139 matches
-
importantă, un adevărat depozit, prin care înțelegea să scape de orice grijă materială câtăva vreme. Ioanide nu era avar și uneori putea să pară chiar risipitor, profesa însă prudența. Era pățit și poate, mai mult decât asta, proceda astfel din atavism. O sumă de bani o diviza în două-trei porțiuni, aruncând o parte prin sertare, făcînd-o uitată. Îi era cu deosebire penibil să apeleze la alții și nu voia să se angajeze în lucrări antipatice. Ioanide era un arhitect cu reputație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Primirea telegramei producea senzație și o bună opinie despre serviabilitatea lui Gaittany. Textul era comentat. Se zicea: Nu se poate, din moment ce telegrafiază, înseamnă că are indicații că se va rezolva favorabil, altfel nu s-ar mai obosi. Ce om îndatoritor!" Atavismul funcționa la Gaittany mai bine decât inteligența. Unui singur asistența lui Gaittany nu-i putea ajuta, și anume lui Smărăndache. Acesta, când Pomponescu deveni ministru, crezu cu tărie că va obține un post decorativ. Funcția de di G. Călinescu rector
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lumi ambigue, riscante, suspecte, pe care Bruno Schulz le numește „sferele marii erezii”. Fidel unei adevărate transe surrealiste, autorul pune În chestiune formele imitative și sterpe ale aparențelor, automatismele de memorie ale materiei, reproducându-și, apatică și monstruoasă, lehamitea, spleenul, atavismul. Tatăl, fascinat de „formele extreme, echivoce și problematice”, este un profet dezlănțuit În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că nu aștepta să spun ceva despre poeziile lui, ci doar să ascult. Atunci când se regăsea în vechiul caiet, amintindu-și de el însuși, sufletul lui devenea din nou ușor și limpede, iar rănile și cicatricile vechi dispăreau ca un atavism al unui suflet primitiv, ce fusese atâta vreme înlănțuit de viață și care abia acum se ridică de la pământ, ca un zmeu de hârtie colorată purtat sus în cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
erau însă bine situați, mari industriași sau moșieri, sau, în sfârșit, în posturi de comandă bine retribuite, mai degrabă în mari întreprinderi decât la stat. Erau printre ei magistrați, politicieni, dar nici un ofițer. De serviciul militar căutau printr-un straniu atavism să scape toți. Lucru notabil, indiferent de situația lor materială, rudele se aveau bine între ele și nu se disprețuiau. Cei bogați veneau măcar o dată pe an în casa celor săraci, în oraș ruda cu mari relațiuni își lăsa tovarășii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se cade să fie date drept jucării copiilor. Sunt aduse tocmai din Arabia cea îmbelșugată. La auzul acestui nume, inima tânărului se umflă dureros. Îmbelșugată, într-adevăr, este Arabia fericită, oftează adânc pentru a se elibera de greutatea din piept. Atavismul idumean se trezește în el. Închide ochii și, pentru o clipă, simte din nou sub tălpi fierbințeala pământului aceluia roșu-lăptos, orien tat înspre răsăritul de vară. Un sol argilos cu izvoare rare, ni troase. Prin pâcla amintirilor, distinge conturul copacilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crede pînă la capăt în ele. Că țelul lui în viață este de a uita și de a fi uitat. Apoi îi răspund: „-Fără uitare, lumea ar apare în toată atrocitatea sa. Generoasă în chin, nemuritoare. Iar amneziile sînt, poate, atavismele, blestemele de a nu ne putea mîntui.” Un alter ego viitor privește imobilizat în sticlă o uriașă pasăre violet care și-a prins aripa în marea întărită. Se zbate-ncet în aerul cleios și mișcările ei împrăștie, izbindu-se de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
absența interiorității; iată câteva caracteristici ale primitivismului. Asemenea unor niște conștiințe incomplete care nu-și găsesc împlinirea decât comunicând continuu între ele. Împlinirea pe care indivizii o pot simți în gașcă dă seama de o lipsă de interioritate, fiind un atavism. Toți avem un primitivism latent în noi ce reușește să răbufnească în momentul în care ne simțim în interiorul unui grup, a unei mase de oameni. Pe stadioane până și cei care și-au demonstrat dezvoltarea intelectuală se scufundă în manifestări
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sexuală poate începe numai după ce filmul preferat se sfârșește. Ce ne rezervă viitorul? Televizorul care ne va excita toate simțurile (inclusiv ne va lua la palme, ca să trăim cu adevărat bătăile pe care le admirăm)! Puterea exprimată în cai putere! Atavismul și-a spus aici cuvântul: trăind mii de ani pe cal, sau lângă cal, omul a putut înțelege numai din această perspectivă puterea ca forță. De-a lungul secolelor a fost mai puternic cine a avut mai mulți cai; puterea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de politicienii noștri, astfel vom avea grijă și de noi înșine. Gânditorul V. Fetescu identifică sub chipul noului ce se vrea absolut emancipat de orice normă normalitate, de orice intimă autoritate pe zeul suprem atotputernic și amoral, divinitate teribil terorizantă, atavism divin, pe acea utopie care devine devastatoare tocmai pentru că vrea să devină realitate, ea neavând loc nici în ea însăși, ca orice explozie. Mesajul: atenție la noul cu apucături teroriste. Un astfel de zeu noul -, ce se dă erou civilizator
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
uzurpatorul, personaj inuman din categoria numinosului subsumat cinismului, și căruia îi este străină orice noblețe îndreptățită să aibă atributul măreției creatoare. Și numai un zeu al neființei poate crea oameni ai neființei din specia terror pe planeta Terra. Autorul surprinde atavismul teandric, divino-uman. Numai cel ce pur și simplu se uimește percepe în spectru sublim autoritatea -, doar cel ce degustă normalspiritual viața (care-i o minune), doar aceluia îi este milă de semenul său, doar el, cu fior moral, este creator
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
dorească doar undeva în subconștient. (Că femeia-i făcută din coasta lui Adam e o prostie, s-a încetățenit așa în lume și în mintea tuturor, de fapt, e invers, e clar că Adam a ieșit din Eva, ca dovadă atavismele - așa-mi zicea Maestrul, cred că a pronunțat „a-ta-vis-me!” - alea de țâțe pe care le mai are Adam, dacă s-ar căuta, cred că s-ar găsi mai multe dovezi, ADN-ul ar vorbi, cromozomii nu mint niciodată, oamenii ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și să rămână departe de singurele meleaguri pe care le-au cunoscut vreodată. Poate că tocmai acest sentiment al înstrăinării îi trimite pe oameni hăt departe în căutarea unui lucru durabil de care să se poată atașa. Poate că vreun atavism înrădăcinat îl îndeamnă pe călător să se întoarcă spre țări pe care strămoșii lui le-au părăsit în vremuri pierdute în negura istoriei. Uneori un om dă peste un loc de care se simte în mod misterios legat. Iată căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unde fie și numai lumina ajută la anularea neîncrederii și unde oamenii sunt mai obișnuiți cu ceea ce e ieșit din comun, Bull născuse copilul din flori al său și al lui Alan. Era un băiat și, într-un acces de atavism, Bull îl botezase în rit episcopal. Onorariul exorbitant al clinicii și sumele și mai exorbitante necesare pentru a păstra discreția fuseseră, în mod surprinzător, suportate de polița de asigurare pentru leziuni de rugby a lui Bull. Ceea ce nu face decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dar dacă ele există, totuși? Dacă omul are și rost, și sens, și tangență cu absolutul? Iertați-mi patetismul ieftin, dar dacă dragostea există și ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a câștigat-o experimentând la nesfârșit trăiri superficiale sau abisale -, nefericitul acesta de om merită o soartă mai bună decât să fie redus la condiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dau seama că orice creier Înzestrat cu un minimum de rațiune nu poate admite așa ceva. Eu Însumi m-am Întrebat ulterior, În repetate rânduri, dacă totul se petrecuse aievea sau dacă nu cumva mi-a jucat o festă sinistră cine știe ce atavism ori obsesie paranoidă rătăcită prin subconștientul meu. Nici acum nu accept de plano că unui singur om Îi poate fi rezervată măcar o dată - de două ori, cu atât mai puțin! - o vrăjitorie al cărei grad de probabilitate tinde spre zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
boala proastei administrări a timpului și a relațiilor cu semenii. Lumea a devenit un uriaș Salon nr. 6. Economia poate atinge recorduri supersonice. Să nu fie însă pilotată de orbi. Cu timpul, aparatura electronică ne va transforma memoria într-un atavism. Printre altele, internetul ne-a adus la domiciliu pornografia și execuții în direct. Banalizarea simțirii poate fi o pierdere colaterală în goana după progres. Inteligența artificială s-ar putea să fie ultima descoperire umană.. Progresul tehnic își vede de treaba
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan este din ce în ce mai convins că divertismentul și pornografia pot suplini cultura. După muzee, și bibliotecile au șansa să devină sărmane atavisme. Cultura acestui început de mileniu seamănă din ce în ce mai mult cu o catedrală în ruină. Bibliotecile - aceste saloane de recepție ale spiritului uman. Capitalismul este eficient în economie și indiferent în cultură. Numai cultura știe pe unde poate fi scos întunericul din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
viață scâncind. Mahalaua este tranziția de la sat la oraș. Scriitorii să nu se mai lamenteze ! spun politicienii. Nici Homer nu a trăit, probabil, cu bani de la Fondul literar. Uneori obiectele par mai tandre decât noi. Numai câinii mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii. Muncesc chiar dacă nu sunt plătiți. Libertatea depinde de capacitatea omului de a se împotrivi. Soiurile renumite de vin se tem numai de sifon. În viață, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cer? Infernul e doar pe pământ. Mentalitățile formează cea mai conservatoare rocă a condiției umane.,. Patria îți poate cere să-ti dai viața, nu să-ți vinzi conștiința. Uneori obiectele par mai tandre decât noi. Numai câinii mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii. Muncesc chiar dacă nu sunt plătiți. Libertatea depinde de capacitatea omului de a se împotrivi. Soiurile renumite de vin se tem numai de sifon. În viață nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a confruntării lui cu creștinismul, în Dacia postaureliană, este imposibil de scris: o mare parte a patrimoniului vechii religii a murit aproape instantaneu, prin încetarea ordinii politice romane. Păgânismul provincial, atât de bogat, divers și complex, nu putea rămâne fără atavisme, dar, în contextul evoluției comunităților daco-romane, ele trebuie căutate în formele mai modeste de organizare și manifestare a vieții religioase. Astfel, în sudul Banatului și Olteniei, reintegrate Imperiului, în secolele IV-VI, credințele vechi păgâne au fost încurajate un timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a realităților din Scythia Minor, înfățișate de sursele istorice din secolele amintite, este biruința categorică a creștinismului. Spiritul noii religii se regăsește peste tot: în atitudinea civică, concepția urbanistică, creațiile artistice, viața cotidiană, cu excepția domeniului funerar, unde se mai resimt atavismele vechii religii, păgânismul este complet obnubilat (învins). Ținutul Dobrogei devenise un bastion al religiei creștine din Imperiul de Răsărit, cel mai avansat din spațiul românesc. Episcopia Tomisului Numărul tot mai mare de creștini, ca și dezvoltarea orașului, a capitalei, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
predominant a fost inhumația în tot arealul romanic. Ca o concluzie, în secolele V-VI, dovezile privind răspândirea creștinismului în spațiul carpato-dunărean sunt mai numeroase, dar multe elemente ale vechii spiritualități erau încă active, însă stabilirea proporției dintre creștinism și atavismele păgâne este imposibilă, credințele păgâne s-au refugiat în mentalități, practici, cutume ale creștinismului românesc. Fenomenul religios în nordul Dunării, în aceste secole, este preponderent creștin, asistăm practic la supremația spiritualității creștine, iar populația romanică se integra în Biserică. Perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei sub Imperiul târziu, a doua jumătate a secolului al X-lea, au reprezentat un interval de timp suficient de lung pentru a înlesni abandonarea sau estomparea unor aspecte ale credinței, săvârșirea aproximativă a actelor de cult sau reactivarea unor atavisme (păgânisme) ale lumii vechi, precreștine. Desenele rupestre de la Basarabi-Murfatlar, semne simbolice păgâne și creștine, figuri geometrice, semne alfabetiforme duc la concluzia că aici se vehicula un sincretism de tradiții creștine primare cu practici cultuale păgâne de sorginte romană, slavă și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o dată în viață. De ce imităm? De ce ne grăbim chiar să copiem o idee, un personaj, un veșmînt? Se poate spune că se întîmplă astfel din două motive: o tendință instinctivă și o economisire a efortului. Sau, mai vulgar spus, din atavism și din lene. Tendința instinctivă corespunde faptului că imitația este o figură a repetiției universale, exprimă propensiunea biologică a tot ceea ce există de a se reproduce indefinit. Ea are drept consecință dorința mimetică, prezentă în fiecare dintre noi, de a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]