155 matches
-
de toate zilele, trebuie să imaginezi o terță opțiune și să crezi în posibilitatea de a infuza filosofie în politică. Pentru că cea mai bună politică se definește ca fiind cea care înlesnește cel mai mult practicarea activității înțeleptului și realizarea ataraxiei. Să lăsăm așadar politica în seama politicienilor, dar să încercăm să-i instruim, să-i facem mai buni dându-le măcar o spoială de filosofie. Busturile oamenilor politici care împodobesc Vila Papirusurilor nu sunt alese la întâmplare. Este vorba de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o listă de calități ale Regelui ideal - dar și ale sfetnicului său, sub ale cărui trăsături îl recunoaștem pe... Cicero! Cea mai bună politică trebuie să permită practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca așadar să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra temperamentului său de sinucigaș (!), în timp ce poemul celebrează unele logici ale fericirii cum ar fi dreptul, muzica, tehnica, libertinajul - asupra cărora voi reveni. 12 Avantaje ale naufragiilor. Ataraxia greacă trece greu în latină - dolor absit, zice textul (II, 18), dar ideea rămâne: e vorba de a realiza absența tulburărilor, de a elimina durerea, de a termina odată cu spaimele, îndeosebi cu spaima de moarte, care împiedică dezvoltarea unui hedonism
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ei. Evitarea negativului constituie o mare parte a oricărei filosofii a plăcerii - în opoziție cu ceea ce afirmă critica, întotdeauna preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie câteva zeci de versuri (II, 1-61) intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suave mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptându-se cu o mare dezlănțuită
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rigoarea și austeritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei. Dacă satisfacerea unei dorințe, oricare ar fi ea - naturală sau nu, necesară sau nu -, nu duce la o alienare, atunci ea este legitimă. Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci numai dacă impietează asupra seninătății
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și picioarele comandate de bunul-plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav pentru cei doi protagoniști... Multe sunt durerile care îi pândesc pe cei care caută liniștea sufletească a filosofului și ataraxia înțeleptului epicurian! Amărăciunea, suferința, distrugerea asociate acestei experiențe-limită nu pot reprezenta ceva ideal și dezirabil în viața unui individ. Așa cum nu e de dorit nicio boală gravă, periculoasă și care lasă urme. Băiatul cu forme feminine delicate - Lucrețiu nu exclude
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
său. Nu mai suferi că trăiești într-un trup părăsit de ceea ce-l tulbura. În mod evident, Diogene face din necesitate o virtute, dar stingerea puțin câte puțin a instinctului vieții seamănă până la confuzie cu realizarea definitivă și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de a fi, fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce latinii numesc otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea sinelui ca singularitate liberă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului de a se modela pe sine prin intermediul filosofiei. Pentru Diogene, fericirea presupune câteva imperative categorice: să ai o activitate redusă, să eviți să te angajezi în probleme supărătoare și periculoase pentru ataraxie, să nu întreprinzi nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se încarnează, mai bine zis, într-un fragment în care Diogene din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
201, 216, 280; și Grădina 216-218; și istoriografie 28, 41, 109-110; hedonismul lui Philodem 239-240; și platonism 109-110; precursorul său 22-23; predarea lui 123; proasta lui reputație 111; răspândirea lui 225; tragic 268-269, 282-283, 285 aponie - aristipiană 205; epicuriană 204 ataraxie - ascetism 200; avantaje 280-281; și Diogene din Oenoanda 297-298; și estetică 239-240, 242; și plăcere 203, 205; și politică 246-248; potențialitate epicuriană 198, 204, 217, 226, 235, 239, 286, 289; refuzarea durerii 200, 280 bucurie - autentică 40, 43-44; consecință a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
42; și renunțare 203; satisfacerea dorințelor naturale și necesare 197; scop în sine 157; scopul sistemului epicurian 195; și societate 94; și suferință 203-204; a sufletului și a trupului 119, 207-210; suprapunerea cu fericirea 41-42; și Tetrapharmakon 194-195 suferință - și ataraxie 204; atomică 193, 286; și bani 87; și conștiință 275-276; și dorință 196-197; și Epicur 173, 182, 188-189, 192-194, 200-201; și greșeală 193; și merit 166; și plăcere 200-203, 244, 280-281; și psihanaliză 88-89; și viață filosofică 43, 121 Idealism
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mecenatul și filosoful. 3) Departe de Epicur, epicurismul. 4) Elogiul vieții filosofice. 5) Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. 6) Plăcerea de a trăi. 7) Constituirea epicurismului campanian. 8) Îmblânzirea morții. 9) Abilitarea esteticii. 10) Comuniunea cu cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251 1) Huiduieli creștine la adresa filosofului! 2) Persistența anatemelor. 3) Ura față de luciditate. 4) Prietene, nu există prieten... 5) O zugrăvire a elanului vital. 6) Capriciu de atom. 7) O dialectică a forțelor. 8
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cinism. Eventual, în conciliere. Îi scria lui Aurel Cioran: „Cât despre trecut, este inutil să ne facem sânge rău. Cât de absurd e totul!” (15 martie 1969 Ă 112). Așadar, un înțelept, Cioran? Da, dar unul care fundamentează adevărurile negativității: ataraxia e consecința unui eșec, eșecul e semnul unei trăiri delirante. Sau, mai departe: tăcerea, semn al vorbăriei; retragerea din lume, consecință a captării miezului ei. Caietul închistc "Caietul închis" Cu Cioran, despre impostură, ipocrizie, mistificaretc " Cu Cioran, despre impostur\, ipocrizie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 73). Nu-i vorbă, și-a secătuit așa rezervele de milă („căci mi-am secătuit rezervele de milă cu mine însumi, îngrijindu-mi bolile permanent și mai ales gândindu-mă la ele” Ă II, 61) și-și explică astfel ataraxia. Or, ce-ar mai fi Cioran fără ura față de ceilalți și față de lume? Astfel, boala este fundamentul identității sale. În cel mai rău caz, ea îi amintește cine este. Ciudat cum înstrăinarea de sine este o recuperare a sinelui. Spune
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Memento mori, Egipetul, Veneția). d. poezia de inspirație filosofică în multe poezii identificăm elemente care se înscriu în această temă: "dorul nemărginit", viața ca vis, voința oarbă de a trăi, identitatea indivizilor prin moarte, titanismul și revolta față de ordinea prestabilită, ataraxia, condiția nefericită a geniului într-o lume meschină, dezamăgirea creatorului în societatea care nu-l înțelege; fără a fi fericit și fără "a ferici pe cineva", geniul nu are moarte, dar "n-are nici noroc" și se retrage în lumea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spre Demiurg. În dialogul dintre cei doi s-a conturat conflictul dintre teluric și ceresc, conflict care a dus la eliberarea Luceafărului prin cunoașterea de sine. El a rămas nemuritor, dar rece în plan afectiv, reacție explicabilă în linia filosofiei ataraxiei (renunțării) stoice. În viziunea schopenhaueriană, omul de geniu se izolează în lumea lui: "Hyperion are trăsăturile proprii titanului și geniului, în opera lui Eminescu" (D. Popovici). El este un spirit contemplativ și titan, prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ar putea spune că acest volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o fină intuiție a ritmului (Îți mai aduci aminte plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
96"Soluție necesară a unei sensibilități amenințate de autocontemplare, retorica intimă a poetei se constituie ca suport tensional al discursului, desfășurat în spațiul ipotetic al unei aventuri nu lipsite de riscuri". ***, Literatura română contemporană, p. 623. 97"care amintește de ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene". ***, Literatura română contemporană, p. 622. 98***, Literatura română contemporană, p. 623. 99Ibidem, p. 622. 100Luiza Bratu, op. cit., p. 80. 101Ibidem, p. 75. 102Daniel Dimitriu, Reabilitarea ideii: Ana Blandiana, în "Convorbiri literare", nr. 6, 1978, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sistem" de viață bine articulate. Dacă ideologia este, am văzut, liberală, "sistemul de viață" se bazează pe principiul epicureic al evitării suferinței și excesului, în maniera unui horațianism mai auster, de nuanță stoică. Iar "filozofia" aceasta practică, având ca scop ataraxia ("liniștea definitivă și voluntară"), se rezumă la câteva norme simple de conduită: economia forțelor în vederea conservării energiei vitale, refuzul pasiunii și al "emoțiilor violente". Atât. Și, cum zbuciumul din amor s-a dovedit a fi o "durere sterilă", intelectualul convertit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a androginului este valabilă și în cazul victimei care își caută călăul. Zeii erau nemuritori pentru că nu se atingeau de vinul prost. Invidia este admirabil reprezentată și în mituri. Indiferența este un atribut al zeilor și al celor atinși de ataraxie. Omul - o fântână de mituri. Făcându-i după chipul și asemănarea lor, oamenii au turnat în zei și câte un strop de viciu. Zeii au fost alungați din Olimp de capre și șopârle. Mitologia - o spumuire a istoriei. Pământul e
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se satură să spere în eliberarea de suferințe, devenind optimist. Devorează-te pe tine însuți, și cum plăcerea de a te devora va fi înecată și neutralizată de durerea de a fi devorat, vei ajunge la echilibrul sufletesc desăvârșit, la ataraxie; nu-ți vei fi decât un simplu spectacol pentru tine însuți. — Și tocmai tu, Víctore, tocmai tu îmi vii cu toate astea? — Da, Augusto, tocmai eu, eu, eu! — A fost o vreme când nu gândeai într-o manieră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la cele petrecute peste zi. Într-o seară s-a încăpățânat să rămână la mașina de scris, să-și aștearnă măcar gândurile. Nimic premeditat, dar era convins că poate fi o soluție pentru neliniștile lui de peste zi, un fel de ataraxie stoică. N-ar fi de mirare, chiar dacă nu și-a spus-o niciodată, să-l fi îndemnat și lecturile preferate, Seneca, Marc Aureliu, Montherlant și alții de felul lor, pentru care înjosirea Îistorică în cazul lor) poate fi înfrântă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Între el și Nichita exista un conflict surd pe care nu am putut să-l aplanez! -, În calmul său aparent și oarecum dezabuzat, mi-a indicat mi-a transmis, aproape!, acea stare umană care trece dincolo de frică și groază: apatia, ataraxia corpului social care, mi-am dat atunci seama, era scopul ultim; „triumful!”, de fapt, al oricărui regim totalitar. O renunțare totală la orice formă a luptei sau a Împotrivirii, În indiferent ce formă, și o supunere - o supunere nu față de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
argint în verzii codri, norii straturi argintoase) pe lângă zăpada norilor și flori de neauă de asemeni raze vegetale, dominarea albului (luna e albă, pieptul ei e alb, asemeni cu virgina zapada, norii, razele albe învăluie formele terestre) se finalizează în ataraxia duioșiei pe pământ, a plutirii onirice. Sublimarea senzualității printr-un eros platonician apropiat viziunilor lui Novalis, deși marcat la Eminescu de persistența conturului carnal, apropie viziunea reginei lunare de imaginea fugară a iubitei terestre, care fulgera visul poetului prin angelica
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și „agape”, iubirea față de Dumnezeu, întâlnit la Blaga sub masca Marelui Anonim. Experiența iubirii este cu atât mai interesantă cu cât s-a format într-un mediu socio-istoric tensionat, curmat de orice urmă de sentiment pașnic, de orice stare de ataraxie, un mediu dominat de contraste. Iubirea nu mai este cenzurată. Intră adeseori în conflict cu normele impuse de societate sau cu moralitate, cu valorile religioase interiorizate. O primă ipostază a iubirii este creionată de Bacovia în poezia Decembre. Dragostea este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
exista. Blaga surpinde materialitatea lumii care este mistuită de accederea la Eros. Erosul este o altă ipostază a cunoașterii luciferice, căci presupune risc, zdruncinare, dizolvare a cuplului; provoacă o criză „de foc”, răpind echilibrul, susținând integrarea în mister. Agape păstrează ataraxia primordială, reprezentând aspectul relațional-valoric al cunoașterii paradisiace. Așadar, dragostea la Blaga este nedespărțită de cunoaștere, nucleul filosofiei sale. Misterul sentimentului este exaltat, potențat, descătușând sufletul din materia impusă la naștere. În artă, expresionismul se manifestă prin picturi abstracte sugerând tumultul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]