524 matches
-
tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
50. Acasă, în Giarmata Vii, unde potcovește caii satelor din pustă, transpiră el din greu mai tot timpul anului, că muncă e „cât e-n lună și stele”. „Ehei! Pentru un ban muncit cu greu, suporți și căldura, și frigul”. Asudă Costel și vara, dar și iarna. Mai ales iarna e greu, când afară sunt minus 20-25 de grade, iar în covăcie, 30, „atunci să vezi reumă după un timp”, mai ales dacă pe latura deschisă trage curentul „ca pe bițiclă
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
vine denumirea lor. Originea primordială a capacității de a determina numele lucrurilor, care este o operație logică; originea mistică a gândirii logice. 43. Apariția unui mare gânditor este pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit și se spală. Gândirea este o ''spălare'' a creierului. Asta mă face câteodată să cred că gândirea nu este din creier și că acest creier e numai un sediu... De ce gândirea nu e produsă de creier, care
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ASPERSORUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului pe gazon se-nvârte roată aspersorul ce asudă într-un parc și strică toată liniștea când iarba udă vrăbiuțele sub picuri își clătesc de zor penajul trei bătrâne cu baticuri își mai povestesc necazul din tufișuri curg domol picăturile de apă un hulub fugit din stol dintr-o
ASPERSORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384518_a_385847]
-
O altă lege a gravitației acționa asupra lor. Timpul încremenise. El ceru două cărți, dublând și potul. I se plăti. A doua rundă urmă identic. Era în mână! Se bucură în sine. Jocul continua. Tensiunea devenise apăsătoare. Cei trei perdanți asudau abundent. Joc după joc, tânărul câștiga. La un moment dat, conștientizară că epuizaseră toți banii. Ar fi fost cuminte să plece, dar siguranța victorioasă a junelui le întuneca gândirea. Așa acceptară bizara lui propunere de a juca pe ANI. Da
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri, Țesute ca baticuri colilii Și mișcă-ncet perdelele la geamuri. Decorul verde-ncepe să-l brodeze, Natura zăpăcind-o de
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384681_a_386010]
-
alese, sunt curate, Nu-s ca cele ce-s căzute, În abisul Mării moarte. Vaaai, dar uită de slujire Și de milă, de dreptate, Se hrănesc cu vorbe goale Și vor rang, întâietate. Un poștaș lovește coaja Pomului, ce rău asudă, Cioc, cioc, se aude-n zare, El, ursuz, nu vrea s-audă. Atunci, lasă pe o creangă O scrisoare, telegramă, Anunțând că-n paralela Patru'ș'cinci este o dramă. Cerul nu a plâns cu lacrimi Ca aici, ci cu
ÎN CURÂND VENI-VA DOMNUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382437_a_383766]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Imaginatie > EMIL SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIȚIE - POEME (1) Autor: Emil Sauciuc Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului ATELIERUL CUVINTELOR Asud în spatele gândurilor mele, acolo este atelierul secret al cuvintelor, robesc în hainele limitelor iele panaceu dăruit jurămintelor. Cuvintele-s vitrine de gânduri misterioase, pure, murdare, transparente, de vrei poți citi printre rânduri ele sunt magnetice uneori „prepotente”. Altele-s lunecoase
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În liniște-adâncă, Abia se aude, Că inima-mi bate... Că sângele îmi curge... Doar timpul cel sălbatec, Mușc-adânc din mine, Adânc... până-n oase... Cu colții de jivine! Durerea se-mplântă! Asudă în rărunchi! Cu brațele-i rapace, Mă prinde între chingi... Și nu mai pot să strig, De-atâta asudare! Ce urcă înalt, spre tâmple, Mă urcă, și mă doare... În palme, ea, țărâna, Se face iar sămânță, Și firul crud
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
gemeau de carne vie Din frunze moarte-mi făcea vântul punți. Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
neîmplinite, care trebuiau dăruite...Dar cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite. De aceea dansau ca nebunele, chiuind, aproape urlând ca lupii flămânzi. Până obosiră, prăbușindu-se asudate pe scaune și pe canapea, amuțind cu totul. Doar Irina strigă: - Închide, tanti, televizorul ăla, că mă enervează! Dacă mai cântă, fac moarte de om. Simt că trebuie să strâng de gât un bărbat! Vreau să... Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
este pentru oameni serioși, oameni dornici de muncă, indiferent de condiții, oameni în care poți avea încredere pentru orice lucrare de la suprafața exploatării miniere, dar și acolo, în adâncul pământului, acolo unde nu-i vede nimeni, dar unde ei muncesc asudând, să-și facă treaba pentru care se angajaseră, sacrificându-se pentru a scoate omenirii acele nebănuite bogații ale pământului. Munca această de coborâre în mină, unde nici aerul nu e respirabil, e comparabilă cu cea a căutătorilor de perle, care
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
face ea prin palatul viziriului, din ce loc se trage, unde-i sunt hainele, care-i capitala Moldovei, ce-i cu semnul ăla de pe șold, e aluniță sau ce dracu’ e, și altele și altele, toate însă cu același rezultat. Asudat și încruntat spătarul se răsuci spre patul lui Barzovie-Vodă: — Măria-ta, dormi? — Pe lancea lui Hector, nu! - răspunse Vodă. — Dar ce faci? Picotesc și cuget - surâse Barzovie-Vodă, scoțându-și de sub plapumă frumosul său cap buclat. — De picotit văd că picotești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcu el și începu să-i care la palme și pumni, dar curând obosi și se opri, pentru că Vasâle era cât un munte și nici nu se clintise, ba chiar părea că nici nu se trezise din somn în timp ce Vodă asudase pleznindu-l pe unde se nimerea. Gâfâind, Vodă se lăsă pe un divan din care ieșeau câlții. — De ce bei tu, mă Vasâle? - întrebă el potolit, ștergându-și sudoarea de după ceafă. Ia șezi tu colea lângă mine. Vasâle se așeză cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nevoie să lucreze cu schimbul în timpul nopților reci. Gura puțului avea ceva mai mult de trei metri în diametru, dar după două săptămâni de săpat fără odihnă, doar un om putea să se miște cu oarece ușurință pe fundul lui, asudând din greu în timp ce umplea cu nisip și pietre coșărcile pe care ceilalți le ridicau apoi cu multă greutate, ferindu-se să atingă pereții, ca să nu provoace o prăbușire bruscă a nisipului. Pământul era destul de uscat, căci sute de ani nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă. De-acum nu mai asudau. Nici măcar nu mai asudau. Retrasă într-un ungher al jaimei celei mari, Laila închise ochii și-și reaminti încă o dată chipul ars de soare al bărbatului pe care-l iubise mai presus de orice, căruia îi fusese credincioasă până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă. De-acum nu mai asudau. Nici măcar nu mai asudau. Retrasă într-un ungher al jaimei celei mari, Laila închise ochii și-și reaminti încă o dată chipul ars de soare al bărbatului pe care-l iubise mai presus de orice, căruia îi fusese credincioasă până și în gând, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce dracu’ să se complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu plăci de aramă conectate la un curent ușor, simți cum Încep să-ți vibreze mușchii feselor și ai gambelor, cum ți se Înfioară firele de păr pe spinare, Îți Îngropi obrazul Într-o pernă moale, jilavă, În care a asudat cu cîteva secunde Înainte fața altcuiva, te scufunzi Într-un cîmp de particule electrice, Într-un soi de magnetism insesizabil, parcă te-ai afla În sfera de gravitație a unor organe străine cu care intri fără voia ta Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
larvară mimînd ceea ce se Întîmplă dincolo de ușa Închisă; mici scenete aidoma celor de la cinematografele de cartier la care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a mai trăit. În acest context a și venit moartea să o ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn, iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
său cu un zîmbet voalat. Sau poate că privea doar cartea pe care o țineam În mînă. 2 În duminica aceea, norii alunecaseră din cer și străzile zăceau scufundate sub o lagună de ceață deasă și arzătoare care făcea să asude termometrele de pe pereți. La jumătatea după-amiezei, cînd să tot fi fost vreo treizeci de grade, am pornit-o spre strada Canuda pentru a mă Întîlni cu Barceló la Ateneu, cu cartea mea sub braț și cu un văl de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parc, Uzina și directorul i-ar fi foarte recunoscători, ar plăti scump, desigur, și nu ar muta acolo pe oricine, numai fețe subțiri, cineva politicos, discret, tăcut, sub-șefi, dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul directorul și asudă din greu sub gulerul lui fals și în boots. Tace, așteaptă, nu îndrăznește nici măcar să-l privească pe Destinat care s-a ridicat și contemplă parcul și bruma care s-a lăsat peste el. Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe zi și una albastră pentru zece ore de muncă pe zi, nouă din cei zece ar Încerca să obțină panglica albastră. Tot ce vrea instinctul competitiv este o decorație. Dacă decorația constă În dimensiunile casei omului, pentru asta va asuda. Dar și dacă nu-i decât o panglică albastră, sunt absolut sigur că va munci pe brânci. Așa s-a Întâmplat și În alte epoci. - Nu pot fi de acord cu dumneata. - Știu, a zis Amory, mișcându-și capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]