii române de atunci, un licean rebel, mânat de pathos și iubire, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aici) are totdeauna un tipar, o "flacără" care e "hrănită de degete". Tiparul acesta are și un nume: "mai mult" ("Era mereu/ Mai mult"), "veșnic" ("veșnic tânără"), "timp" ("Timpul era un joc"). Când rimele se abat de la monotonie către imperfecțiunea asonanței, ele tânjesc după acea concentrare a ființei în suflet (Taină), la care nu se poate ajunge fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când (unde) ea (femeia, iubirea) rămâne "veșnic tânără". Pe convingerea că esențialul există dincolo de certitudine, de real
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
indo-europeană pe teritoriul grecesc. Nu este cu putință să susținem nici o identificare a lor cu Akhkhiyawa, despre care vorbesc arhivele hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene mai mult sau mai puțin contemporane. Războinici, micenienii s-au impus mai Întâi asupra populațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]