322 matches
-
care zboară într-un mod ireal, Am făcut o clepsidră, dintr-un clopot oval, Cu peruci fără formă, deșirate din cer, Pomii-și scutură clipa, într-un unghi de mister. Vântul pipăie trupul unui cer dezbrăcat, Stropii-asigură dușul unui lut asudat, Complicate adâncuri se răstoarnă-n veșmânt, Dintr-a umbrelor taină, adunăm un cuvânt. Plămădim nevăzutul dintr-un strop de-adevăr, Eludăm puncte negre care picură-n păr, Obosim rătăcirea într-un trap legendar, Ochiul caută tihna, într-un colț, sub
CUVÂNTUL, STROP DE TIMP de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347027_a_348356]
-
o furcă, înainte ca răzvrătiții să-l lovească. Era acum singur , cu furca în mână , împotriva învrăjbiților , ca un balaur cu șapte capete. Restul uneltelor în spatele lui, jos. Ana văzu , întorcând ușor capul , de o parte și de cealaltă , chipurile asudate și ochii sticloși , buzele strânse a doi indivizi ce-i părură cunoscuți. Erau dintre lucrătorii pământului , plătiți de tatăl său . Păreau , ca niciodată , periculoși... Șuierau cuvinte de neînțeles , printre dinții de lup ... Oamenii lui Dumitru rămaseră deoparte, urmărind ce avea
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
auzi doar tu, din ce în ce mai tare și de-odată se oprește... parcă încremenit sub povara fulgilor... bucuria sonoră strânsă, se înnegurează pentru o clipă și fugi la geam să vezi ce este... minune! ... o sanie pe uliță, cu doi cai negri, asudați și strălucitori sub vălătucii de aburi, stă aproape de poarta voastă... și o voce gravă, fermă și puternică te încremenește când întreabă ceva pe cei din drum... te infioară, te pătrunde, te cheamă timbrul ei și nu reziști... dai perdeaua la
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
plin de corali al oceanului livid muți colorați alunecoși peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări câinii comunității adoră lătratul cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul existenței cu tocuri aplatizate vom evadă în arhipelagul iubirilor nesodomizate ehei ce sentimente se
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
a dat, l-au uluit pe comisarul Grosu. Nu-i venea să creadă. Îl aștepta cu mare nerăbdare pe procuror, făcându-și planul expunerii situației. Își imagina că nu va fi ușor să-l convingă și parcă-i vedea fruntea asudată și obrajii înroșiți de înfocarea-i specifică în susținerea propriei ipoteze. Trecuse cu puțin de ora prânzului, când a intrat magistratul în biroul său. Era odihnit, bine dispus, cu zâmbetul pe buze. Câteva pete proaspete pe lângă cele vechi și burta
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
mișcarea și, speriată că toată iarba dispăruse și setea năprasnică o invada cu durere, a deschis ochii brusc și a șoptit cu greu: - Apă! O mână blândă îi umezea buzele cu un tifon îmbibat în apă și-i ștergea fruntea asudată. Când a simțit fierbințeala a două lacrimi pe obrazul ei, și-a concentrat cu greu privirea până ce umbrele în alb-gri au prins forme și dimensiuni. A recunoscut, după mare sforțare, chipul îngrijorat aplecat asupra ei și a văzut lacrimile mari
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
în presă, în televiziune, în film cel mai propice și mai vizibil pat germinativ. Încît pare de neevitat, în momentul de față, scormonirea celor mai inimaginabile orduri ale vieții. Un fel de plăcere masochistă îi fugărește, zi și noapte, pe asudații scormonitori spre vintrele rău mirositoare, în ambiția că arătîndu-ni-le fac terapia intensivă mai eficace, negîndindu-se că ne și putem sufoca în parfumurile ei fetide. Arătam că telejurnalul de la ora 20 (și nu numai el) este un fel de buletin zilnic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e unul nemaiîntîlnit în viața românească. Lumea miticilor lui Caragiale ne pare o nostimadă pe lîngă dramaturgia postmodernă a cruzimii confruntărilor reale. Să nu ne păcălească surogatul de divertisment care ne intră pe cablul t.v. în casă: bîțîiala microfoanelor asudate e tot formă de violență. Una servită într-un staniol ce s-ar vrea de Oscar, dar nu e decît de Vacanța Mare. Consolarea ar putea veni de la constatarea că și pe la case mai mari cam tot așa stau lucrurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dumnezeu vin..., au de-a face mai mult cu... teologia... Preotul: Așa?! Da tu parcă făceai gropi...! Groparul: Da, părinte, fac gropi. Preotul: ...Și-n timp ce sapi gropi, faci filosofie... Groparul: De fapt..., mai mult cînd le-astup... Preotul: (asudat) Bine, măi Ionică... Apoi noi am plecat... Octav: (după ce preotul și dascălul fac cîțiva pași) Dar tot nu ne-ați spus dacă îi da sau dacă îi nu în legătură cu ce se-ntîmplă după revoluție...! (preotul simte agresiunea, se oprește, îi privește
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ultima vreme se petreceau în jurul ei lucruri cu adevărat extraordinare, despre care nu mai citise niciodată în analele Abației. Unul dintre ele o și reținea în sat, făcând imposibilă discuția cu sora ei și cu Abatele. Maria mângâie ușor ceafa asudată a Xentyei și primi în loc de o mulțumire o privire caldă. Tânăra voma absolut tot ceea ce mânca și nu se liniștea decât târziu, spre prânz. Stin venise să o cheme cu câteva zile în urma, spunîndu-i că Xentya se simte foarte rău
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ținuse în viață în cei șaptesprezece ani de la moartea lui Rim: explora pe cât de delicat putea mintea lui Xtyn. Nu-i plăcea numele ăsta nou. De ce își spusese tocmai așa? Femeia își prinse capul în mâini, privind indiferentă la bărbatul asudat care dormea în stânga ei. Era bătrân și îi fusese de nenumărate ori tovarăș peste noapte, ca de altfel toți colegii operatori din psiac. Se ridică încet din așternut, încercînd să nu-l trezească, și se așeză goală la mica masă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
simt unde mă voi duce,/ Voi zbura din pământ, de sub cruce,/ Un zâmbet voi fi pe buze de copil,/ Voi fi poate o frunză... ori voi crește ca un munte,/ Voi fi un val de mare, ori brazdă pe-o asudată frunte.../ Ori poate nu voi mai fi nici moarte, nici viață,/ Numai deasă și neînțeleasă ceață/ În care va porni copilul meu să-mi caute amintirea...” În Poeme în proză (1923) sunt de semnalat motive tratate analog în poezie. Pe
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
Luke, dacă se află toate astea, e terminat definitiv. — Becky, spune Luke efectiv stupefiat. Nu Încetezi să mă uimești. — Te iubesc, zic dintr-odată. Pregătește-i pentru veste. Las receptorul În furcă și-mi dau părul de pe față, cu mîinile asudate. Iau cîteva guri de apă, apoi formez din agenda mobilului numărul firmei de curierat rapid cu care lucrează Luke și comand o bicicletă. Peste aproximativ o jumătate de oră, plicul va fi la Luke. Doamne, ce-aș vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare a talentului și originalității poetei, optzecistă prin conștiința textuală și expresionistă acum prin paleta de culori folosită. Pe un fundal „roșiatic”, sumbru-contemporan, sunt plasate experiențe ce devin, rapid, unele extreme
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
vieții, erosului, regresiei spre stingere. Dominantă e acum o lirică intimistă, cu tot mai frecvente, în vădită descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
ar fi mers treaba, putea să înceteze ori să ajungă sughițat. Cu fața murdară de lacrimi, copilul privea. în grabă sosise și băiatul cu gălețile și, ca la foc, începu a căra apă cu ele de la gârlă. țăranii munceau greu, asudați. Fricționată și udată cu apă rece, vita tremura. Un țol îmbibat din care curgeau șuroaie îi acoperea spinarea. între timp, de pe câmp se aduna lume : Adam al lui Marafet, Jana Paraschivei lui Peatră, Ion Tremurici. îi schimbară pe ceilalți la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sus. Se impacientează. — Lasă-le naibii de picioare, că mai mult te încurci în ele. Reușește cu chiu, cu vai să-l urce în pat. Se așază și ea istovită pe margine alături de el, ștergându-și cu podul palmei tâmplele asudate. Cu ochii închiși și trăsturile crispate, cezarul este de o rigi ditate înfricoșătoare. — Ți-ai rupt cumva ceva? îl întreabă cu îngrijorare în glas. Unde te doare? Augustus dă din cap că nu. Tace. Se gândește. Reflectează la spusele Liviei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plece, dar, auzindu-l, se în toarce iute îndărăt. — Unde sunt sicriele? — Le-am aliniat, răspunde plin de sine Ganymedes. — Bine, dă din cap instructorul. Încearcă să-și ascundă nemulțumirea. Intrigantul ăsta cunoaște deja toate secretele meseriei. Își tamponează fruntea asudată. Peste puțin timp, va fi în stare să se descurce fără mine, îi trece prin minte. Lasă, lasă, încearcă să se liniștească, o să găsesc eu o modalitate să-l aranjez. Îl împinge pe tânăr de la spate. — Hai, cărați vă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doua zi după cum hotărâse Sfatul Bătrânilor, dintre toți solii, numai el rămăsese în vale fără a putea să se desprindă de trupul gol al soției sale. „Trebuie să mă duc”, repeta el întruna. Însă Riku se strânse la pieptul său asudată toată și își lipi fața de a lui. „Degeaba pleci”, murmură ea gâfâind, „tot n-o să primim înapoi pământurile din Kurokawa.” El se retrase de lângă Riku și o întrebă speriat: „Știe și unchiul?” O văzu încuviințând și se ridică uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
muntele. Aceleași priveliști monotone ca mai înainte li se desfășurau din nou în fața ochilor. Sub soarele pârjolitor, agave și cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco nu le spusese nimic. Era prima oară când auzeau despre aceste lucruri. Samuraiul se uită la chipul năucit al lui Nishi și îl apucă strâns de mâna asudată. Chiar și după ce plecaseră din Mexico, Velasco de pe calul său le vorbise mereu plin de încredere ca întotdeauna și le arătase zâmbetul lui trufaș. Adevărat? — Toată lumea știe. Tribul Huaxteca folosește puști și praf de pușcă. Mai gândiți-vă înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nori de furtună poleiți cu auriu pe margine se ridicau amenințători în zare. Ajunseră într-o câmpie plină de ruine. Pe deasupra, umbrele norilor pluteau agale. Cactușii scrutau convoiul, țepeni ca niște bătrâni morocănoși, iar muștele treceau bâzâind peste fețele lor asudate. Privind în zarea orbitoare a câmpiei nesfârșite, samuraiul se gândea la oceanul aflat în depărtare. Apoi se gândi la țara numită Spania care se găsea dincolo de ocean. Mări și țări pe care nu le mai văzuse niciodată. O soartă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
convoiul intră în vechea capitală Toledo. Și aici, turla bisericii construite pe un deal se vedea din depărtare. Era pe înserat. Pe măsură ce soarele uriaș apunea pe cerul auriu, crucea din vârful turlei strălucea să-ți ia ochii în razele amurgului. Asudați, japonezii urcau în tăcere povârnișul pietruit ce ducea către biserică, în timp ce ochii curioși ai oamenilor erau ca de obicei ațintiți asupra lor. Japoneses! strigă cineva din rândul oamenilor adunați pe o parte a povârnișului. Me han encontrado con Japoneses antes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
existența sa. Hotărî să conviețuiască cu ele, posedat și nu posedându-le, să le câștige încrederea, să le afle rostul subtil, până va fi dobândit permisiunea de a intra desculț și cu capul descoperit în lumea lor. Răsucea între palmele asudate o superbă cupă cu picior. Făcută din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Udrea pentru promovarea turismului, a fost, cu siguranță șederea în mai multe răstimpuri „in Carpaten Land”, a membrilor echipei FMI conduse militărește de acel, de acum bine cunoscut, Jeffrey Franks, știți voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, parcă veșnic asudat, cu meclă de tocilar, care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat, că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent dar sigur, spre
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]