419 matches
-
mare dincolo, spre lumea avută, scăpată mai repede de comunismul venit pe nesimțite, dar plecat cu strigături.” Plecase de-acasă să-și vândă marfa dincolo de Dunăre, în fostul paradis al lui Tito ... locuise la celebra „Partizanca” cu o istorie personală atârnată legendar de cea a liderului sârb și fusese prădat, la fel ca atâția alți bieți novici în ale negoțului la tarabă; cunoscuse oameni, caractere, experiențe la care nu se gândise vreodată, nici din greșeală, și încercase, strângând din dinți să
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]
-
Odată stăteam de vorbă cu Tutea la o masă, la restaurant, și discutăm despre prietenul nostru, Dumnezeu. Pantă rei! se amestecase Heraclit în vorbă. Dar ne-am întrerupt. Pe pod apăruse madam Jorjet, cum se recomandă ea; o tira potaia atîrnata de lesă, burdihanul înainte, pantalonii mulați pe coapse îi intrau între feșele piftioase (am inventat un cuvînt!, dar asta e nimic față de cuvîntul inventat de domnișoara de la mezeluri, care mi-a zis că o să-mi felieze parizerul! și eu care
CAP 7 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355185_a_356514]
-
și lalele, trona statuia lui Robert Schuman. Prin mijlocul parcului intra și ieșea din subteran șoseaua ce trecea prin spatele clădirii Comisiei Europei, iar în capătul parcului erau arcadele de la capetele corpului de clădire al Palatului Cinquantenaire, sub care fâlfâia atârnat drapelul Belgiei. Sus pe arcade exista un grup statuar ecvestru, reprezentat de patru cai cambrați, și car alegoric de luptători în arena de gladiatori, cu un războinic biciuindu-i, simbolizând: „Belgia triumfătoare, purtată spre viitor”. Pe ambele părți ale celor
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
Carpaților. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preaînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
vechi, cu coloane antice dantelate, se ivea scara imensă, arcuită, de-a lungul căreia luminau straniu, ochii dovlecilor de Halloween, cu lumânări aprinse în interiorul lor, deasupra cărora, pe pereții marcați de vreme ai așezământului, străjuiau pânze de păianjen decorative, având atârnate din loc în loc câte-o vrăjitoare sau o altă ființă diavolească. Din față, zâmbea ironic - fără a-și pierde chiar și după moarte, simțul umorului ce-l caracteriza dintotdeauna - statuia din piatră a patronului spiritual al colegiului, având montate de
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
Acasa > Cultural > Traditii > CREANGA DE AUR Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1093 din 28 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului De sărbători, în casele românilor, dar și în multe case din statele europene pot fi văzute atârnate deasupra ușilor sau agățate de lustre bobițele albe ale crenguțelor de vâsc. De unde provine acest obicei și de ce este atât de apreciată planta numită vâsc. Conform unor mituri și legende, ramura de vâsc (creanga de aur) este un simbol universal
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
gânduri, se înălță drept lumânare, deasupra cimitirului uriaș care se unduia cu clădiri dărâmate și tremurânde. Liniștea începu să fie fulgerată cu albastru de lumină și tăcere, de fragmente de zid care cu trosnet de ruptură cădeau încet, unele rămânâd atârnate. Un pătuț de copil a ieșit în afară, jumătate, cu perna albă rămasă cu grija aranjată la capul pătuțului, între un geam strivit cu tot cu zid și mașina din fața casei. Un urlet din oameni se înălță cor de disperare spre soare
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PRIER Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Jupoane de nori stau de cer atârnate, Lăsând ferestruici pentru raze de soare Să cadă-n poieni ici și colo pătate, De neaua ce moare sub lina dogoare. Pe boltă se mișcă picturi fascinante, În tonuri de gri și de alb și de-azur. Pe dealuri și
PRIER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353743_a_355072]
-
de gri și de alb și de-azur. Pe dealuri și șes se impun dominante, Albeața din flori și crud-verde în jur. Frunzișuri adie de vânturi mișcate, În aer se-ntinde a serii răcoare. Jupoane de nori stau de cer atârnate, Pătând pe alocuri apusul de soare. *** Referință Bibliografică: Prier / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PRIER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353743_a_355072]
-
merge ca pe un obiect tocit de sandala vieții. *** Când mi-am dat seama că adevărul nu e decât un strănut al minciunii, am despuiat viața de credința cărnii și mi-am constrâns sonetul tăcerii să evadeze din goliciunea propoziției atârnate fanfaron de cerul gândului. Și fiindcă la periferia chiliei mele orele supraviețuiseră doar în câteva exemplare, am înțeles că prezentul mă comentase într-un manual, așezat cuminte în sacul cu atitudini, din spatele unei dimineți de amurg. *** Iubesc viciile, fiindcă mi-
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
pentru noi acea vagă concepțiune, mare ca șiu nemărginirea; eternă ca și universal, sublimă prin însăși depărtarea sa de noi; acel calculator divin care a aruncat stelele în spațiu tocmai în marginea sferei atracțiunii și gravitațiunii universale, ca să poată sta atârnate ca lampe de bolta cerească ; acea diafană ființă care stă în contemplațiune dincolo de sticla cerului albastră și a cărei liniște, a cărei seninătate, se reflectă și în seninătatea cerului- nu mai e nimic din toate acestea. În corespondența sa către
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ȚURȚURUL Când vin zorii tăvălug Și se face dimineață, La ulucă-n colț de casă, Vezi cioplit cu meșteșug Pandantiv lucrat în gheață, În ținută grațioasă. Atârnat acolo, sus, Ca un vis uitat de lună, Vede razele de soare Și e fericit, nespus, Cum pe trupu-i se adună Colorând mărgăritare. Transparent, subțire, trist, Mai târziu, înspre amiază, Lângă streașină se strânge, Singurel ca un artist, De căldură
ŢURŢURUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359702_a_361031]
-
cu lux de amănunte. Locul de taifas al moromeților era poiana din fața fierăriei lui Iocan. „...Adunările cele mai zgomotoase aveau loc în poiana fierăriei mai ales duminica dimineața...” Toponimia împrejurărilor satului din roman este identică cu cea reală. Există localitățile Atârnați, Balaci, Burdeni, Ciolănești, Cățelești, Mozăceni, Udupu, R âca etc. Primul volum descrie satul din anul 1937, al doilea, după o întrerupere de 20 de ani. În primul volum satul înflorește, pătrunde industria, pământurile se vând și se cumpără, gospodăriile se
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
meu va fi poziționat cu spatele spre orșs, așa încât împușcătura mă va catapulta peste balustradă balconului. Cum creierul meu va fi spulberat, voi cădea, iar căderea se va sfârși abrupt când lațul îmi va rupe gâtul. O vreme voi rămâne atârnat acolo, picioarele bălăngănindu-se. De fapt, cred că mă voi zbate spasmodic; greu de spus. Din încheieturile mâinilor va curge sânge, iar craniul va fi o masă gri-păstoasă, ceva în genul celei mai groaznice picturi a lui Picasso. Stomacul meu
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
carpatine. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
un remorcher cu un coș mare și negru care pufăie ca o locomotivă cu aburi, târând după el două șlepuri încărcate cu bușteni. Planăm ușor până la urmă pe cheul de piatră pe care, încălziți, ne așezăm în fund cu picioarele atârnate, privind în jos la fluviul tulbure care la doar câțiva centimetri de călcâiele noastre curge furios ducând spre valea orașului plaur, sălcii desprinse de la mal și chiar un butoi gol pe care s-au așezat câțiva pescăruși. Iar va fi
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
țigani, nu ne rămâne decât ruga de-a dobândi o altă karmă, în care toți să folosim mintea românului din urmă. SCHIMBAREA LA FAȚĂ De când intrat-a-n Uniune schimbatu-s-a la față România cu mii de europlăcuțe în coadă-i atârnate, prin care - ne-o demonstrează creditorii - avem tot dreptul democratic acordat cobailor cu vechi state de serviciu să ne spânzurăm sau să ne schimbăm până la deplina uitare a ceea ce-i o profanare pentru istoria neamului, dar cu toții să-nvățăm și
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
de plâns orfic, demiurgic-apocaliptic - într-o disimulare a formelor-de-apă (trecere-curgere) și foc (patima ființei-ființare, care-și caută, cu frenezie, originaritatea): (I-257) “De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cântări îmflată, / Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, / Ar fi curs în văi eterne, lin și-ncet ar fi căzut... / Caravane de sori regii, cârduri lungi de blonde lune / Și popoarele de stele, universu-n rugăciune ...” (rugăciunea este suprema stare de Foc: Spiritul regăsit prin cădere-înălțare). Toate aceste lumi
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
la „comoară”! Nea Gică a lăsat moștenire o poveste și un salcâm. Sunt sigur că nu este în Rai dar nici în Iad, e undeva pe o stea, o stea cu barba sură și lungă. Nea Gică stă cu picioarele atârnate, mănâncă struguri din grădinile Pleiadelor și zâmbește, citind. Referință Bibliografică: Nea Gică / Vasile Dumitru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Dumitru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
fiecare secundă/ caut în fiecare minut/ mă bucur în fiecare oră/ de miracolul începutului/ poate primăvara intră în prelungiri...”/ “Miracolul nașterii”. Așteaptă fiecare primăvară din viața ei cu aceeași nerăbdare și curiozitate, considerând-o un nou început: “zdreanța de gheață/ atârnată de cer/ anunță retragerea”, “dumbrava spânzurată/ în coastă de deal/ ordonă înverzirea”, “visez pământul/ pe stânci îngenuncheate/ de îmbrățișarea florilor”/ “Spring”. Crede că “primăvara/ vine din pământ/ când/ ghiocelul/ adună/ raze de lumină/ și sună din clopoțel/ trezirea...”/ “Cred”. Există
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
Pe partea dreaptă se înalță catedrală Saint John The Divine, una dintre cele mai mari, având în față o fântână cu o alegorie reprezentând lupta dintre bine și rău. Și ciudat, printre demoni și diavoli iese în evidență un cap atârnat, moment care mă duce cu gândul la ”Judecată de apoi” a lui Michelangelo din capelă Sixtina! O fi capul autorului? începută în 1882, mai mare decât Notre Dame, Saint John impresionează prin mărimea să, putând ușor adăposti statuia Libertății sub
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
prin ai Băiței munți, odată, În miez de noapte peste grohotișuri, Ascunse între stânci sau prin tufișuri, Sătenii au văzut lumini de-agată, O ceață verde-albastră-nrourată. Păreau în întunerec luminișuri, Cu-aprinderi, stingeri, sclipăt, clocotișuri Și parcă chiar de beznă atârnate. Unii au fugit de spaimă, alții însă Au prins să sape lacomi dup-odoare Sub flama lămpii cu carbid, neunsă, Dar n-au găsit nimica în căldare... Fost-a blestem ori boală nepătrunsă? Toți au murit după a lor cătare
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
si piatră se topește ca să dea arama. Omul pune capăt întunericului, cercetează până în ținuturile cele mai adânci pietrele ascunse în negura și în umbră morții. Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat și se clatină departe de locuințele omenești. Pământul, de unde iese pâinea este răscolit în lăuntrul lui că de foc, pietrele lui cuprind safir, și în el se gaseste pulbere de aur. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului
CARTEA CARTILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343634_a_344963]