6,930 matches
-
Demostene Botez - lingăi sub toate regimurile, robi tătărăști, robi turcești, robi moldo-valahi?" Tonalitățile imprecative sînt argheziene, deși, evident, înscrise pe o altă filă a conștiinței decît textele celui ce-a scris Cîntare omului... Să mai exemplificăm această serie de punițiuni aspre, "haiducești" în care excelează Petre Pandrea. Grafia colțuroasă a judecăților sale ni se pare de cele mai multe ori întemeiată, ilustrînd clasa comentariului neconvențional de care încă ducem lipsă. Chiar și în situația unor rezerve, socotind că ea demonstrează implicit cît de
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
lui și că, oricât de bine ar scrie, îi este dat să primească loviturile nemeritate ale mediocrităților invidioase. O scenă-tip, recurentă și în Jurnal, este aceea cu scriitorul sprijinit de un copac, lovit parcă în plex de cuvintele mai aspre pe care le citește despre sine în cutare revistă literară. Revolta împotriva semnatarului ignar se dilată, acoperind, indistinct, întreaga critică autohtonă ("provincială"), lumea noastră culturală ("prăfoasă"), societatea românească în ansamblul ei. Trec peste detaliul că Mircea Cărtărescu însuși scrie propoziții
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
răspândirea bolilor venerice, la înmulțirea avorturilor și a copiilor abandonați. Desfrânarea împiedică întemeierea de familii care ar putea fi fericite și rodnice. Distruge atât căminul propriu, cât și al altora. Contaminează și otrăvește generații întregi. Biserica pedepsește prin sancțiuni foarte aspre pe desfrânați, prin Canoanele 61 Apostolic, Canoanele 7, 62 și 63 ale Sfântului Vasile cel Mare, Canoanele 4 si 87 ale Sinodului al VI-lea Ecumenic 197. De la cel căzut în curvie, Duhul Sfânt se depărtează, căci Duhul lui Dumnezeu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
simplu întinși pe jos și oglin- dindu-se în uriașul tavan-oglindă, în lumina palidă a unui Soare artificial ce pare a fi încremenit la orizontul unuia dintre pereții incintei. între Soare și Cer, ființa noastră oglindindu-se în sine, în bătaia aspră a vânturilor din Nord, ori în lumina unei primăveri pe care o simțim tot mai aproape. în căutarea luminii, ne mulțumim și cu iluzia ei. Dar într-un muzeu ca acesta aventura imaginației urmează trasee nebănuite. Cele zece săli de la
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
încât să nu mai discernem, ci să ne dăm în vânt după orice fadă plăcintă americană împănată cu blasfemii? Dar să lăsăm păcatelor o astfel de "literatură" profund nocivă, despre care plinul de bun-simț Don Quijote ar fi avut cele mai aspre cuvinte, și să revenim la Cartea cea adevărată pe care ne-a echivalat-o cu pasiune și competență compatriotul nostru, recunoscând cu toții că idealul quijotesc este un înalt ideal uman. Piedicile în înfăptuirea lui sunt numai exterioare, nu țin de
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
s-o facă aptă de-a transmite misterul, de-a se manifesta ca o epifanie. Drept care poetul încearcă a o transfera în ritual: „Să mă-nșel eu oare?, mă întrebam privind uneltele cu care/ el și-a făcut dreptate. Vremuri aspre, departe, - toate strînse acum/ aici într-o ladă. Trec cu mîna printre ele,/ ca într-o abluțiune, mă spăl de neputința mea cu puterea lor/ și-mi zic: ai avut dreptate, supărarea ta a rămas veșnică,/ dar acum, cînd te-
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
mai măgulit cu cît e o «rotiță» importantă. Cartea trece pe loc secund. Nu întîrzie ecourile în presă susținute de zeloși «critici volintiri», pricepuți la retorica tămîierii și a vorbelor de protocol”. În virtutea unei prea îndelungate experiențe personale, certificăm observațiile aspre ale criticului. S-ar părea că asemenea autori, beneficiari ai unei glorii de carton, nu merită atenție. “E adevărat. Dar cînd se organizează întîlniri cu cititorii, cînd așa-zisele cărți sînt mediatizate în limbaj apologetic și puse în mîna cititorului
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
cu toate felurile de gătit peștele sunt sub tipar, în tiraje de masă și în limbile naționalităților - mai mult ca sigur că din primăvară până în toamnă nu se va mai pomeni de corupție, corupție, corupție... Iar dacă o voce feminină, aspră în vocalize, nefast revenitoare i se va suprapune, înaltul bărbat va replica, precum în magnificile noastre basme populare: “, taci baroană, nu mai spune.”
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
cană. Era răsuflată și avea gust de infuzie din coajă de copac. Telefonul nu sună, cu siguranță Gosha îi lua geanta de la aeroport. Cu cana de cafea în mână privea cărțile pe rafturi, toate în polonă, cu coperți urâte și aspre. Gosha nu suna, timpul se scurgea lent prin aerul dens, călduț și somnolent. Profesorul s-a apropiat de fereastră și a zărit spațiul demarcat de siluetele egale ale clădirilor. Toate aveau aceeași culoare - culoarea cenușie, albicioasă a cerului. Chiar și
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
fum al Mamei, acum atât de real și dumnezeiesc pentru fiul Îmbătrânit În mite. Vezi poemele Loc de nuc, Nucile. Amândouă sunt departe de nostalgia poeților de la „Contemporanul”, ori a lui Coșbuc, Goga, vizând vatra satului părăsit. O privire tăioasă, aspră, te Însoțește de pe coperta a IV-a dintr-o fotografie policromă a autorului, semn de garanție a unei trăiri intense a vieții, a jocului de studiat regizor, pentru ca văzul să rămână dominanta cunoașterii, niciodată finită. Parcă Îndurerat, Alecu Croitoru constată
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
regăseam tot atât de devotat În slujirea lui Dumnezeu și ferm În lucrare și păstorire. Și totuși, plutea În acea cetățuie a cărții și a meditației - care la el nu era despărțită de acțiune - o adiere de sihăstrie, nelipsită de unele, parcă, aspre Îngândurări. Ne-am despărțit cu ochii spre viitor, dar dimineața era Înnourată. Mi-a făcut cu mâna din balconul În spatele căruia se ridică, tăcut, dealul. Bartolomeu Anania iubea România și pământul românesc cu intensitate poetic-vizionară care Îmi amintește de cea
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
-se de unirea cu țara nu Înțelegea de ce românii au fost nevoiți să nu stea laolaltă și de ce cei din Țara Făgărașului trebuie să stea Încă despărțiți de ceilalți. În 1860, Gheorghe se tocmește mocan la stână. Începe o viață aspră, o luptă cu adversitățile naturii, căreia trebuia să-i pătrundă tainele și pe care trebuie să și-o apropie. În fața lui se deschide o lume nouă, destinată bărbaților, pasionantă și emoționantă, cu ademeniri și primejdii la tot pasul. Ciobănașul visa
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
mâinile, coamele anului. Nori se-mbulzesc pe bolți însemnate. Ah, dimineață zdrențuind așteptări! Cerul se-nclină, păsări adulmecă crestele nevăzutelor țări. Albini se învârt în cercuri profane. Și-i atâta-ntuneric, încât în duh te arunci, ca delfinii speriați în asprul văzduh! Brusc cineva face lumină. Liniștea toarce, înceată felină. Caii sălbatici din bolta vicleană turma de nori la păscut o mână. Peisaj montan O, sunete rostogolite de la o creastă la alta, melodie desprinsă din alte lumi cândva, cine vă urmărește
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
și întoarceri dintr-un cuib de aer adânc zboruri ciudate bat aripi de necitit o așteptare nesfârșită ascunde pasărea rostuitoare dezlegătoare de semne Bufnița polară alba trece patima strâmtorilor negre jinduind vibrarea și umbrele aurorei boreale pe urmele albe zăpezile aspre despart adânc ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
nici o apă; asudă întruna întins la pămînt iar gleznele-i subțiri i-s forme comprimate de lumină cu botul moale ca omătul lovește țara de s-aude zăbala de aur cum sparge smalțul de cobalt al zorilor; cu nările-i aspre sprehuie etherul într-o roire de mii de primejdii din potcoavele'nferecate stîrnește alt huet de ape curgătoare peste Mauro Vlahia de sub Munții Carpați o clipă știe că traversează �n splendoare apele tulburi din vaduri, că zboară și-ndoaie timpul
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]
-
gen, / se pare, / că-i cea mai veche de pe / continent. // Un cosmodrom în fiecare tîrlă / de oi avem, / desigur, / conservat. / Din cîte vise ni s-au dus pe gîrlă, / iată și unul net, / realizat". Involuntar, în această cavalcadă veselă și aspră în același timp, dăm și de Topîrceanu sau poate chiar și de Cărare, dar avem totuși de a face cu altceva. Observăm, totodată, că strofele, păstrînd în general aceeași formă și avînd același suflu, se deosebesc una de alta, ca
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou. Desculți și zdrențuiți, dar cu capul ridicat, nemișcați, a trebuit să ascultăm mai Întâi imnul național, apoi un discurs al lui. V-aliniați! a țipat supraveghetorul, pe un ton aspru, În timp ce Își aprindea țigară de la țigară. Începem programul zilnic! ...Înviorarea, apoi bem ceaiul, și... Și vom mai vedea! Are careva ceva de spus? Hai, spuneți! Spuneți, bă, fir-ați ai dracu de limbrici! Aș fi vrut să-i spun că
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Tainele sfințeniei”. „Față de cei căzuți de la credință prin constrângere, se recomandă blândețe (can. 2). Cei ce de bunăvoie Își mărturisesc păcatele și dau semn de Îndreptare, vor primi canoane mai blânde, iar cei ce sunt descoperiți În răutate, primesc epitimii aspre: pentru desfrânare 9 ani; pentru adulter și pentru celelalte nelegiuiri mai grave timpul penitenței și al trecerii prin cele patru trepte se va dubla (can. 4). Uciderea cu voia se canonisește cu câte 9 ani În fiecare treaptă de penitență
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Alecart) se simte în mediul lui în mijlocul unui grup de cântăreți mexicani hrăniți cu bătăi și droguri, pe care muzica îi salvează de la disperare. Fost student favorit al lui Donald Barthleme, Williamson a abandonat ironia postmodernă, optând pentru un stil aspru, masculin și elegant, influențat de naturalismul lui Jack London și Cormac McCarthy. „Încrede-te în inima ta și în inimile fraților tăi și în inima tatălui tău," spune Senor Ramirez în Los Asesinos. Doi dintre discipolii lui Eric Williamson, Joseph
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
sufletului, pentru că Hristos nu e recunoscut ca viață a lui. Prin păcat omul pierde îndrăzneala cea bună către Dumnezeu în rugăciune, deasupra lui planând neîncetat frica de moarte și de Judecata viitoare, iar glasul conștiinței, acest ochi al minții și „aspru judecător lăuntric, ce nu se poate cumpăra cu bani și nici corupe prin daruri”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Femeia este legată prin lege...”, 4, PG., LI, col. 214. footnote>, îl chinuie neîncetat. Însă, prin repetarea păcatului, și conștiința
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
conaționalii să ceară deschiderea școlilor în limba maternă, exista un suport din partea bunicilor crescuți în spiritul adevăratei credințe și cu dor de averea strămoșească. Prin biserici, în sfintele altare slujeau preoți de vârstă venerabilă, cu rezistența călită în timpurile de aspră prigonire a credinței. În predicile lor, fețele bisericești, care insuflau încredere și se bucurau de respect, îi deșteptau din pe românii asimilați de străini. De atunci au trecut destui ani (...) Și puterea democratică, firavă la început, a prins la slănină
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
mine o scurtă , un sfeter din lână de oaie, împletit de mama și de bunica. După ce s-a uzat, i-am luat mânecile jos, am făcut din ele petice și apoi să vezi lustruială ce făceam cu ele! Lâna aceea aspră era numai bună pentru cizmele bine date cu cremă. De-ar fi știut mama și bunica ce-avea să se întâmple cu sfeterul făcut de ele... Nu știau nemții așa șmecherie, nu-i ducea mintea. Nu degeaba am zis io
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
aceeași ardoare textele dramatice - la care nu lucrează mai mult de trei variante - și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii de folosire. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba îsuflet.' Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare adesea e explicat de o
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
aceeași ardoare textele dramatice - la care nu lucrează mai mult de trei variante - și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii de folosire. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba îsuflet.' Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare adesea e explicat de o
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
tău subțirel Am pus în joacă un inel Să-ți poarte sîmbetele-n el Dacă visezi vînjuri de cai Iubita mea cu ochi mari verzi Cînd eu te cert tu mă dezmierzi Focul din noi e-n pălălăi Sfîrîie roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii tăi Cei ascuțiți viața să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]