132 matches
-
urma să li se permită să se așeze în Basarabia. În afară de acești cazaci, membri ai noi armate urmau să devină și voluntarii originari din Balcani, care luptaseră în cadrul armatei ruse. Noua Armată de pe Dunăre făcea astfel ca să-și piardă importanța. Atamanul Siciului Dunărean a vizitat Kubanul în 1830, unde au existat planuri pentru relocarea cazacilor de sub conducerea sa. Transportul unui grup de cazaci relativ puțin numeros ca cel al cazacilor Siciului Dunării a părut foarte dificil, cu atât mai mult cu
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
din banii proprii a echipamentului militar individual (arme, uniformă, harnașament). La scurtă vreme după cucerirea puterii de către soviete la Petrograd și în alte câteva orașe mari în noiembrie 1917, a izbucnit u conflict între regimul bolșevic din Rusia și cazaci. Atamanul Kaladin din regiunea Donului a declarat că acordă întregul său suport, în strânsă colaborare cu celelalte Armate căzăcești, forțelor lui Kerenski. Kaledin, după ce a stabilit legături cu Rada Centrală Ucraineană și Armatele din Kuban, de pe Terek și din Orenburg, a
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
1918, Gărzile Roșii au declanșat contraofensiva din bazele din Gorlovka, Lugansk și Millerovo. Atacul bolșevicilor a fost sprijinit de rebeliunile muncitorilor și cazacilor săraci. Pe 25 februarie, trupele bolșevicilor au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase stanițe, ele conducând judecăți sumare încheiate în doar câteva minute cu condamnarea
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
indirect, la lupta împotriva sovietelor. După doar două săptămâni, liderii bolșevici ai Frontului de sud au emis propriile instrucțiuni cu privire la aplicarea rezoluției: „Principala datorie a comitetelor executive ale stanițelor și hutoarelor este neutralizarea căzăcimii prin extirparea nemiloasă a elitei sale. Atamanii de regiune și de stanițe sunt subiectul eliminării necondiționate, [dar] atamanii de hutoare trebuie să fie executați doar în acele cazuri în care se poate dovedi că ei au sprijinit în mod activ politica lui Krasnov (au organizat pacificări, au
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
ai Frontului de sud au emis propriile instrucțiuni cu privire la aplicarea rezoluției: „Principala datorie a comitetelor executive ale stanițelor și hutoarelor este neutralizarea căzăcimii prin extirparea nemiloasă a elitei sale. Atamanii de regiune și de stanițe sunt subiectul eliminării necondiționate, [dar] atamanii de hutoare trebuie să fie executați doar în acele cazuri în care se poate dovedi că ei au sprijinit în mod activ politica lui Krasnov (au organizat pacificări, au condus mobilizări, au refuzat să ofere refugiu cazacilor revoluționari și personalului
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
ridicat, în timpul „descazacizării” acesta să fi fost în jur de 300 de persoane. Holquist trage concluzia că rapoartele albilor cu privire la atrocitățile roșiilor din regiunea Donului au fost exagerate în mod voit, urmărind scopuri propagandistice. Există un exemplu al raportului unui ataman, care menționa 140 de persoane executate în Bokovskaia, raport care s-a dovedit exagerat, de vreme ce bolșevicii condamnaseră la moarte doar 8 oameni, dar nu au reușit să ducă la îndeplinire sentințele capitale. Același istoric rus subliniază că prin semnalarea acestor
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
trăiau încă din 1775 în Delta Dunării aflată sub controlul Imperiului Otoman, s-a împărțit în două tabere. Prima își proclamau loialitatea față de Imperiul Rus creștin-ortodox, iar cea de-a doua rămânea credincioasă Imperiului Otoman musulman. Prima facțiune, condusă de atamanul Osip Gladki, a ales să se refugieze în teritoriul controlat de Imperiul Rus. Ei au fost iertați de împăratul Nicolae I în 1828. Țarul a organizarea acestor cazaci în Armata zaporijiene speciale, armată care a participat la tot războiul din
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
a fost înființată și o nouă Armată a cazacilor dunăreni, a căror efective au fost considerate suficiente pentru apărarea frontierei, iar prezența în regiunea danubiană a foștilor cazaci zaporojieni nu a mai fost considerată necesară. Țarul în persoană a sugerat atamanului Gladki să se mute cu oamenii săi în Kuban, unde să se alăture altor cazaci proveniți din regiunea Zaporijie, unde aceștia din urmă formaseră Armata de la Marea Neagră. Gladki a vizitat în 1830 Kubanul, dar a refuzat să accepte recolonizarea în
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
DOnețk contemporan din Ucraina). Gladki s-a mutat cu 2.336 de oamenii ai săi (din care 637 de femei) în 1832 în așa-zisa Priazovie, unde s-a format în mod oficial Armata cazacilor de la Azov. Gladki a devenit ataman „nakazni” (numit). Armata cazacilor de la Marea Azov a fost singura care a avut un rol naval. Ea a avut ca obiectiv apărarea litoralului Mării Negre din regiunile Caucazului și Crimeii. Dat fiind faptul că efectivele inițiale ale Armatei erau relativ mici
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
de cazaci care au participat la migrația spre Kuban, rebotezați „Armata Mării Netre”, s-au mutat din Ucraina în noile teritorii în perioada 1792 - 1794. La început, cazacii au păstrat tradițiile din Zaporijia, cum era de exemplu alegerea democratică a atamanilor și consilierilor acestora, dar, cu timpul, ei au adoptat regulile rusești. În loc să construiască un Sici central, ei au ales să formeze o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban până la vărsarea râului Bolșaia Laba și au colonizat regiunea de la nordul acestei
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
a Azovului au fost unite pentru a forma Armata cazacilor din Kuban. Administrația Armatei a fost asigurată la început de un guvernator militar. Mai târziu, a fost creat un corp de conducere executiv al ofițerilor, care avea în frunte pe atamanul numit. Din punct de vedere militar, Armata era subordonată guvernatorului militar din Herson, iar, din 1802, Inspectoratului militar al Crimeii. Rezolvarea problemelor civile a fost asigurată de guvernatorul guberniei Taurida.
Cazaci de la Marea Neagră () [Corola-website/Science/318621_a_319950]
-
dintre conslierii lui Bogdan Hmelnițki, Ivan Vihovski, a fost ales hatman. Noul hatman a încercat să ducă o politică independetă față de Moscova, ceea ce a dus la izbucnirea unui război civil. Vihovski a reușit să învingă trupele zaporijiene răsculate conduse de atamanii Iakiv Barabaș și Martin Pușkar la Poltava în 1658. La încheierea luptelor, hemanatul era mul t slăbit, iar Vihovski a hotărât să rupă legăturile cu Moscova și a semnat Tratatul de la Hadiaci cu polono-lituanienii în septembrie 1658. În conformitate cu prevederile acestui
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
pe 7 mai 1775 ordinul direct de distrugere a Siciului Zaporijian. Pe 5 iunie 1775, armata rusă - infanterie și artilerie - au înconjurat Siciul și l-au distrus. Armata rusă i-au dezarmat pe cazaci și au confiscat tezaurul și arhiva. Atamanul de tabără Petro Kalnișevski a fost exilat la mănăstirea de pe Insula Solovețki. Arestarea atamanului Kalnișevski a marcat sfârșitul Armatei Zaporijiene. Existența Hetmanatului a marcat o perioadă de înflorire culturală în Ucraina, în special în timpul hatmanului Ivan Mazepa. Călătorii străini care
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
1775, armata rusă - infanterie și artilerie - au înconjurat Siciul și l-au distrus. Armata rusă i-au dezarmat pe cazaci și au confiscat tezaurul și arhiva. Atamanul de tabără Petro Kalnișevski a fost exilat la mănăstirea de pe Insula Solovețki. Arestarea atamanului Kalnișevski a marcat sfârșitul Armatei Zaporijiene. Existența Hetmanatului a marcat o perioadă de înflorire culturală în Ucraina, în special în timpul hatmanului Ivan Mazepa. Călătorii străini care au vizitat Hetmanatul au remarcat nivelul ridicat de alfabetizare al ucrainenilor, chiar și în
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
Piotr Nicolaevici Krasnov (10/22 septembrie 1869, Sankt-Petersburg - 16 ianuarie 1947, Moscova) a fost un general rus, ataman al cazacilor de pe Don, politician și pamfletar. În timpul celui de-al doilea război mondial a colaborat cu autoritățile Germaniei Naziste. s-a născut în 1869 în Sankt Petersburg în familia generalului-locotenent Nicolai Krasnov. El a fost fratele savantului și exploratorului
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
se va mai implica în lupta antirevoluționară. El s-a îndreptat spre zona Donului, unde a ridicat la luptă căzăcimea și a reînceput lupta împotriva autorităților de la Petrograd. Krasnov a fost ales la Novocherkassk în luna mai în funcția de ataman al cazacilor de pe Don. La începutul lunii mai, trupele germane au intrat în regiunea controlată de cazacii lui Krasnov. Beneficiind de sprijinul Germaniei, el și-a echipat armata, care a reușit până în iunie să alunge forțele Armatei Roșii a Muncitorilor
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
memorii sau romane istorice, care au fost publicate în rusă, engleză, franceză, germană și alte limbi europene. În 1936, el s-a reîntors în Germania. Într-o scrisoare din 1940 el susținea că autonomia și autoguvernarea cazacilor și existența instituțiilor atamanilor sunt legate în totalitate de existența Rusiei monarhiste și de aceea toate eforturile cazacilor ar trebui îndreptate spre dispariția URSS-ului. Într-un articol, Krasnov scria că, în ciuda viații bune pe care o au în emigrație, cazacii se gândesc la
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
avut loc ceremonia de dezvelire a unui complex memorial dedicat cazacilor de pe Don care au fost în lupta cu bolșevicii, inclusiv a celor care au luptat de partea lui Hitler. În centrul complexului memorial se află bustul de bronz al atamanului Krasnov. La ceremonia de dezvelire a monumentului au fost prezenți membri ai administrației regionale, preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, numeroși cazaci veterani, inclusiv cei care au luptat în Wehrmacht. Pe 30 iulie 2008, procurorul raional, la solicitarea deputatului comunist din
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
cât și cele din străinătate au cerut în mod repetat puterii de la Moscova reabilitarea albgardiștilor. În conformitate cu concluziile Biroului procurorului general militar, reabilitarea cazacilor condamnați pentru trădare este imposibilă, deoarece condamnarea lor a fost corectă. Pe 17 ianuarie 2008, Victor Vodolațki, ataman al cazacilor de pe Don și deputat în Dumă din partea partidului Rusia Unită a semnat o cerere controversată pentru formarea unui grup de lucru pentru reabilitarea lui Piotr Krasnov, în legătură cu cererea înaintată de o organizație a cazacilor din străinătate .
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
în timpul deplasării spre sud. Cea de-a treia divizie RAO a rămas doar în stadiul incipient al formării. Au mai existat unele unități precum „Corpul rus”, „Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă” al generalului Helmuth von Pannwitz, cazacii atamanului Domanov și alte unități militare formate din emigranți ruși „albi” au fost de acord să devină parte a aramtei lui Vlasov. Totuși, toate aceste unități nu au făcut efectiv parte din ROA, deoarece Vlasov nu a putut să se folosească
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
deși făcea parte din Wehrmacht, fusese unul dintre principalii organizatori ai trupelor de cazaci recrutați din lagărele naziste de prizonieri, a împărtășit aceeași soartă cu cei pe care i-a comandat și a fost executat alături de alți cinci generali și atamani la Moscova, în 1947. Pe 1 iunie 1945, britanicii au transportat aproximativ 32.000 de cazaci (împreună cu femeile, copii și bătrânii care îi însoțeau) cu ajutorul autobuzelor și trenurilor, predându-i sovieticilor. Repatrieri forțate ale cazacilor de mai mică amploare au
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
înainte. Ordinul fusese dat de împărăteasa Ecaterina a II-a. Pe 5 iunie 1775, generalul Tekeli a încercuit Siciul cu trupele de infanterie și artilerie. Generalul a amânat câteva zile atacul și chiar a permis asediaților să primească vizite, în timp ce atamanul cazacilor Petro Kalnîșevskîi căuta o cale de ieșire din impas. Atamanul a cerut ca un grup de 50 de cazași să primească permisiunea să pescuiască pe râul Inhul, în apropierea cursului Bugului de Sud și de granița Imperiului Otoman. Pretextul
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
5 iunie 1775, generalul Tekeli a încercuit Siciul cu trupele de infanterie și artilerie. Generalul a amânat câteva zile atacul și chiar a permis asediaților să primească vizite, în timp ce atamanul cazacilor Petro Kalnîșevskîi căuta o cale de ieșire din impas. Atamanul a cerut ca un grup de 50 de cazași să primească permisiunea să pescuiască pe râul Inhul, în apropierea cursului Bugului de Sud și de granița Imperiului Otoman. Pretextul a fost folosit de grupuri mici de cazaci, care au fugit
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
asediat. Cazacii care au evadat au călătorit până în Delta Dunării, unde au format Siciul Dunărean, sub protectoratul Imperiului Otoman. Tekeli și-a dat seama de stratagemă doar când în fortificație rămăseseră puțini cazaci. Siciul a fost ras de pe suprafața pământlui. Atamanul Petro Kalnișevski a fost arestat și exilat în Insulele Solovețki, unde a trăit la Mănăstirea Solovețki până la o vârstă înaintată. Toți liderii de frunte cazacilor ci, are au fost prinși au fost încarcerați sau exilați. Conducătorii mai de rang mic
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]