173 matches
-
de la liceul „Gheorghe Șincai“ din București.) Convins că „nu mai citește nimeni nimic“, că „se alege praful de tot ce înseamnă spirit, cumințenie, bună cuviință, ecumenism și patriotism“, că „tineretul e descreierat și dezumanizat“ etc., am fost realmente umilit de atașanta neliniște și loviturile interogative ale acestor adolescenți, indiferent că erau bucureșteni oleacă trufași, ori suflete harponate de inerentele puseuri bovarizante ale provinciei. Dacă voi folosi formula „contact anteic“, mi se va râde-n nas: pardon de clișeu. Dacă voi opta
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Mă rog, eu nu judecăți estetice aveam de făcut, ci doar o plângere privind jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea, emoția viscerală și puritatea sufe rinței celor două perechi de beții consumate literalmente pe buza prăpastiei, chit că eram în pod sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fost dat să-i măsor cu ade vărat anvergura, copleșitor pilduitoare pentru unul ca mine. Mai întâi, am rămas perplex dându-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuțeala-n reacții și amestecul atașant de priviri melancolice și ironie subtilă, de înțelepciune, activism, smerenie, austeritate monahală și vitalitate cu intarsii hedoniste, nu l-ai vedea decât pe la 30 și ceva, în plină afirmare și dăruire de sine. În al doilea rând, câți oameni cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să viseze. De aici, o dimensiune specială ce evocă grația bufă a comediilor mute, cele care propun nu doar strălucirea personajelor umane, ci și alura jucăușă a animalelor ce împart nemurirea cu stăpânii lor. În ceea ce are mai hipnotic și atașant, Milou anticipează căldura magnetică și ambiția de explorator neînfricat a unui alt cățel, ce îl acompaniază pe Oblio în pădurea saturată de semne și de întrebări. Ca și Arrow, Milou este un animal ce veghează ca nimic din ordinea ideală
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În scris 12. Desigur, revelația a rămas secundară, fiind acoperită de scandalul „dării În vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
imperios necesare, în ansamblu, oricărui demers hermeneutic vizând fenomenul Stănescu. Chiar dacă nu toate punctele de vedere stănesciene trebuie luate în litera lor, să recunoaștem că limbajul său de fabulant surâzător, de vorbitor liber înaintând printre ambiguități, e tocmai de aceea atașant, că voia bună, verva dezinvoltă ni-l apropie multiform. "Matematica enunță el -, prezentată în secolul nostru drept știința științelor, e în realitate religie. Religia religiilor. E de fapt poezie "dură". Poezia poeziei poeziilor (...) Fiecare cuvânt, dacă l-am scrie cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Alexandru, Cezar Baltag -, au părăsit între timp această lume. Remarcată imediat, diferențiată stilistic și nu doar, instaurând o simbolistică revelatoare, debutanta de atunci, sigură de sine, sfidând convențiile și solidară cu temerarii, punea în pagină un energetism juvenil, o gestică atașantă, pe un fond naturistic embrionar. Iat-o, așadar, printre Învingători, grațioasă Diană într-o lume albă stimulând aventura: -"Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu / Mi-l legănam fericită în rând cu băieții..." Îndărătul acestei atitudini degajate acționează însă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că a fi curajos înseamnă să nu te sperii de recunoașterea realității. În dezbaterea creată de Alexa Visarion pe scenă, cu mijloace de o plasticitate amintind decupajul cinematografic și, din film, cruzimea "Reconstituirii" lui Pintilie, spectatorul distinge cu limpezime și atașant semnificația înaltă pe care regizorul știe să o dea ideii de demnitate, de libertate și de conștiință... (Dinu Săraru) ...L-am regăsit pe tânărul regizor Alexa Visarion din spectacolul său de diplomă Cartofi prăjiți la orice, în continuare adeptul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin felul firelor narative de a se declanșa și a se regenera pe rând și simultan, interferent și anticipator, în povestiri ce nu se separă decât spre a lărgi și adânci epica romanului și credibilitatea personajelor. Nu putem trece peste atașantele pagini dedicate șahului, acest străvechi și totuși plin de mister joc ce nu este doar tehnică și iscusință mentală, ci și un inefabil liant de comunicare sau de sfidare interumană. Împătimiții jocului vor găsi în Paolo Maurensig un confesor, un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și cititorul cel mai pretențios care intră în arealul său perfect recognoscibil și, fapt esențial, profund poetic, în ciuda interferențelor cu epica parabolică sau cu un dramatism grav și substanțial. În ceea ce mă privește, și ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top five al poeziei optzeciste. Nu atât pentru felul în care ilustrează genul proxim, cât pentru diferența specifică, revelatorie. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lirice. În versurile sale sunt evidente ecourile unor lecturi intens participative din poezia romantică, cea simbolistă și cea modernă, din care împrumută în special imagini, atitudini și simboluri imediat recognoscibile, pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
voioșie cercurile/ în jurul meu/ Ca să-i îmbun/ m-am gândit că e bine să le dau un citat/ din propria-mi operă/ noli me tangere le-am spus". În fine, din aceeași categorie, a mijloacelor coercitive, face parte ironia blândă, atașantă, tip "d'accueil" ("charientism", ar fi spus Heinrich F. Plett), pe care Nicolae Turtureanu o va cultiva cu măsură în toate cărțile sale de poezie (și cu asupra de măsură într-o parte a prozei). Pe bună dreptate, Liviu Leonte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întîi înalt, apoi repetat, pe trepte mai joase, fermecător ca și surâsul indescriptibil. Apoi brusc redeveni stupefiată, ca să izbucnească iar. Avea un râs cu o coloratură bogată, e tot ce pot spune. Era o surpriză, ca și surâsul, ceva profund atașant, de o tandrețe turburătoare. "De ce rîzi? o întrebai cu aceeași melancolie. Ce ți se pare caraghios, faptul că a violat o curvă?! Mie, dimpotrivă, mi se pare tragic!" " Nu! izbucni ea din nou. Glasul tău! Poți să mai spui o dată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-ți spună ție un asemenea lucru care nu mă privea decât pe mine? Ai să vezi, te previn, că o să-ți dea un telefon..." "Chiar?" "Daaa, mă iubește, o să te roage să mă protejezi, sau cine știe ce parascovenie... E foarte atașantă, după ce-ai plecat și s-a terminat cearta, ce crezi că mi-a spus, chipurile, ca să mă împace? Te-a vorbit de bine, "mă și mir, zice, că se uită la tine un om așa de serios"! Ca și când cine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sunt luminate mereu alte mentalități și atitudini, semne de felurită înțelegere a actului creației, alte teme și motive poetice, cristalizând fie experiențe, trăiri intense, fie rezultate ale unor reflecții livrești, alte „măști” (uneori „ipostaze în negativ”) sau mituri. De o atașantă acuratețe, stilul exegezei, concentrat, sobru, cu subtile nuanțări, își dă măsura - chiar dacă unele caracterizări forțează nota - în expresive profiluri de cărturari și scriitori, precum și în nucleele de sinteză, care beneficiază de unele, remarcabile, creionări. Alt volum, Ideologia naționalistă și „problema
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
care îi evocă (mod de a estima esențele) alternează sistematic cu proximitatea tandră, sfârșind în idealitate și iubire". În concluzie, consideră fostul elev de la Fălticeni și octogenarul academician ieșean: "Orașul muzelor, în totalitatea lui, e un muzeu pitoresc, seducător și atașant" sau, altfel spus, e un "film al unei lumi de mică provincie, mare însă prin disponibilitățile ei creatoare". Ca urmare, după o astfel de caracterizare, cartea poate nu mai trebuie nici într-un fel rezumată, ci "ascultată", pagină cu pagină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
releva doar problema, soluțiile fiind evident substanțial diferite. Întîlnirea cu acuarela s-a produs de timpuriu și definitiv. Nu este doar o tehnică, ci ,mai ales, o vocație. Tipul ei de refexivitate nu exclude coexistența unor reacții spontane și directe, atașante și puternic individualizate. Artista în pictură construiește, în acuarelă visează. Feminitatea o ajută să desprindă din iluzoria clipă permanența, efectul trecător din lumina unui bob de rouă. Acuarela, tehnică a transparențelor și vaporozităților are, mînuită cu abilitate și încredere, capacitatea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
început să se agite și a reintrat în mutism imediat ce trupa, la reluarea concertului, a atacat repertoriul său mai recent. De la lectura acestei povestiri, cu ani în urmă, am știut că fiecare dintre noi se comportă puțin ca tristul și atașantul ei erou: vrem să auzim mereu și mereu „the music of our lives”, așa cum vrem să recitim cărțile trecutului nostru, așa cum vrem să revedem locuri și persoane din alt anotimp al vieții. Moshe duce cu sine, grație înaltei tehnologii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în privința istoriei recente a propriei țări (plus a întregului Est european, a Chinei, Tibetului, Cubei, Cambodgiei, Vietnamurilor, a celor două Corei și a câtorva îndepărtate țări africane) dar și a lui Marx, Engels, Lenin, care sunt orice numai niște personaje atașante nu, ca să nu mai spunem de vagoanele de cărți care demontează și demonstrează nulitatea marxismului, ei nu și-au citit nici măcar antecesorii, militanții de stânga, de acum aproape un secol, ca să vadă cât de mult seamănă propriul lor discurs cu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
încât a ajuns aproape gol de sensă. Sigur că nu e vorba despre saga clasică, cea cu multe volume și multe generații, dar rezistă ideea de familie, de clan, eventual cu coloratură etnică și o anume clasicitate comodă și foarte atașantă a poveștii, prin care se plimbă personaje pitorești, bunici și mătuși, mâncăruri, sunete și mirosuri. Fiecare dintre aceste cărți se concentrează pe câte o etnie și încearcă să-i surprindă originalitatea, chiar din interiorul marilor aglomerări urbane occidentale: grecii la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
fost totdeauna străină, chiar odioasă cumva, poate din cauza severității cu care m-au crescut părinții. Dintre militarii propriu-ziși (adică mai puțin decât creatorii de istorie Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleon, atât de implicați, sub o formă sau alta, în cultură), atașantă îmi pare doar figura lui Eugeniu de Savoia, ca întruchipare fermecătoare a barocului. Fanatic nu poți fi decât lumește: iată de ce cruciații, atât de interesanți creatori de istorie, nu izbutesc să mă înflăcăreze (mai degrabă maltezii lui Schiller), oricât de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
3.5. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de după Modernism / 170 3.6. Ruth Fainlight: Poeta verticală / 174 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid / 181 3.8. Philip Larkin: Poetul reticent / 183 3.9. John Mole: Lirismul atașant / 189 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe / 193 Capitolul 4. Interviuri / 197 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" / 197 4.2. Peter Ackroyd: "Fiecare carte e o rațiune de a fi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autorul e sigur de la bun început (nu și cititorul, încă înfometat de comuniune cu eroul). Dickens, surorile Brontë, Galsworthy aveau personaje pozitive și negative. Autorul Desperado nu cunoaște această delimitare. El ne oferă un erou atât bun cât și rău, atașant și dezagreabil, iar noi, lectorii, trebuie să ne abținem de la judecăți, fiindcă ceva esențial s-a schimbat în scriitură și în lectură, chiar dacă nu putem spune cu exactitate ce. Nu mare ne va fi surpriza când ne vom trezi atașându
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să ne abținem de la judecăți, fiindcă ceva esențial s-a schimbat în scriitură și în lectură, chiar dacă nu putem spune cu exactitate ce. Nu mare ne va fi surpriza când ne vom trezi atașându-ne de ființele cel mai puțin atașante. Autorii Desperado au o mare dragoste pentru exasperant. Eroii aceștia resimt o nevoie acută de a se confesa, cu toate că le e interzisă confesiunea ca atare. Singurul lor refugiu este să-și ordoneze amintirile într-un fel sugestiv, ordinea memoriei lor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]