6,769 matches
-
oprit la atari produse culturale izvorîte dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația și de infinitul narativ al poveștilor, se află sensul lor, tot astfel cum dincolo de erudiția monumentală se află miza ei conceptuală.
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
cu entuziasm provincia. O altă interesantă evaluare a lui Topîrceanu este cea lingvistică, deosebit de importantă pentru un traducător. Cristina Tătaru îl apreciază pe George Topîrceanu ca un neoclasic, un poet cu o limbă extrem de șlefuită, care respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
înțeleg deloc. Asta a voit să demonstreze și Budai-Deleanu. Un Erudițian sau Musofilos îi inițiază pe cei ce pot să înțeleagă ce e literatura, ce e satira sau ironia. Budai-Deleanu mimează cu umor practica cenaclului literar. Notele cu caracter paratextual, ,asumate" de semnatari fictivi, nu au corespondență perfectă în literatura europeană, deși sistemul notelor era larg folosit, ca răspuns preventiv dat criticilor ulterioare. }iganiada, în a doua ei variantă, cea de la 1812, pagină cu pagină, este supusă criticii unui auditoriu. Sunt
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
s-ar purtea continua și în alte registre stilistice -, dar structura sa profundă este prin excelență una romantică. Voința lui enormă de a stăpîni o întreagă lume, de a-i corija disfuncțiile și de a-i alina sufletul ultragiat, antropocentrismul asumat ca destin și neobositul apostolat moral, cum pot fi numite altfel decît utopie romantică sau una dintre multele fațete ale conștiinței mistice? Și ceea ce ar fi putut părea doar un joc livresc și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
frică de moarte sînt două motive recurente. În ambele cazuri e vorba de teama de excepție, de integrarea în firesc, în normalitatea anonimă, grija cea mare fiind conștientizarea: scrierea la temă asigură obișnuința, singura care îi permite pendularea, contradictorie și asumată, între apatie și lejeritate. Conștiința că decazi nu implică o superioritate asupra decăderii?" citează el din Cioran. Bătrînețea și frivolitatea de a scrie despre moarte îi plac, așadar, fără a fi obsesii: Pentru mine sînt teme și le găsesc firești
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
un forceps. am o aură vineție în jurul sexului" sunt doar niște redundanțe și par clișeele poeziei scrise de fete în ultimii ani. Însă atunci când feminitatea este la fel de bine o percepție vizuală, când erotica ține de magnetismul privirilor, iar sexualitatea e asumată (și) ca retorică, dublând tema visceralului cu imaginile și miasmele lui tari, poezia Mirunei Vlada te primește cu versuri ce te "prind" imediat. Poemul Testament, care închide rotund cartea, exprimă (într-un târziu) și conflictul relației cu cuvintele a căror
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care nu-mi dă pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu tristețea lor, cu instrumentele lor. Și spațiul scenografului Valentin Codoiu. O sală unde așteptăm, pe cele șaizeci și patru de scaune, versiunea lui Primo Levi, unde așteptăm invitația la vals. AMINTEȘTE-}I! ZOHREINU
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
rămîne, cine pleacă și, mai ales, cum i se mai zice la Pitești lui Agamiță Dandanache, omul marilor înnoiri". Fuga de pedanterie e continuu vădită în pagina stilistic electrizată, configurată într-o atitudine ce, de regulă, evită eufemismele, diplomaticeștile meandre, asumată bărbătește. Tot în contul acestei deschideri existențiale trebuie consemnată și atenția - caracteristică - pe care cercetătorul o acordă culiselor vieții literare, puzderiei de "mărunțișuri" ce se ascund în dosul scenei, însă care pot contribui neîndoios la buna înțelegere a spectacolului și
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
cu poemul "Elegie pentru ființe mici" (în nr. 5-6/1928), remis în același an, dacă memoria nu mă înșală, Biletelor de papagal. N. Steinhardt este prezent și el - în ultimul său an de liceu, deci cu opt ani înaintea debutului asumat - în paginile revistei, cu cinci texte: "Castele în Spania" (anul V, nr. 1/15 nov. 1928), "Lord Byron" (anul V, nr. 2-3/dec. 1928-ian. 1929), "Galileu" (același număr), "O ședință de spiritism" (anul V, nr. 4-5/febr.-martie 1929), "O
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
înalt. Să fii întrebat: de ce? Și să nu răspunzi." (p. 216). De unde vine oare liniștea surâzătoare a lui Antipa, de unde aburul veseliei și al nepăsării care îl învăluie de-a lungul întregului roman? Poate din această înscriere a sa, conștientă, asumată, în orarul cosmic; din credința lui (deși este ateu) într-un indestructibil ax supraomenesc; din preștiința sâmburelui solar din noaptea de iarnă și a dangătului funebru auzit în explozia verii. Vremea însăși, evoluțiile și involuțiile de pe frontul atmosferic subliniază emblemele
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
deschisă a literaturii române din Basarabia (ed. 1996, p. 170-171). E, poate, un mic avantaj faptul că nu cunosc în detalii oportunismul lui George Meniuc. Știu că e unul moderat, iar nu deșănțat. Pe deasupra, scriitorul, cu un sentiment al vinovăției asumate, și l-a repudiat deschis și categoric. E un avantaj, pentru că pot citi mai relaxat și pot aprecia fără înverșunare o antologie a celor mai bune texte ale sale, intitulată generic Interior cosmic (după volumul de debut), în colecția "Biblioteca
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
pentru mîna stîngă" în opinia lui). Peisajul eteroclit al celor peste 150 de texte numite de autor eventyr, "povești"/ "povestiri"/ "istorii" (nu "basme"!), reprezintă oglinda cea mai fidelă a universului andersenian: prelucrările unor motive și teme folclorice - într-o manieră asumat personală, spre deosebire de Frații Grimm sau de Mathias Winther (cel care a publicat prima culegere de basme daneze) - se învecinează nonșalant cu povestirile moralizatoare "cu cheie" (în care, de regulă, Andersen "își varsă ofurile" și "plătește polițe"); pe lîngă narațiunile fantastice
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
Însă aceasta este altă discuție. Dar ce se întâmplă în România? Care este situația la noi? Anul trecut observam tot în paginile acestei reviste fenomenul artistic pe care l-am numit amatorismul experimentalist. El nu era decât expresia unei ignoranțe asumate sau a unei persistențe sclerotice în smârcurile unei mentalități ce venea din ethosul anilor ’60. Dar nu numai atât. Amatorismul experimentalist era și semnul unei dorințe de ceva proaspăt, nefosilizat. De pe aceste poziții, cred că el a fost un ferment
DES-FOSILIZAREA (II) by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12936_a_14261]
-
răspunde unei chemări a Dorului, substitut metaforic și filosofic al Neamului. Iar pentru exilat „Neamul românesc e mai întâi și mai întâi o realitate ontologică“, nu una biologică, sociologică sau politică. O asemenea condiționare trimite într-o direcție ce trebuie asumată ca sursă de dobândire a identității: „Trebuie să faci din dor vehicul metafizic, pentru a putea fi într-adevăr un scriitor român în pribegie“. Filosofia în care se integrează această concepție va fi denumită „naționalism transcendental“, care asigură „posibilitățile noastre
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
simplul motiv că... nu e frumos să vorbești urât! În rest, adunând la un loc tot ce am afirmat până acum prin presă în legătură cu bustul lui Yitzhak Rabin și referitor la toată agitația din jurul acestei teme rămâne valabil și totodată asumat. Eu, oricum, nu vă voi mai deranja săptămânalul, păstrându-mi doar discreta calitate de simplu cititor al lui. Iar, în cazul în care pe domnul Șușară îl va scoate din nou vanitatea la rampă și-și va obloji patimile, folosindu
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
să redacteze corect un comentariu de natură istorică - căci la acest aspect ne referim. Fie nu are cunoștințe suficiente, fie este depășit de complexitatea unor probleme, sfârșind, de aceea, în eroare sau inconsecvență, fie nu urmează fidel și corect modelul asumat, fie are grave carențe de tehnică a redactării științifice. Iată câteva exemple. La p. 13 (Tabel cronologic), 174 (nota 37) și 175 (nota 39) (Note), dl. Mîrșanu scrie că Valerianus a fost împărat până în 259, an în care a fost
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
copertă au trecut patru ani. Nu știu cât e contribuția unuia ca director de editură și cât a altuia ca un îndrăzneț coordonator de colecție, și nici nu contează să diferențiem aceste merite. Importante sunt: proiectul, materializarea lui parțială și problematică, riscul asumat, iluziile întreținute. Cum eu însumi am colaborat cu două cărți la această colecție, aceste observații sunt, într-un fel, și o formă de autocritică. Pe unii scriitori sau chiar pe unii critici a ajuns să-i agaseze sau să-i
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
fel de iluzie.” Încă de la primul poem, tonul este atins de o oarecare resemnare. Nimic nu pare schimbat prea mult, dar poetul a obosit puțin, e mai confesiv și mai concesiv, revolta s-a mai așezat, iar blazarea pare acum asumată. De aici și dedublarea. Mai exact, recunoașterea cu cinism a necesității dedublării. Ipostazele nocturn-diurn, intim-social se diferențiază printr-un ipocrit joc de măști: „în timp ce pop își vâră degetele-n gât / și își varsă mațele-n veceu / celălalt pop stă în fața
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
inexpresiv,/ mîinile erau antrenate în gesturi/ cărora nu voiam să le dăm nici o semnificație” (Drumul cel mare). “Inima” blamată, într-o formulă faimoasă, de către Edgar Poe, se insinuează în ceea ce am putea numi mitul concretului. Pe acest fundal al naturaleții asumate, ergo al eșecului unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
și, prin aceasta, semnificativ. Oamenii viețuiesc solitari sau în cupluri care "comunică" rareori direct și de cele mai multe ori la distanță, plini de o secătuitoare îngrijorare afectivă. Romanul este livresc, camusian sau sartrian, prin deturnarea de la ficțiunea mimesis-ului, deși cu referențialitate asumată realist și obiectiv. El apare la noi într-un moment de deschidere spre experimentul structural. Acesta este cam eclectic și strident. El pune în relație directă pe Proust, Joyce, V. Woolf, ori pe unii reprezentanți în vogă ai Noului Roman
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
mărturie peste veac. Deși dintr-o altă speță intelectuală, profesorul Nicolae Balotă mai dă seamă de Înălțimea spiritului românesc ieșit În rada universală a culturii. 12 ianuarie, 2009 N.B. Toate formulările de răspuns ale lui Octavian Paler conțin un tragism asumat; este drept, la o vârstă care apasă timpul trecut, condensându-l În clipe, pe care autorul Îl derulează prin poemul Avem timp (din Scrisori imaginare). Sorescian, Încheie: „avem timp pentru toate/nu e timp doar pentru puțină tandrețe./ Când să
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
Dumnezeu om și pe om dumnezeu. Domnul Hristos S-a făcut pârga rezidirii și nemuririi noastre întru nestricăciune<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale..., cuv. 3, în Filocalia..., vol. VI, Edit. Humanitas, p. 19. footnote> și prin firea omenească asumată ne-a comunicat puterea dumnezeirii Sale. Omul devine atât dumnezeu pe cât Dumnezeu s-a făcut om. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a devenit fratele nostru, iar Tatăl Său a devenit Tatăl nostru. Făcând referire la aceasta, Sfântul Simeon Noul Teolog menționează
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
oamenii părtași ai Tainei Sale. Fiul lui Dumnezeu, plin de compătimire și de iubire pentru om, își relevă bogăția infinită a iubirii Sale prin întrupare, dar El nu participă, numai într-un oarecare grad la suferința umană, prin condiția umană asumată, ci merge până la capăt, asumându-și toată suferința ființei umane, sacrificându-se pentru aceasta, suportând pentru ea moartea și restaurând-o prin omorârea morții, sfărâmarea iadului și învierea din morți<footnote Pr.Prof.Dr. George Remete, op. cit., pp. 26, 27. footnote>. Mântuitorul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Dumnezeu om și pe om dumnezeu. Domnul Hristos S-a făcut pârga rezidirii și nemuririi noastre întru nestricăciune<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale..., cuv. 3, în Filocalia..., vol. VI, Edit. Humanitas, p. 19. footnote> și prin firea omenească asumată ne-a comunicat puterea dumnezeirii Sale. Omul devine atât dumnezeu pe cât Dumnezeu s-a făcut om. Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a devenit fratele nostru, iar Tatăl Său a devenit Tatăl nostru. Făcând referire la aceasta, Sfântul Simeon Noul Teolog menționează
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
oamenii părtași ai Tainei Sale. Fiul lui Dumnezeu, plin de compătimire și de iubire pentru om, își relevă bogăția infinită a iubirii Sale prin întrupare, dar El nu participă, numai într-un oarecare grad la suferința umană, prin condiția umană asumată, ci merge până la capăt, asumându-și toată suferința ființei umane, sacrificându-se pentru aceasta, suportând pentru ea moartea și restaurând-o prin omorârea morții, sfărâmarea iadului și învierea din morți<footnote Pr.Prof.Dr. George Remete, op. cit., pp. 26, 27. footnote>. Mântuitorul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]