269 matches
-
lor devenise prea duios... De-atâtea priviri și gesturi îngerești Luna nu îndrăznea să se miște, Iubirea-i un dar din daruri cerești, Nici stelele nu îdrăzneau să riște... Tandre, silabele foșneau o iubire (Euforia era ceva necunoscut), Amețiți și asurziți de nemurire S-au trezit, așa, - neașteptat- în sărut!... Referință Bibliografica: ÎN NOAPTE / Lia Ruse : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN NOAPTE de LIA RUSE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377841_a_379170]
-
precum o dor pe Mirna, izvoditoarea de mir din Damasc înainte de a-i vedea pe Isus și pe Maica Cerească. Mă doare tot trupul cum o durea pe Caterina Emmerich fiecare celulă când primea coroana de spini și stigmatele. Orbesc, asurzesc, amețesc, mă-ncovoi, e o luptă teribilă. Toate au un sfârșit, veți spune de tot înțelepți, atunci de ce te tot chinui? Pentru că n-am încotro, pentru că altfel n-am stare de respirare... CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
nu-i nimic mistic, dacă nu mâna zeilor se joacă artistic. Zeii cei mânioși pe sărmana natură, ce se joacă cu degetele pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
două etaje deasupra curajului. • Natura ne-a pus la dispoziție o varietate uriașă de vise. Cum naiba se face că ne pomenim noapte de noapte cu cele mai stranii și mai respingătoare imagini? • Nu cunoaștem numârul decibelilor, dar știm câ asurzim în discoteci. • Ne credem oile Domnului. Lupii sunt oare și ei printre noi? • Fiecare suflet își cântă melancolia lui. Trenul fericirii trece pe lângă tine, abia apucă să-ți arunce un salut din mers. • În toate relațiile eistă câte un punct
GÂNDURI REBELE (10) – AFORISME (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373244_a_374573]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În clepsidra ființei mele Timpu-si strecoară secundele haihui, Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre, Spulberandu-l în aer, nepăsătoare. În biserică mea e-o toaca Ce-și zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață, Asurzindu-ma. Pe marmură fetei mele, Vântul scrijelește cu cioburi de sticlă Hieroglife bizare, Desfigurandu-ma. În închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică, Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul, Si
CIOBURI DE STICLA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373275_a_374604]
-
gânduri clare colibrii Frumoaso penele noastre dantele dalbe spumate se-ntrepătrund în tainice priviri mângâiate de columne dor.ice în Parthenonul simțirii pana ta delicată fulguire de lebadă harpă se preumblă cu teamă în paloarea oglinzilor de lacrimi de crini asurziți de tăcere ca o balerină cu pleoape de smirnâ ca o libelulă vioară ce lăcrimează mistere cercuri de strigare din pseudo neantul trezirii pana mea de vultur aspră la citire ascuțită cu pietre de silex di.amantat dăltuiește semne incunabule
DIALOGURI HIERATICE XXII- MĂIASTRA CU PENE DE AUR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374773_a_376102]
-
i-ar rămânea alt refugiu decât să. intre în alianță ruso-germană, cu alte cuvinte restabilirea alianței celor trei împărați, care după această evoluție ar primi o configurațiune mult mai solidă. Aceasta este politica cehilor și a partidei drepte, cari au asurzit cu aplauze pe Hausner. Cuvântul baronului Hubner în Camera seniorilor a expus clar programul acesta. Dar aceasta nu poate fi politica polonilor și manifestațiunile lui Hausner stau în contrazicere cu politica noastră. Înainte de o jumătate de an Hausner a ținut
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-o, n-a voit să-și esploateze cel puțin greșala până la ultima consecuență bună ce se putea trage din ea. [ 10 mai 1880] ["AM ARĂTAT CUM ZGOMOTELE... Am arătat cum zgomotele serbărilor oficiale, ale surlelor, ale tobelor și ale urărilor asurzesc urechile capului statului și, acoperind gemetele de suferință ale națiunii, îl fac a nu le mai auzi. Am spus cum șiragurile baionetelor și ale escadroanelor, grămădirea cetelor polițienești, trâmbițele și aleile de tufe verzi, adunate prin rechiziție de oameni și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
voi serios, el să poală cerceta și vedea adevărul. Iată cum vorbește " Romînul" despre serbarea de la 10 mai - însă nu acum, ci pe când era în opoziție. Știți ce este acum 10 mai? Nu serbare oficială cu surle, tobe, trâmbițe ce asurzesc urechile pentru a acoperi gemetele de suferință ale națiunii, ci o fericită aniversară, o glorioasă aniversară, o zi de mii de ori ferice, o paradă cu trupe mai numeroase decât la intrarea triumfală a armatei în urma războiului. Astăzi M. Sa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încredeam în manualul și în profesorul meu. Dar ziua aceea îndepărtată, vântul acela, văzduhul acela însorit? Mă încurcam în reflecții fără șir - pe jumătate gânduri, pe jumătate imagini. Tot împingându-i pe colegii mei care râdeau, mă înhățau și mă asurzeau cu zeflemelele lor, am simțit deodată o invidie grozavă față de ei: „Ce bine e să nu porți în tine ziua aceea cu vânt puternic, trecutul acela atât de dens și aparent atât de inutil. Da, să privești viața într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
murmurând timid: „Pentru medicamentul doamnei Lemonnier...” Întotdeauna se întorcea acasă singură, traversând ultimele străzi ale orașului, cu magazinele și cu luminile sale. Adeseori, deasupra întinderilor acelora moarte, se dezlănțuia viscolul. Sătulă să lupte împotriva vântului plin de ace de gheață, asurzită de șuierul lui, Charlotte s-a oprit într-o seară în mijlocul pustietății de zăpadă, întorcând spatele rafalelor, cu privirea pierdută spre zborul amețitor al fulgilor. Și-a simțit intens viața, căldura trupului slab concentrat într-un eu minuscul. Percepea gâdilarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a estompat de după un văl de apă - și, datorită mirosului aceluia, te puteai crede într-un oraș mare, seara, sub o ploaie de toamnă. Vocea Charlottei, care, la început, abia se auzea de zgomotul picăturilor, avea aerul unui ecou asurzit de valurile de ploaie. - Tot o ploaie m-a făcut să descopăr o inscripție gravată pe zidul umed al unei case, pe Aleea Arbaletierilor, la Paris. Mama și cu mine ne ascunseserăm sub o poartă și, așteptând să înceteze ploaia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o paranteză fulgurantă între război și pace. Era deja aproape imposibil să părăsești casa. Pământul se legăna, țiglele, șir după șir, alunecau de pe acoperiș și se sfărâmau cu un trosnet sec pe trepte. Zgomotul exploziilor învăluia gesturile și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a reușit în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare, care îi atârna greu de braț. Clădirile din față nu mai aveau geamuri. O perdea unduia în vântul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
început brusc să recunoască toate constalațiile de ochi. Da, le văzuse deja, într-o zi, într-un alt oraș. Într-o altă viață. S-a trezit, surprinsă că nu mai aude nici cel mai mic zgomot. Tancurile părăsiseră strada. Liniștea asurzea. Și, în întunericul acela compact și mut, Charlotte revedea ochii răniților din primul război mondial. Perioada spitalului de la Neuilly s-a apropiat dintr-o dată. „Parcă era ieri”, s-a gândit Charlotte. S-a ridicat și s-a dus la fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
placaj acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
izbit violent de rădăcinile încâlcite de pe pământ. Am alergat ca să-mi ajung din urmă colegii, care se îndepărtau gesticulând. Doream să le vorbesc cât se poate de repede despre partenera mea cu piept frumos, să le aud comentariile, să mă asurzesc cu vorbe. Eram grăbit să revin la viață. Și, cu o bucurie răutăcioasă, am parodiat ciudata întrebare care se înfiripase în capul meu, cu o clipă mai înainte: „Unde sunt eu? Unde eram? Păi, pe o creangă, lângă prostul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Glaur Voievod. [ACTUL III] [SCENĂ] 2262 [ROMAN] De propria gândire tiranului e teamă Și somnul - vameș vieței - puțină îi ia vamă. Să asurzască glasul cobind a remușcărei, Ce strigă cum pe valuri strig paserile mărei, Cu cântece stricate urechea-și asurzește, De-abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 140} B[OGDAN] Da eu vreau să fie aceea. M[ARIA] D-apoi daca nu-i aceea. B[OGDAN] D-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Glaur Voievod. [ACTUL III] [SCENĂ] 2262 [ROMAN] De propria gândire tiranului e teamă Și somnul - vameș vieței - puțină îi ia vamă. Să asurzască glasul cobind a remușcărei, Ce strigă cum pe valuri strig paserile mărei, Cu cântece stricate urechea-și asurzește, De-abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șir.... ei sânt egalii... Și încă daca sânt egali... Să vedem, E-o mare întrebare. [UN GLAS] E nebun. Atâta mișelie -i nebunie. Un popă dați-i. Să vedem ce popă-o fi acela Care să poată suferi fără să asurzească A lui mărturisire * [PETRU] [(apart)] Tu n-ai să mori de ani, căci tu ești mort. (s-aduce un ***) [UN GLAS] Din nimic, M[ăria] Ta PETRU Iartă-mă, căci tu ești om cinstit (s-aduce un atentator asupra vieții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vatra tristă, cuptorul fără pîne A unui iobag care trăiește d-azi pe mâne, Când asuprirea oarbă și searbădă sclavie Domneau ca două spaime pe sânta Românie. În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când popolul puternic, de jugu-i desfăcut, Și-aduse-atunci aminte ce fuse în trecut: A dezgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui blând poet, Poporul, ochii-n lacrimi, jură în ceasul sunt C-o Românie una esistă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stepei. În jargonul nostru, îi numeam „văzători“... În ziua aceea, în zăduful african din oraș nu se mai aflau decât rămășițe ale celor două armate dușmane, soldați istoviți, nemaiavând nici măcar puterea să se urască. Mai erau și câțiva locuitori, ascunși, asurziți de explozii, veghindu-și morții. În sfârșit, „văzătorii“, acei profesioniști angajați de întreprinderile de armament, specialiști care urmăreau de la o distanță rezonabilă luptele, făceau fotografii, notau performanțele armelor, filmau moartea. Cumpărătorii de tunuri nu se mai mulțumeau doar cu schițele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alte instalații de salvare nu existau decât în filmele de aventuri. Fumul acid se învălătucea în jurul rampei, umplea treptat sala restaurantului. Timpul vibra în ritmul reluării atacurilor, al vacarmului exploziilor și al scurtelor momente de acalmie, a căror liniște te asurzea. Privirea se oprea pe câte o masă, pe tacâmuri, pe buchețelul de flori artificiale, pe soarele și marea de dincolo de geamuri - liniștea micului dejun într-un hotel, și, preț de o clipă, ne venea greu să ne închipuim că, la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iar Grivei, eroul, se tăvălea de râs. (pentru ea) Raluca e o nesuferită. Precis o să se ducă cu flori la mormântul lui Grivei. Ce calvar! Raluca îl învață pe Grivei să cânte. Iar el, jigodia, lătra la stele de te asurzea. Iar pe mine mă punea să păzesc dacă vine Lupul și Vulpea la gard. Eu, Miki, cu eleganța și noblețea mea, să fiu paznic în locul lui Grivei, care lua lecții de muzică!) Ana: Lui Raluca îi place la bunici, dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
acoperișuri de paie ori căpițe. După ce tăria s-a limpezit, pământul începu să se zbicească. De dimineață șesurile fumegau iar aerul juca, mișcându-se în oglinzi. Din clăile năpădite de mâl ori de pe moțurile de porumb răzbite de prăpăd, te asurzea orăcăitul broaștelor. Pe coastele care frigeau, șerpii se slobozeau din păduri în valurile călduțe pentru a înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cauze meteorologice sau ceva de genul ăsta. Fusesem părăsiți! Eram ca un pește pe uscat. Nu ar trebui să închidem poarta? întrebă unul din ei. Cât e ceasul? întrebai eu. Aproape zece. Fără câteva minute. Mai stăm un... Un claxon asurzise în acel moment toată zona! Un camion venea din partea dreaptă și părea foarte grăbit. Era lung și gri, iar farurile aprinse îl făceau în lumina apusului să semene mai mult a tren decât a camion. Ce mama naibii? îngăimă celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]