249 matches
-
atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică și de teroare cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l răpune pe argatul Gheorghe chiar În noaptea de Înviere, atunci când de regulă evreii erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
metraj realizat În Germania de Vest În 1981). Tot un hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este însă dorul: polar, implicând și tristețe, și bucurie, aplicat și ființei, și lucrului, el se asociază cu o nedorită distanță spațială. „Mi s-a făcut dor de..., Mi-e dor de..., Mi-a venit dorul de...”. Este un sentiment atavic, legat de temerile și bucuriile trăite de strămoși în legătură cu spațiul pe care l-au ocupat continuu, fără a-l părăsi, în ciuda amenințărilor. Exprimă dorința de a partaja același spațiu „de a fi împreună”, „de a fi alături de”: „insul singur nu
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu-mi rămâne decât/ un exercițiu în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit./ Oh, și mi-e frică,/ o animalică, o atavică spaimă./ Unde sunteți,/ refugii ale mele?", Emil Botta, Versuri, Editura Eminescu, București, 1971, p. 337. 32 Augustin Buzura, op. cit., p. 357. 33 Idem, p. 34 34 Ibidem. 35 "O, suflete, privește-i! sunt triști și singuratici/ Ridicoli fără voie, sinistre
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
exact această suită de gesturi publice, fapt care a generat pentru prima oară în România postbelică resurecția unei conștiințe culturale conservatoare. Scrierea volumului Omul recent poate fi motivată de această descoperire predominant autohtonă a dezastrelor produse de alianța dintre socialismul atavic și postmodernismul imberb al României. Omul recent de extracție valahă a fost conceput în eprubeta unor proprietari fără carte de identitate. El adună toate neputințele unei culturi tribal-provinciale în fața inerției economice și grosolăniei morale a unei tradiții politice etatiste. Etosul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sublinia pozitiv, la autor, recurgerea la unele aspecte de ordin psihologic ce au influențat acțiunea politică, cum este decizia Anei xe "Pauker"Pauker de a abandona lupta pentru funcția supremă În partid din cauza faptului că era evreică, sau frica ei atavică de xe "Stalin"Stalin și de sovietici În general. Chiar dacă personal nu accept unele dintre tezele lui xe "Levy"Levy legate de relația xe "Pauker"Pauker-emigrarea evreilor, consider că autorul a reușit să fixeze locul acesteia În sistemul politic al
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
aceste două etape, în mentalitatea generală, se măsurau pe perioade de câțiva ani, nu așa cum s-a întâmplat în fapt pe zeci și zeci de ani. Retragerea politică a Mișcării Legionare convenea de asemeni atât comuniștilor, care aveau o teamă atavică de ea, cât și legionarilor, care puteau să-și ducă în condiții normale existența. în Circulară se subliniază faptul că Mișcarea Legionară nu a acționat sub nici o formă violentă în timpul războiului și astfel a adus un important aport la finalizarea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fost provocat, nu de dorința regimului comunist de a pedepsi pe cei vinovați de crimele „Reeducării”, căci adevărații vinovați erau chiar ei, de la un capăt la altul, ci de intenția de a compromite Mișcarea Legionară, de care aveau o teamă atavică. încercaseră prin așa-zisa „Reeducare”, acest lucru, dar nu au avut decât un succes trecător, urmat de un scandal internațional provocat de aflarea adevărului, prin niște evrei care, ajunși în apus au dat publicității cele ce li se întâmplase lor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Un epilog), personajul Ary Ury, genul de artist ce „ia viața în tragic și un ton prea sus”, are revelația dureroasă a trădării spiritului prin limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
mai mult la oraș. "La noi toți ar fi voit să fie stăpâni pe ei, și să nu aibă nici un stăpân pe capul lor" (Drăghicescu, 1996: 395). Așa cum astăzi nu mai putem avea lideri, fiecare considerându-se "cel mai". Dorința atavică de libertate, observată în fuga pentru boierie în trecut, și asumarea naturală a superiorității asupra oricui sunt prezente constant. Astfel, decât să fie slugă, mai bine românul trăiește în cea mai rea sărăcie. "Integrarea comunitară era supravegheată cu ajutorul unor instituții
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Clasele militare, odat) ce au fost necesare consolid)rii și extinderii propriilor state, dup) ce și-au îndeplinit misiunea, nu dispar. Ele supraviețuiesc. Ele cer conținu) angajare și prestigiu. Sunt susținute de alții, care devin contaminați de ele. Asemenea forțe atavice dau naștere tendințelor imperialiste, care nu lipsesc nici m)car în Statele Unite. Ins), subliniaz) Schumpeter, ,,putem b)nui c), dintre toate ț)rile, Statele Unite vor etală, probabil, cea mai sc)zut) tendinț) imperialist)” (1919, p. 72). Că și Veblen, si
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
deranjantă. Apar de nicăieri doi jandarmi, le ridică pe cele două „demonizate”, pentru a le plasa undeva pe o bancă mai izolată din parcul din apropiere. Simt în privirile celor care au asistat la scenă un amestec de spaimă profundă, atavică, curiozitate bolnăvicioasă și admirație sinceră pentru cei doi jandarmi și eficiența acțiunii lor. În orele care urmează, îmi propun să realizez o serie de microinterviuri cu actorii pelerinajului. Primul este realizat cu un jandarm și o jandarmeriță, tineri amândoi, plasați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
situație în care dovedește o duritate de fier, o voință ce o plasează în galeria celor mai aprige femei din literatura română. Făcând o fixație pentru petecul de pământ râvnit, se luptă pentru obținerea lui cu o patimă demențială. Setea atavică de pământ nu îi atrofiază, totuși, cu desăvârșire instinctul maternității și, auzindu-se numită „mamă”, îngrijește copilul lui Dumitru ca și cum ar fi al ei. La cea de-a doua reeditare, în 1966, romanul se dublează. S. cedează conjuncturii ideologice a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
mai degrabă perfecta comuniune pe care o avem: în realitate, noi comunicăm în modul cel mai profund. E vorba de descoperirea acelor pulsiuni secrete ale trupurilor și sufletelor noastre care se află în conjuncție, motivate de corpusculii unor chemări îngropate atavic în noi. Numai după îndelungi tatonări reciproce, în preajma neliniștilor noastre celor mai ascunse, am fost în stare să comunicăm pe deplin. Dacă mă gândesc bine, n-am privit niciodată corpul Aiei ca să judec dacă e frumos sau nu. Nu asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de peste tot. Concomitent, lupii ce se ascundeau înlăuntrul nostru simțeau impulsuri puternice și împingeau să iasă afară și să umple aerul geros cu suflarea lor caldă și sălbatică. Erau lupi transparenți, care ocupau spațiul imaginar, aidoma unor arhetipuri; frica noastră atavică îi făcea să se manifeste. Arhetipul lupului nu avea trupul fiarei concrete. Se limita să ia contururile dealurilor sau pe cele ale norilor alburii. Deodată ne-am dat seama că nu exista nici un lup. Nimic nu era adevărat. Zgomotul pașilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Învață pe poeți să spună minciuni... Aristot, Poetica, XXIV PRIN TOAMNA LUI 1913 A APĂRUT ÎN REDACȚIA NOII REviste Române un tânăr care-și zicea pe nume Kostya Rovine, aducând spre publicare traducerea din sanscrită a unui „poem În imnuri atavice“ intitulat Forța ritmului sau, pe sanscrită, Mantrika-Sakti de Nityananda. Fragmente din acest poem au apărut În numărul de la 6 octombrie 1913 și În câteva următoare, Însoțite de note explicative din care aflăm că autorul acestei epopei indiene a trăit prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai puțin integrat și cel mai discriminat. Chestiunea romilor cehi, care s-ar putea să fie în jur de 200.000, este complexă și creează o profundă discordie. Marea parte a majorității cehe "albe" este cuprinsă de o frică aproape atavică și un dispreț profund pentru romi, sentimente care nu sunt înțelese complet în străinătate. Lipsa de adaptare socială și frecvența criminalității printre romi le amplifică statutul de paria în societatea cehă. La rândul lor, romii sunt victimizați de multe ori
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
de fapt, împinse la periferie. Deși general umană, pedeapsa este circumscrisă social istoric și nu este resimțită decât dacă reprezintă o ieșire din făgaș. În mod teoretic, pedeapsa ar trebui să fie un act de justiție, eliminând ura și agresiunea atavică. În realitate, acestea se întrepătrund, primul, actul de dreptate, constituind doar pretextul, "dreptul" de a produce scene apte de a produce plăcere celui ce le pune în aplicare.) Pedeapsa are două scopuri: Primul scop este de a limita legătura condamnatului
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
cât privește exemplul dat de satele noastre, care au ales femei în consiliile lor și mai cu seamă în cele două comune cu primari femei, exemplul acesta a arătat tuturor că țărănimea noastră - oricât este ea de influențată de prejudecăți atavice - știe totuși să găsească firul dreptei judecăți și cumpănind binele și răul - să pășească cu încredere pe un drum nou. Comuna Dăbuleni, Osicea de Sus, Dobriceni, Izbiceni și Ursa din Romanații Olteniei, comuna basarabeană Rajvint din Hotin și cele moldovenești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
din urmă cu deosebire în Germania, prin noile teorii ce preocupă astăzi chestiunea feminină, cu toate că femeia și-a câștigat drepturi integre astăzi în al XX-lea secol de civilizație întâmpină piedici. Propaganda germană este astăzi întoarcerea femeii la strânsul cadru atavic de activitate, în care era îngrădită de veacuri cu dictonul: „Kind, Kuche, Kirche - Copil, Bucătărie, Biserică”. Nu trebuie să ne surprindă această piedică, care s-a repetat de atâtea ori, în perioada trezirii intelectuale, căreia s-a consacrat femeia. Or
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
nostru față de sat acesta nu are nimic de-a face cu vreun sentiment de proprietate sau de bogăție, cu atât mai mult cu cât proprietățile aparțineau părinților noștri, în viață și tineri pe atunci. Nu. Era vorba de o atracție atavică profundă, de obișnuință și de dragoste de sat, peste care se suprapuneau amintirile vacanțelor mele, când reveneam, vara, în România, la Pietroasa, scăldatul în Cerna, culesul viilor la Faraoane, clipe încă foarte apropiate în timp, 51 dar azvârlite acum într
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
bazez pe instinct. Animalic. De femeie... Și de ACTOR. Fiecare actor, când își primește rolul, ca un animal acoperă halca sau... ciosvârta, ca pe ceva ce-i aparține dintr-un întreg, în Totalitate. Aceasta este prima reacție a actorului. Reacție atavică pe care nu și-o poate controla și stăpâni. Mulți rămân sub semnul acestei reacții. Puțini sunt cei care, sub semnul conștientizării propriei valori, au puterea să se detașeze și să primească. Luni 10 iunie 1996 - Iași Din câte au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
socialiste și a idealurilor de progres și civilizație a întregii umanități este recunoașterea realismului și consecvenței militante a politicii partidului și statului nostru, pusă cu toată fermitatea în slujba unui viitor al progresului și civilizației, debarasat pentru totdeauna de obsesia atavică și primejdioasă a violenței și inechității.“ (Tomis, septembrie 1978) „Un om și-un partid pentru noi, fiecare, Prin ei să ne fie viața mai soare Și pruncii mai cântec și munca mai treaptă Spre tot ce-am visat să suim
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a fost percepută și aplicată drept calea regală a procesului de nation-building.27 Tocmai această eteronomie a revoluției industriale în raport cu revoluția națională a făcut ca "problema agrară", endemică în Europa Centrală și Orientală, să nu fie definitiv rezolvată 28. Problema atavică a satului a reapărut după 1989 sub forma "reîntoarcerii la țară" 29. Chestiunea țărănească a existat și sub comunism întrucât, potrivit constatării antropologilor 30, proprietatea rurală rămâne, chiar și în timpul postcomunismului, o problemă a raporturilor între persoane, mai degrabă decât
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Paris, 1992, p. 410. 66 Vezi D.E. Apter, The Politics of Modernization, The University of Chicago Press, Chicago și Londra, 1965, pp. 10-11. 67 E.a. C. Coposu, Confesiuni, dialogues avec D. Alexandru, Anastasia, București, 1996, p. 127, invocă o frică atavică, de origine istorică, care nu este în întregime datorată comunismului, ci și regimurilor "cvasitotalitare" pe care Principatele Române le-au cunoscut în epoci mai îndepărtate. 68 Vezi M. Foucault, "Les mailles du pouvoir", in Id., Dits et écrits, 1980-1988, vol
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]