136 matches
-
despre social și construcție socială. Aceasta este o carte despre om și despre vecinătatea umană, despre zbaterea noastră cu dualitățile teribile, naturale, pe care le moștenim genetic. Credem în ființa umană și în capacitățile sale de a se desprinde de atavisme, cutume și de a construi social tot mai sofisticat pentru a-și apăra, în continuare, și a-și pune la adăpost existența. 9. Am argumentat și avem credința că civilizația nu se naște din nimic și că folosirea tot mai
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
proces de sute de mii de ani, așa cum singur îl recunoaște 99. Economia naturală a fost o economie a egalității între oameni 100 atât în ceea ce privește proprietatea, cât și repartiția celor necesare traiului. Egalitatea între oameni va funcționa permanent ca un atavism 101, întreaga istorie umană fiind condusă de efortul de regăsire a unui "rai" pierdut în negurile timpului 102. Atunci când vom discuta despre socialism și monedă vom revenii pe larg asupra acestui subiect foarte important. Egalitatea între oameni și căutarea de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Dacă există o constantă clară a devenirii umane de-a lungul întregii sale istorii atunci aceasta este bătălia cu foamea. Și azi, în societățile moderne, chiar în lumea civilizată, există cetățeni care fac provizii de mâncare ca reflex al unor atavisme, în virtutea unei percepții comune cum că este bine "să ai " pentru că nu se știe ce vremuri vin. Potlatch-ul era o formă de a cheltui surplusul, dar și prin care surplusul era folosit pentru a demonstra un tip de abundență. Omul
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
metal în rolul de etalon monetar, suntem departe de a ieși din zodia folosinței aurului ca etalon al valorii, ca principal etalon al valorii - am putea spune. Legătura aurului cu valoarea și cuantificarea valorii, am putea spune că stă un atavism uman, un reflex natural, ancestral pe care-l deținem și de care în mod sigur nu vom scăpa niciodată. Calitățile aurului și ale metalelor prețioase în general se asimilează practic cu valoarea, oferindu-le o valoare economică uriașă. Victor Slăvescu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
era comunismul. Socialismul se caracterizează deci, prin puternice remanențe burgheze legate de poziția muncitorilor față de mijloacele de producție; o dezvoltare economică de ansamblu slabă; lipsa de libertate a ființei umane și inexistența (încă!!!) a omului nou, complex, despărțit definitiv de atavismele trecutului său de mii de ani. Oricât de porniți au fost împotriva trecutului, "tovarășii" și-au dat seama că nu pot ajunge direct din feudalism în comunism, adică nu pot impune dintr-o dată "binele" general asupra "răului" general. Cu toate
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
96 Ibidem, p. 20. 97 Ibidem, p. 20. 98 Ibidem, p. 21. 99 Ibidem, p. 17. 100 Vezi și N. N. Constantinescu - co, Economia politică a socialismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, p. 20. 101 F. Hayek, "Dreptatea socială ca atavism", în Adrian Paul Iliescu - co., Filosofia socială a lui Hayek, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 44-53. 102 Marcel Mauss crede că economia naturală nu a existat niciodată, iată ce spune: Nu pare să fi existat vreodată, nici până într-o
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a se implica în proiecte profitabile de dezvoltare economică, cu riscul de a irosi veniturile statului într-o concurență între orașe, nefastă pentru îmbogățirea națiunii. În ceea ce privește statul, el s-a arătat adesea, ca reacție la egoismul aleșilor locali sau din atavism tehnocratic, mai mult iritant decât animator. Pentru a înlătura impresia că abandonează misiile de serviciu public, statul multiplică semnele care-i atestă prezența. Totuși, aceste efecte de semnalizare seamănă mai multă neliniște în sufletul actorilor locali, care ar vrea să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o luptă necruțătoare și generală, neobservată până atunci din cabinetele de filosofie ale savanților. În marea lor majoritate, aceste reacții expresive au fost considerate prin comparație cu cele ale animalelor, evidențiindu-se faptul că unele dintre ele pot fi și atavisme prin care oamenii se aseamănă cu ceea ce au fost ei odată, într-un trecut natural-istoric. În vremuri străvechi pumnul strâns era un simbol pentru izbitura ce putea să urmeze prin consecință, la fel cum părul zbârlit venea să-l înspăimânte
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
funest, gregar, imoralitate, impetuos, magnificență, maltratare, munificență, odios, onestitate, oportun, predilecție, rapacitate, rudimentar, rutinar, sporadic, stereotipie, stupid, vigilență ș.a. Mare parte dintre neologismele folosite de jurnalist aparțin limbajului politic și ele sunt perfect adaptate sistemului limbii române: a adera, apodictic, atavism, autonomie administrativă, buget, a capitaliza, contribuabil, reformator, ingerință, integritate, justițiabil, lege organică, legiuitor, memoriu, neutralitate, a pacifica, a pleda, politică protecționistă, prerogativă, proletarizare, a promulga, protectorat, putere beligerant, reședință, a stipula ș.a. Alături de numărul mare de neologisme, publicistica eminesciană înregistrează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și “naivitate”. Așa cum observa V. E. Mașek, acest proces implică “o judecată de valoare ... aceea că naivitatea, ca stare de spirit, nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea și sinceritatea originară a comuniunii omului cu lumea și cu semenii săi” (4, pag. 22). Anatole Jakovsky, care inițial era un critic al picturii
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
ci acest profund inconștient colectiv prin care individul comunică într-un chip subteran cu toată omenirea care l-a precedat. Suma tuturor experiențelor bune și rele, acumulate din generație în generație, zace în acest substrat colectiv, transmis prin ereditate și atavism. Ceea ce e interesant de subliniat e că experiența cea mai primitivă a omenirii, cu imaginile, simbolurile și mitologia ei rudimentară, nu s-a modificat în curgerea veacurilor, ci s-a păstrat intactă în acest fond inconștient, cristalizându-se în forme
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artist, în timp ce conștiința lui proprie nu participă cu nimic, nu poate să participe cu nimic la actul creației, mărginindu-se pur și simplu să înregistreze pasiv apariția din abisul neguros a imaginarelor arhetipuri creatoare! Dacă izolăm această idee de cadrul atavismului mirific, prin care Jung populează sufletul individual cu nenumărații strigoi ai omenirii defuncte, rămâne același inconștient dinamic, cum îl concepe Th. Ribot și cum am văzut că îl concepe William James, cu deosebirea că inconștientul lui James e o arhivă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acestui neopăgânism fabricat la Paris pe socoteala antichității, Charly Clerc socotește mai întâi „vechiul obicei literar care persistă”, adică tradiția literară a Franței, „certe habitude alexandrine de quelques-uns, l’art du demi pastiche, ou du pastiche pns au serieux; cet atavisme, artificiel diront quelques-uns, non sans raison parfois, qui consiste â derober aux anciens non leur art, mais lcur âme, â creer en soi une âme antique qu’on substitue peu â peu â Ia sienne, â se faire ancien par
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
declamă versurile preferate ale Christinei. "Toată însuflețirea ei, glasul acela plin și robust de femeie cu sânge mult"142(s.n.), voracitatea și uitarea de sine din timpul meselor confirmă faptul că "numele de animal erbivor e un camuflaj antroponimic pentru atavismul său de carnivor"143. Aflată sub imperiul vinei că sora mai mare a murit în locul ei - "sacrificiu prin transfer"144 - d-na Moscu își va jertfi, la rândul ei, fiica mai mare; există un paralelism creat de cuplurile de surori
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și-i puneam cu delicatețe și cu dragoste mâna pe capul lui bolovănos, pe jumătate chel. Noaptea își făcea cu anevoie rondul pe traseul arhicunoscut; se oprea în vârful dealului, își debita cu toată seriozitatea aria lui canină îmbibată de atavisme, apoi se oprea, ascultând cu urechile ciulite răsuflarea fierbinte a pământului ars de secetă. În această liniște nocturnă nu se auzea nimic, nimic. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără atavisme palpabile în partea inferioară a corpului. Aceste gorile, urangutani sau cimpanzei aveau la dispoziția lor câini-lupi, pregătiți special, dresați să ia urma deportaților care s-ar fi încumetat să evadeze. Ei bine, în asemenea circumstanțe și în fața unei invitații atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Leiba Zibal, din nuvela lui Caragiale O făclie de Paști (1889). „Spaima are adesea efectele curajului”, susține Călinescu. „Leiba Zibal aparține unei rase bătrâne, cu nervii zdruncinați și cu imaginația Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la medicină din nuvela O făclie de Paște, sesizăm tonul comun, aerul de familie al discursului. „Apoi ... mașinismul, capita lis- mul, alcoolismul etc. Degenerescența ! strigă alții.” Iată ce spune medicinistul din O făclie de Paște, într-un elocvent rapel epistemic : „Atavismul... Alcoolismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Palu dis- mul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne... Dar cazul de reversie ! Darwin... Haeckel... Lom- broso..”. Aceeași lapidară listare a noxelor modernității, a acutelor progresului, cuvinte- cheie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ne introduce într-o dimensiune a monstruosului, cate- goria cea mai expresivă și accesibilă a deformării. Imaginea unei umanități caricaturale constituie totodată și reflexul teratologiilor degeneraționismului lombrosian, a defilării de figuri relevante pentru ceea ce savantul definea ca un cumul al atavismelor prin matoid, potențialul om criminal, așa cum puteau fi vizionate și grimasele istericilor lui Charcot de la Salpêtrière. Mai toate ziarele publicau dia- gra mele evoluționiste ale formelor biologice aflate în con- tinuă schimbare, transformând șopârla în omul societății moderne printr-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Apoi nevroza”. Patologia finiseculară are propria sa galerie de monștri, cazul de reversie reprezentând una dintre piesele esențiale ale teratologiei lombrosiene. Numele capi- tale, „monștrii sacri” pentru epistema finiseculară sunt invocate : Darwin, Haeckel, Lombroso. „Omul criminal”, matoidul, un caz de atavism, este și singurul lucru pe care-l decupează din acest dialog Leiba Zibal. Nu referințele la personalitățile științifice sacrosante, nu polemica, ci o imagine care corespunde cu imaginea lui Gheorghe. „Este evident, adaogă medicinistul. De aceea, criminalul pro- priu-zis, luat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lismului care se strecoară în povestire. Una dintre frazele ironice merită reluată în contextul reflecției lui Jean Clair asupra unei mutații de profunzime în societatea occidentală de la finele secolului XIX și începutul secolului XX, mutație care relevă mișcări tectonice invizibile : „Atavismul... Alcoo- lismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne...”. Seria de noxe ale civilizației anunță aparent paradoxal progresul, deși, în același timp reprezintă consecințele sale. Se află aici un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
influențate probabil de școala criminologică lombrosiană. În Femeia criminală, antropologul italian consideră că rezistența femeii la suferința fizică mai mare decât cea a bărbatului indică dimensiunea primitivității sale, a unei mai mari apropieri de lumea animală, adică o formă de atavism. D-nul Turtu- reanu se pronunță însă en connaisseur asupra chestiunii, un om format la școala unui empirism care nu are nevoie de documentare. „Așa, femeile rabdă mai mult, sunt mai piloase decât barbații. Dintre bărbați, bulgarii întrec pe toți
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Dalí are încredere în propriile "impresii lirice": A doua fază: fiul realizează copulația cu mama sa pe la spate, ținând picioarele femeii în mâini, la înălțimea coapselor. Avem de a face cu o postură cu un înalt grad de animalitate și atavism. Această reprezentare ne este sugerată, în tablou, de un obiect accesoriu, roaba, a cărei valențe erotice sunt indiscutabile. Pe lângă metaforele extrem de complexe și de bogate pe care le generează, roaba pare încărcată cu o intenționalitate concretă și specială. Într-adevăr
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice mari și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet masculul în Rămășițe atavice după ploaie (1934); spectacolul este contemplat ca
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de autografe, mii de mîini de suporteri strînse, fotografia cu familia în parc, să se vadă Cornul de Aur, în fine, mesajul scris de mînă suporterilor din România. Ați analizat scrisul lui Lucescu? N-are nimic bolovănos, nimic din posibilele atavisme ale unui fotbalist care ține rar pixul în mînă. E lucrat, evoluat, ca al unui om care face asta zilnic. Virgula cade acolo unde trebuie, mesajul e limpede, se adresează celor de-acasă, pe care-i consideră în egală măsură
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]