3,728 matches
-
Luna, blândă, le privește / Și-nțelege dorul lor. / Din trei nori, le împletește / Un culcuș ocrotitor. / Două stele-mbrățișate / Adormite-s într-un tei, / Căci au fost aici uitate. Poți să le atingi, de vrei!” Olimpia Sava împletește cu succes tema aștrilor cu cea a naturii în permanentă schimbare în funcție de anotimpul care o învăluie ca o haină invizibilă. Cele patru anotimpuri cu specificul lor întregesc imaginea unui an calendaristic, cu natura revenind la viață, apoi, după apogeu, retrăgându-se parcă spre hibernare
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
viață la moarte, de la jocul fulgilor de nea la ploile torențiale, de la zilele toride din timpul verii la gerul aspru al iernii. Se împletesc în această „Simfonie a naturii” anotimpurile cu capriciile lor asupra naturii înconjurătoare, dar și cu strălucirea aștrilor. Doamna Olimpia Sava este un talent înăscut și scrie pentru copii versuri care să fie primite cu bucurie nu numai de aceștia dar și de cei maturi, rupându-i parcă din lumea șabloanelor, din viața efervescentă a societății cu tumultul
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
nr. 237 din 25 august 2011 Toate Articolele Autorului Soarele îmi făcea cu ochiul printre brazii argintii; luna arunca cu lumina ei albă peste visele adormiților și al nopților albe. Totul împietrise într-o muțenie amenințătoare...mă întrebam cum de astrul zilei este laolaltă cu cel al nopții? Cum de e noapte și zi deodată?Un zgomot asurzitor se prăvăli peste lumea aceea sinistră în care mă aflam... Am sărit în sus , strigând: -Fugiți! A început războiul stelelor! Fugiți! O mână
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Insingurare.html [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
Toate Articolele Autorului De-ar lipsi iubirea din sufletul nostru, am fi doar un fragment din ceea ce suntem. De-ar lipsi iubirea, ura și invidia ar fi ca limba maternă și matematica. De-ar lipsi iubirea, soarele nu ar fi astrul strălucitor pe care-l cunoaștem. De-ar lipsi iubirea, luna și stelele n-ar ști când să ni se-arate de pe cer. De-ar lipsi iubirea, n-ar fi anotimpuri, doar anii și niște culori fără nuanță. De-ar lipsi
DE-AR LIPSI IUBIREA... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1482851909.html [Corola-blog/BlogPost/364166_a_365495]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NEDUMERIRE...CU DOR... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului NEDUMERIRE...CU DOR... Dor de Tine, dor de verde, dor de-albastru, dor de cer și de-al lui astru care-n nopți făr’ de iubire brodează-din amintire, cu lumini, amestecate, suflete îmbrățișate. Dor de lacrimă și cânt, dor de toate câte sunt, câte-au fost într-o iubire... Fost-au, toate, amăgire? Referință Bibliografică: NEDUMERIRE...CU DOR... Cora Dimitriu
NEDUMERIRE...CU DOR... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cora_dimitriu_1453458022.html [Corola-blog/BlogPost/354486_a_355815]
-
coloana vertebrală, ca unică parte a corpului ce se leagă cu Universul, nu o vei înțelege niciodată. Versul poetei transmite dar înțelesul este subtil încartiruit: Tipsia sa roșie, iubite, n-o sparge! / Transform-o-n oglindă, proptită-n catarge! (Jocul astrelor). Și dacă vă spuneam în rândurile de mai sus, citindu-i și încercând descifrarea stihului că Elisabeta Iosif este o inițiată în taina cuvântului și că îl mânuiește în creațiile sale cum numai la marii noștri creatori de stihuri îl
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/St_lucian_muresanu_cronica_semnele_timp_elisabeta_iosif_1330080043.html [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
și iertat! Oameni mari și copii, în al lumii tumult, Ființe pornind, divergând ...infinit. Iubirea dispare și-apare-ntre noi: Amor ’lănțuit de vremi, de nevoi! PĂTIMAȘA IUBIRE Cenușa visărilor noastre, De mult s-a cernut printre noi Întoarcere nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi s-a stins Și cu-amar visu-acesta lovește, Între cer și pământ,în abis, E-un tăciune, ce-abia mai mocnește. Și clipa durerii ce ne-a secerat Cu-adevăr, nemilos
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Patimasa_iubire_poeme_.html [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
de sunete pictat, A nopții apăsare o destramă. Un răsărit ce ziua prinde-n ramă, De razele de soare-i desenat. Se recompune verdele-n albastru, Când patriarhul cerului privește Și prin pădurea deasă risipește, Ca miez fierbinte galbenul de astru, Se conturează creste pe fundaluri, Sub splendidele tușe de lumină, Fantasme se pictează pe retină, Și-n codri se îngână madrigaluri. *** Referință Bibliografică: Fantasme se pictează pe retină / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1660, Anul V
FANTASME SE PICTEAZĂ PE RETINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1437211926.html [Corola-blog/BlogPost/344000_a_345329]
-
odaie, un bătrân Morfeu Gândurile toate, acum dau năvală Conștiința -mi moartă, la viață se scoală Ridicând privirera către mândra Lună Raza -i de lumină, mă prinde de mână Nici nu îmi dau seama, dar deja plutesc Atras de lumina astrului ceresc Și mă las în voia dansului măiastru Purtat în inima cerescului astru Mistere și patimi, adunate -n vreme Șoapta -ți de iubire, ce-a vrut să mă cheme Toate sunt în Lună. Strânse, ferecate Așteptând tot timpul, în serenitate
LUNĂ PLINĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1492796525.html [Corola-blog/BlogPost/383040_a_384369]
-
viață se scoală Ridicând privirera către mândra Lună Raza -i de lumină, mă prinde de mână Nici nu îmi dau seama, dar deja plutesc Atras de lumina astrului ceresc Și mă las în voia dansului măiastru Purtat în inima cerescului astru Mistere și patimi, adunate -n vreme Șoapta -ți de iubire, ce-a vrut să mă cheme Toate sunt în Lună. Strânse, ferecate Așteptând tot timpul, în serenitate Mă deștept de -odată, cuprins de -un fior Luna mă menține, către ea
LUNĂ PLINĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1492796525.html [Corola-blog/BlogPost/383040_a_384369]
-
cu compasiune față de aproapele nostru, dar și față de departele nostru, de ce nu? și cu spirit de sacrificiu, așa cum ne învață Hristos, iar sacrificiul înseamnă renunțare în favoarea semenului tău, izvorâtă din preaplinul dragostei. - “Sus - un cer îndepărtat, albastru./ Sub mine un astru./ În mine - universul reflectat./ Infinitul - mister plin de mistere./ Moartea - printre ere,/ În mine - universul reflectat.” Cum explicați această înclinație specifică simbolismului, spre nostalgie și spre valențele fonice ale cuvântului, cu valoare terapeutică ce vă caracterizează? - Simbolurile în general, ne
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Cand_izbanda_preaplinului_de_dragoste_da_ca_roada_binele_si_raul_.html [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
Petrache Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului EU SUNT Eu sunt marea și pământul, locul unde-ți iei avântul, cartea unde lași cuvântul ca pentru suflet veșmântul... Norii negri ori albaștri sunt mătasea dintre aștri și nectarul dulce-al florii, apa de la roata morii... Eu sunt cupa de lalea, sunt o gaură-n curea, închisorii o zăbrea și merinde în boccea... Sunt o apă curgătoare, cânepă pusă-n vâltoare, lacrimă la supărare, îngerul cu suflet
EU SUNT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1464263579.html [Corola-blog/BlogPost/378965_a_380294]
-
drag și uneori orbește pe tălpi doar două flori-de-colț le înfloreau în zare iar valuri tandre fără soț treceau prin fiecare beteală simplă gând și foc în amăgiri sihastre să fie joc ba nu e joc când ai pe umeri astre e-o lume-n care troienesc zăpezile regale și gerul mult prea haiducesc tot scutură petale într-un colind ca-ntr-o paradă doi brazi de dor (un brad și-o bradă) se sărutau amețitor și ce decor (Crăciunul ăsta
ŞI CE DECOR de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Si_ce_decor_gina_zaharia_1355803004.html [Corola-blog/BlogPost/351603_a_352932]
-
dragostei sunet, cântec tăcut. Alb mi-e veșmântul și versul cu soare Și ninge cu mine iar pe pământ Parcă-s o floare și-mprăștiu petale, Zăpada iubirii în troiene s-aduc. Zâmbet de stele cules-am în suflet Lumina din astre-i albastrul vioi Cu tâmple senine versul e clinchet, Ce aduce cu sine a iubirii ninsori.. Cluj Napoca, 10 ianuarie 2016 Scrisoarea iernii A scris iarna cu degetul ei alb Un vers pe câmpia de nea îmbrăcată... Brazii din munții înalți
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1453044213.html [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
opunându-i-se, marele gol, rămas în urma lucrării distrugătoare a timpului, anulează nimicul, vacuumul, vidul universal: “ERA un cimitir/ lângă mare. Devastate,/ pietrele dăinuiau/ în aerul cald.// Dăinuiau, tăcute,/ șterse. Au naufragiat/ în lumină. Le-ai văzut/ rezistând, încă, asemenea astrelor”. Sau: ” Și nimic nu moare în tine,/ nimic în afară de tine însăți,/ în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui. Rămâne/ numai lumina”. Luminozitatea marchează meditațiile metafizice ale poetului, este izvorul ce umple lumea, deschizând-o spre
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
pe alocuri rezonante elegiace. Apar astfel: magnoliile, malinul, floarea de tei, nectarul florilor, lacrimile, frunzele arămii, toamna, primăvara, cântecul. Și toate acestea, ca motivație a vieții, convertind cu determinare faptă în vis, trăirea în ideal, întunericul în lumina pură a astrelor: „Răvășita mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să birui furtuni, iar tristețea din mine/ S-o mistui în flăcări de suflet - mister.” (Răvășire). Că amuleta - capabilă să ocrotească iubirea - se folosește trifoiul cu
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
magnoliile, malinul, floarea de tei, nectarul florilor, lacrimile, frunzele arămii, toamna, primăvara, cântecul. Și toate acestea, ca motivație a vieții, convertind cu determinare faptă în vis, trăirea în ideal, întunericul în lumina pură a astrelor: „Răvășita mă-ntorc dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să birui furtuni, iar tristețea din mine/ S-o mistui în flăcări de suflet - mister.” (Răvășire). Că amuleta - capabilă să ocrotească iubirea - se folosește trifoiul cu patru foi, semnificând magia, norocul, îndepărtarea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1451976581.html [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului din trei în trei zile luna plină alunecă în fântâna părăginită din patul hedonist stele brodează iluzii pe un cer ostil dimineți bulversante umplu trotuarele înguste sirena anunța (dez)astre ne îmbrăcăm în costumul fosforescent pentru vii volanul mașinii (e)rodat se rotește ca un anaconda șuieră ne înfășoară subtil soarele se autovictimizează zile aride vin de la piață iubirile așteaptă în stații obscure câinii fideli marchează teritorii vaste miorlăie de pe
TRIADA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1405227820.html [Corola-blog/BlogPost/374424_a_375753]
-
pe vremea când mâinile mele se umpluseră de mâinile tale „... „Lumina este simbol ascensional și reprezintă calea înălțării, mântuirea și fericirea divină, este matrice a lumii și legătura între individ și sinele său astral; aureola, văpaia, lumina reflectată, fulgerul sau astrele care coboară însotesc imaginea zeilor, a sfinților, extazul sau revelațiile mistice. Din perspectiva creștină, lumina este semn al dumnezeirii și al începutului.” Cum a putut cel care a creat femeia ( ca lumină a lumii) să accepte plecarea, stingerea atâtor frumuseți
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
care voiau să fugă în lume /fiecare pe filigramul unei alte tresăriri/ prea multe versuri pe un singur gând /trupul ei minunat devenise deodată /cântec /versul l-am trăit în forma stelară a galaxiilor/ Sunetele lăuntrice , inefabile - adevărat susur de astre - dezlănțuite de apariția frumuseții„flăcări de vulcan rostogolite în mine”vădesc virtuți incantatorii, aproape magice. Trăind permanenta nostalgie după paradisul pierdut, apariția femeii în decor a creat poetului o nouă stare de conștiință, convins fiind că alături de ea ( femeia), blestemul
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
memorii, cu titlul de mai sus, publicată la Editura Garamond, în anul 2005, Nicu Alexie și-a sintetizat întreaga traiectorie a existenței sale în următoarele cuvinte: „Cine sunt? M-am născut în Drăgășani, județul Vâlcea, în anul 1927. Sunt săgetător; astrele și ursitoarele m-au îndemnat să nu preget, să starui și să mă zbat. Am terminat aproape tot ce-am început. Grădinița, școala primară și gimnaziul le-am parcurs în târgul meu-Drăgășani, cel mai iubit loc din lume, în care
NICU T.ALEXIS, PERSONALITATE DISTINSĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Nicu_t_alexis_personalitate_distinsa.html [Corola-blog/BlogPost/354352_a_355681]
-
eventualitate. Jurnalul unui om romantic incurabil. Puțin patetic. Dar cine nu e patetic în lumea crudă din jur? Avem nevoie de patetism ca de aer. “Eclipsă ? Eu sunt mai însorită ca nicicând. Nu simt lipsa niciunui soare. Sunt astrală, precum astrul zilei. Încălzesc. Sunt propriul meu soare. Nu acesta e soarele meu. Soarele meu ești tu. Luna mea ești tu. Iar eclipsele tale sunt formale. N-ai cum să dispari. Nu te voi lăsa niciodată. În locul tău, voi lumina eu, când
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
să-ți fie frică! glonțuită sub aripă, noaptea între cântece seara-ntreagă liniște; căutate-aș, căuta, Cerul mi te-a lumina sărutați-aș lacrima... EU SUNT Sunt eternul mit și cale Cruce, ningere, visare Sunt icoana întâiului Pământ Oglindit în astre și Cuvânt Sunt văzduhuri, vămi, înfiorare Moarte sunt, viață, înălțare Sunt lumină, umbră, sunt netimp Sunt izvor, cunoaștere,Olimp Sunt pecete, focul din potcoavă Sunt nectarul vidului, octavă Sunt un semn, sămânță, curcubeu Eu sunt Sfera Lacrimei din Zeu PĂTRUNDEREA
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Medalion_liric_nicolae_negulescu_1356372944.html [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
Acasa > Poezie > Familie > ROMANȚĂ TRISTĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi spui acum că mă iubești Că sunt a ta alesă. Mă vezi ca astrele cerești Ce raza își revarsă. Și glasul meu de îl auzi Tu simți că sunt cu tine Iar lacrima-n ochii-ți uzi Vărsată-i pentru mine. Ești un romantic minunat Și îți respect voința, Dar este un vis, căci
ROMANȚĂ TRISTĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1418417827.html [Corola-blog/BlogPost/382035_a_383364]