677 matches
-
ca un lord, cu aceleași lacrimi în ochi, a deschis ușa și a plecat. Pe casa scării i-am auzit toți tânguirea gravă, de suflet părăsit: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Când Nineta mi-a legat de gât piatra simbolică a zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a legat de gât piatra simbolică a zodiei leului, o imitație de rubin, eram în brațele lui Morfeu, încercând să deslușesc tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dăduse niciodată un semn de viață... Dar era bucuros că această comoară se afla pe mâini bune. Cântând a murit unchiul meu. Cântând, dar nu orice: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!.../ Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... Și-atunci când l-au dus la cimitir, preotul ar fi zis că n-a cunoscut în viața lui un om mai păcătos și cu o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fost pe post de preot. —De ce? Mi-a sărutat mâna de nu știu câte ori. Înseamnă că te place, te respectă și te iubește. Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare că te iubește, striga Elena sărind de acolo până acolo. —Astâmpără-te Leni, că mi-ai călcat poșeta pe care ai doborât-o cu săriturile tale, zvăpăiato! — Și tu-l iubești, este? —Ce-ți pasă ție? —„Chip de lut, dac-oi fi eu sau altul”, completa Elena. Văd că-ți place
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai mult, culcându-se la picioarele ei, ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața ei. Cât era de dură aparent, nu putea să nu-l mângâie în timp ce el își întindea gâtul spre ea și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Nici locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își puteau astâmpăra setea cei 70 000 de locuitori ai Madridului - ceea ce Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să fi fost, aproape că uitase, cînd îi vede dimineața pe hingherii ăștia noi, doi tătărași bețivi, că umblau cu lațurile pe peron să-l prindă pe Sultan, cîinele șefului de gară. Strigă la ei din ușa restaurantului să se astîmpere și unul îi zice Skerîm babana cotac! Ceea ce apucase și el să învețe de la turcii din oraș. Bate nițel din pe loc din picioare, cît să-i facă să fugă pe hingheri din gară, cu lațurile lor, și pe la prînz
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
Nu mai avea lumea chef de plimbare de răul lor: săreau la om pe stradă. Judecătorul, bărbat curajos, nu-i putea împiedica să se scălîmbăie în spatele lui și să-i imite mersul. Nimeni nu îndrăznea să le spună să se astîmpere. Iar pentru maimuțăreala pe stradă Pomenea nu cunoștea decît o singură pedeapsă: un baston pe spinare și cîteva ore de șmotru la secție. Dar primise ordin de la Constanța să nu se lege de copilării din astea. Trebuia să stea cu
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
două direcții cardinale ale criticii, Marian Papahagi alege, cum e normal, calea interferenței dintre subiectul cercetător și obiectul cercetat. Altminteri, supraestimarea uneia sau alteia duce categoric la eșecul demersului. Și iată-l pe acest critic remarcabil, cu un temperament neliniștit, astâmpărat de o intelectualitate suverană. El nutrește astfel idealul unei metode care să depindă de modul "ascultării" textului, mereu același și mereu altul, niciodată apodictic. De la orice metodă se poate culege câte ceva, nici una să nu subjuge. Din cele câteva precizări de
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
șoapte/ M'or vinde-astănoapte...". Spaimă și secret, de "toate urile, toate nopțile", hrănindu-se unul pe alta, însoțindu-se, născînd și surpînd înșelătoare echilibre. Poetul nu-i, de bună seamă, făcut pentru rezolvare. Nici poezia lui, care stîrnește și nu astîmpără, cauterizează și nu vindecă. Rana ațîță, romantic, verbul și, arghezian, cumplita rîie sufletească. O boală luată de la lume și redată, cu infinit mai multe și mai adînci escare, ei. Spre noptatică, înfricoșată vedere. Se mai poate, așadar, scrie poezie după
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
o zăpadă atât de abundență, încât, timp de câteva zile, traficul a fost practic imobilizat. Casă în care locuiam epuizase rezervele de combustibil și am fost nevoit sa ma încălzesc la sobă cu lemne. s...ț Când viscolul s-a astâmpărat, mi-am cumpărat un bilet pentru o călătorie în Europa, cu vasul "America". Dar de Crăciun mi-am luat un brad înalt, pe care l-am instalat în cameră și l-am împodobit. Și am dat o petrecere. Am invitat
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
pumnii la soră-sa. Îi dăduse și Tănțicăi lui două palme la fund, să nu mai rîdă de frati-su. Mircea ținuse minte și nu se mai repezea la ea decît atunci cînd nu-i vedea nimeni. Tanți nu se astîmpărase și își bătea joc de el și la școală, printre străjeri și în curtea bisericii, unde se strîngeau copiii să se joace. În mașina cu care îi adusese la Medgidia, de-abia mai suflau de fericire, Tanți în stînga lui
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]
-
serialul Georgetei Adam continuă în aceeași stilistică sufocată de admirație și despovărată de orice urmă de spirit critic. Abordînd simbolul apei în poezia scrisă de Carolina Ilica, Georgeta Adam pornește la drum cu o explicație terre ŕ terre: apa "calmează, astîmpără Voința, purifică, într-un cuvînt - răcorește". Acestea fiind zise (și, cumva, de la sine înțelese), e de remarcat că tirania visului este investită, în opera lirică analizată, "cu funcții thanatice". E "un instrument al morții", revine redundant Georgeta Adam, înainte de a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
pariuri cu Ionică l-au întrebat pe imam ce părere avea despre capacitatea chelnerului de a ghici viitorul și dacă mai avea rost să facă rămășaguri cu el, ca să-și ia înapoi banii pierduți. Imamul i-a sfătuit să se astîmpere. Acest Ionică nu avea darul profeției, cum credeau superstițioșii. Era un om cu a cărui inteligență nu era bine să te pui, fiindcă atunci cînd paria știa, cu o aproximație minimă, care era ipoteza cîștigătoare. Cînd a auzit Ionică ce
Pariu pe moarte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7257_a_8582]
-
nu atât de îndepărtat ca anul 1925, când apare, la Editura Casei Școalelor, cu introducere, indice de nume și glosar de Gh. Cardaș, prima ediție a Țiganiadei. În această epocă în care, spun tinerii Eliade și Vulcănescu, idealul național fusese astâmpărat, lăsând loc altor căutări, cartea lui Budai-Deleanu e rătăcită. Iar lectura ei, fatalmente târzie, îi eludează adecvarea la secolul care stătea să înceapă. Una din ultimele note de subsol, atribuită lui Musofilos, „Dumnezeu încă n-au hotărât să să scoață
Campania din Egipt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5711_a_7036]
-
găvanele unui schelet, mi se pare că mai mult decît orice mi-e dor nu de Amnon și de ritmul firesc al vieții noastre, care a fost întrerupt, ci de sentimentele simple care ne-au însoțit, foamea ce putea fi astîmpărată, setea ce putea fi potolită, oboseala ce putea fi înlăturată, dragostea ce putea fi împlinită, și ca o fetiță ale cărei minciuni au fost crezute, mă plimb printre mobile, mă arunc pe canapea și bat cu pumnii în pernele care
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
care o pune în scenă îmi blochează reacțiile. E un șantaj la mijloc pe care nu-l pot accepta. Îmi anulează libertatea de atitudine și interpretare, căci nu mă pot îndoi, nu pot introduce bemoli, nu pot nici tempera, nici astâmpăra durerile prefăcute ori doar exagerate. E un fel de „despre morți numai bine” la nivelul lecturii. Dacă aș alege să spun tot ce am citit dincolo de grimasele și gesturile textuale, aș putea fi acuzată de insensibilitate ori de calomnie. Adevărurile
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
de stridii, un platou cu felii de lacherdă... atunci simt cum căpăcelul glotei se închide și pe culoarul liber al esofagului alunecă ușor un dumicat de o indicibilă savoare (cum să începi în felul ăsta o recenzie?), dar, după ce îmi astîmpăr pofta în gînd, plec sătulă și fericită. Așa citesc eu o carte. Am recurs la introducerea asta excentrică, pentru că mie detaliul ascuns și semnificativ, închipuitul, presupusul, îmi stârnește adevărata poftă și mi-o și astîmpără... consum ipoteze. |sta e dialogul
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
o recenzie?), dar, după ce îmi astîmpăr pofta în gînd, plec sătulă și fericită. Așa citesc eu o carte. Am recurs la introducerea asta excentrică, pentru că mie detaliul ascuns și semnificativ, închipuitul, presupusul, îmi stârnește adevărata poftă și mi-o și astîmpără... consum ipoteze. |sta e dialogul meu cu cărțile și, totuși, nu sînt în stare să scriu o recenzie ca la carte. Impulsul de a vorbi azi despre unul dintre cei mai atipici scriitori germani din România ultimilor cincizeci de ani
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
cititorul un soi de zoom închipuit, va avea dinaintea ochilor o lume dezolantă, lipsită de scopuri și de idealuri, în care în afară de o ploaie nesfârșită nu se petrece nimic. „Ploua liniștit, fără oprire, în vântul care se întețea și se astâmpăra brusc tremurau suprafețele băltoacelor amorțite, dar erau atât de vlăguite de la această atingere lipsită de consolare, încât nici măcar nu se rupeau de ele pielițele moarte ale apărării nocturne, astfel că-n loc să-și fi recâștigat strălucirea obosită din ziua
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
sub noul regim, ceea ce l-a determinat pe Gh. Gheorghiu-Dej să-i transmită o avertizare: "...ne-a apărat pe noi comuniștii și a fost arestat de reacțiune. Acum apără pe reacționari, pe legionari și polițiști. Nu-l înțeleg. Să se astâmpere." Și întrucât nu "s-a astâmpărat", marele naiv a fost arestat în 1948, fără să fie judecat și condamnat, până în 1952, când e pus în libertate, pentru ca în 1958 să primească o condamnare de 15 ani muncă silnică pentru delict
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
determinat pe Gh. Gheorghiu-Dej să-i transmită o avertizare: "...ne-a apărat pe noi comuniștii și a fost arestat de reacțiune. Acum apără pe reacționari, pe legionari și polițiști. Nu-l înțeleg. Să se astâmpere." Și întrucât nu "s-a astâmpărat", marele naiv a fost arestat în 1948, fără să fie judecat și condamnat, până în 1952, când e pus în libertate, pentru ca în 1958 să primească o condamnare de 15 ani muncă silnică pentru delict de opinie și să nu mai
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
fi putut întâlni oameni. Și astfel am pornit, cerșetor nou și bizar, în căutarea victimelor de care să profit. Mergeam repede, privind înainte, înfigându-mi privirile în chipurile trecătorilor, căutând să-l aleg bine pe acela care trebuia să-mi astâmpere foamea. Asemeni unui hoț nocturn sau unui tâlhar, m-am așezat la pândă la o răspântie și am așteptat să treacă omul oarecare, omul comun, de la care să cerșesc insistent pomana unei confesiuni. Pe primul care a trecut pe sub felinar
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
Mă întreabă la urmă și pe mine... câți... și îmi dau seama că orice aș face, sunt înscris ca și el, deși ceva mai încoa, pe turnantă; și astfel discutând, ne încurajăm în mod convențional... Așa că Orwell... să se mai astâmpere.., îmi zic măsurând ceea ce de obicei mi se pare a fi o prăpastie, când, de fapt, judecând lucrurile cu toată seninătatea, ar trebui să spunem că este o culme, cerească. Totuși, acest pesimist solemn, acest profet amator, nenimerind-o niciodată
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]