675 matches
-
Pausanias susținea că la Maraton au luptat pentru prima oară și sclavii, alături de oamenii liberi). Unul dintre cei zece "strategi" ai Atenei (funcție electivă anuală) era Miltiades "cel Tânăr". El era cel care reușise să influențeze forul suprem de conducere atenian ("adunarea poporului") să hotărască acceptarea luptei în câmp deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Miltiades cunoștea foarte bine tacticile de luptă persane: în calitate de conducător al coloniei ateniene Chersones, el îl însoțise pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
cel Tânăr". El era cel care reușise să influențeze forul suprem de conducere atenian ("adunarea poporului") să hotărască acceptarea luptei în câmp deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Miltiades cunoștea foarte bine tacticile de luptă persane: în calitate de conducător al coloniei ateniene Chersones, el îl însoțise pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, Miltiades l-
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, Miltiades l-a convins pe "polemarhul" Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul. Armata persană, aflată cu spatele la mare, era aprovizionată de flota care staționa în golful Maraton. Perșii nu au fost alarmați de liniștea care domnea în tabăra atenienilor și au continuat să debarce - se considerau avantajați prin superioritatea
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
luptă, ridicând un tumul înalt pe câmpia de la Maraton și au oferit un tezaur templului din Delfi, dedicându-l acelorași eroi. În anul următor, (489 î.Hr.) Miltiades, învingătorul de la Maraton, după ce a obținut bani sub formă de împrumuturi de la cetățenii atenieni, a întreprins pe cont propriu o expediție împotriva insulei Paros, în scopul de a-i pedepsi pe locuitorii acesteia pentru ajutorul acordat perșilor. Expediția s-a soldat însă cu un eșec; adversarii politici ai lui Miltiades au profitat de acest
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
la închisoare, loc în care a și murit în același an. Dar consecințele bătăliei de la Maraton pot fi urmărite chiar și până în zilele noastre. Marele arheolog și istoric francez François Chamoux spunea: O legendă relatează faptul că Fidipide, un mesager atenian, a alergat distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor. În momentul în care a ajuns, a strigat: "Nenikikamen" (am învins!), după care a murit pe loc. Majoritatea istoricilor
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
această latură "x" să aibă volumul dublu față de cubul inițial. Din ecuația formula 1 rezultă Pentru cazul particular formula 3 se pune așadar problema construirii segmentului de lungime formula 4 . Problema era cunoscută de egipteni, indieni și greci. Conform legendelor mitologiei grecești, cetățenii atenieni, consultând oracolul lui Apollo din Delos, în 430 î.Hr., pentru a scăpa de o molimă care făcea ravagii, găsesc ca soluție necesitatea dublării mărimii altarului. Inițial, problema a fost înțeleasă eronat: era vorba de "volumul" altarului, nu de dimensiunile acestuia
Dublarea cubului () [Corola-website/Science/311708_a_313037]
-
proclamă : ""pământul patriei, odinioară sclav, acum este liber"". Această eliberare s-a numit seisachteia-lepădarea puterii, care a avut drept componentă și redarea statutului de cetățean liber pentru toți cei care , hectemori sau sclavi, și-l pierduseră. Continuă restructurarea sistmului socio-politic atenian, corelând drepturile și obligațiile cetățenești cu statutul de proprietar funciar, printr-o evaluare cantitativă riguroasă a veniturilor agricole și a locului în polis. Pentru a submina puterea familiilor aristocratice , Solon a schimbat calificările pentru puterea politică de la neam la bogăție
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
bogat . Acest lucru nu a privat familiile aristocratice , dar deținerea dreptului de participare la viață politică s-a extins. Pentru a se asigura că și cei săraci vor avea un cuvânt de spus în politică , Solon a extins adunarea generală ateniană . El a permis tuturor cetățenilor drept de vot . De asemenea, le-a dat puterea reală adunării generale . El le-a dat decizia finală de alegere a funcționarilor publici și a creat un consiliu de cetățeni de a acționa în calitate de judecători
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ce constă în sclavi. După încheierea reformele sale , Solon a renunțat puterea lui și a părăsit orașul, făgăduind atenienilor să mențină sistemul sau 10 ani , înainte de a face orice modificări. Cu toate acestea, în mai puțin de cinci ani , aristocrații ateniene au reușit să submineze acest sistem , încă o dată .O bună parte din instituțiile noi-create sunt repede desființate, sfatul celor 400 dispare, iar vărul lui Solon, Peisistratos, a preluat controlul . Deși Peisistratos a decis în mod corect, încercând să-i protejeze
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
i.en. Este consilidata puterea ce este transmisă ereditar. Pisistrate va fi succedat de fiul sau cel mai mare- Hippias. Și-a numit prietenii în funcțiile cele mai importante și a permis funcționarea instituțiilor tradiționale. Chiar și raporturile cu aristocrații atenieni au fost pacifice, după o vreme, Alcmeonizii, care au fost exilați, se întorc în Atica, și în vremea lui Hippias, vechile feude par uitate, de vreme ce o inscripție atestă că în 525 i.en., unul dintre fii lui Megacles, Clistene, era
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
care-l susținea în expansiunea spre sudul Traciei, unde Miltiades cel Bătrân fondează cetatea Chersonesului Tracic. Această întemeiere, că și instalarea atenienilor la Sigeion, contribuie la soluționarea a o parte din problemele agrare ale Aticii, că și la stabilirea controlului atenian asupra strambtorilor, prin care corăbiile cu grâu din Pont ajungeau în Egeea. Este remarcată creșterea producției schimbului maritim, de la ulei și vin la vase de lux, care inundă aria etrusco-italică spre vest, și în bună măsură și pe cea pontică
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Hippias. Omorându-l pe tiran, i-a făcut pe atenieni să fie "isonomoi". Hippias, de teamă represaliilor, a declanșat o represiune brutală, torturandu-i pe cei doi și pe apropiații lor și implicând în complot o mare parte a aristocraților atenieni, astfel încât cei care au scăpat cu viață s-au refugiat în afară Aticii, în Beotia și la Delfi. S-au pregătit să-l alunge pe tiran din Atena. Prima încercare a eșuat în 511 i.en., când exilații sunt înfrânți
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Beotia, așa încât adversarii lui Hippias încep să caute sprijin exteror din partea Spartei. Greu de convins, regele Cleomenes, prieten al nobilului spartan Isagoras, râvnea la o glorie războinică. În 510 i.en., o expedtie spartană în funte cu Cleomenes și exilații atenieni pornesc împotriva lui Hippias și îl alungă, tiranul se refugiază la curtea regelui persan, iar Isagoras este ales arhonte. Victoria lui Isagoras l-a dezamăgit pe Clistene, care speră să beneficieze înaintea altora de alungarea tiranilor. Îl învinge pe Isagoras
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
corpul civic exercită o putere egală și colectivă. Adunarea demosului avea un rol sporit de nouă structura politico-administrativă a cetății, care nu mai permite concentrarea puterii la nivelul magistraților, conferind-o, implicit, binomului adunare/consiliu. Formulă introductivă a actelor normative ateniene reflectau reechilibrarea prin preambutlul stereotip edoxe toi demoi. Sistematizarea și multiplicarea funcțiilor politice, corelată cu îngrădirile de repetare a mandatului, face că la un corp civic de 30.000 de cetățeni, numărul atenienilor care iau parte direct la conducerea cetății
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
țapi ispășitori, tocmai când în cetate se instaura dominația incontestata a discursului argumentativ, ostracismul pune în joc o procedura mută de excludere, instituția fiind coerentă cu ansamblul reformelor clisteniene, reprezentând unicul mijloc legal pentru a substitui tiranicidul și violență. Modelul atenian e cel mai bine cunoscut în izvoare, și probabil, cel mai complex articulat, dar nu este izolat. La Samos, după moartea lui Policrate, Maiandros încearcă fără succes să proclame isononia că antonim al tiraniei, revoltă cetăților ioniene împotriva dominației persane
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
gândirii umane, deschizând calea către cetatea matură a epocii clasice. Demosul era comună rurală sau urbană în care multe ceremonii religioase comune și interese de vecinătate asigurau o socializare continuă chiar și membrilor modești, dar era și adunarea tuturor cetățenilor atenieni de pe Pnyx. Reunită în sesiune, adunarea purta numele de ecclesia-la care participa orice cetățean atenian cu drepturi depline care dorea să participe. Deciziile se adoptau în aceste adunări, purtând numele de psephismata, decrete. Ecclesia era convocată de câte ori era nevoie, chiar
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
urbană în care multe ceremonii religioase comune și interese de vecinătate asigurau o socializare continuă chiar și membrilor modești, dar era și adunarea tuturor cetățenilor atenieni de pe Pnyx. Reunită în sesiune, adunarea purta numele de ecclesia-la care participa orice cetățean atenian cu drepturi depline care dorea să participe. Deciziile se adoptau în aceste adunări, purtând numele de psephismata, decrete. Ecclesia era convocată de câte ori era nevoie, chiar de mai multe ori pe luna-în razoiul peloponesiac era convocată în câteva zile succesive. Doar
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cu Alcmeonizii, care urmau, după o prima victorie, să le predea Atena. Adunarea atenienilor, întrunită de urgență, reflecta în dezbateri. Planul lui Miltiades, fostul tiran al Chersonesului tracic, o vreme aliat, apoi răsculat împotriva perșilor, era unul dintre comandanții armatei ateniene care câștigase adeziunea populară. Armata de hopliți, în număr de 9000, cărora li se adaugă 1000 de plateeni și sclavi eliberați în mare grabă, se retrage din cetate pentru a nu fi surprinsă de vreo trădare în așteptarea unui ajutor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
arcașilor renumiți ai inamicilor. Bătălia de la Maraton a fost scurtă și decisivă, atenienii au reușit să spargă liniile persane, provocându-le pierderi importante. Perșii s-au retras pe corăbii, încercând să debarce la Phaleron, dar pe mal îi așteptau armata ateniană întoarsă în marș forțat în cetate, așa încât renunță și se întorc în Asia. Pentru Darius, această a fost o înfrângere minoră sub aspect militar, dar supărătoare din perspectiva ideologiei imperiale, care cerea că marele rege să fie mereu biruitor. Pentru
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cetății Atena, unde o mică garnizoană rămâne pe Acropole pentru a opune perșilor o rezistență simbolică. Perșii invadează și distrug întreagă Atica, incendiază Atena și templele de pe Acropole, în timp ce flota aliată-din care mai bine de jumătate era formată din corăbiile ateniene, se strânge în golful insulei Salamina. Panica aliaților e copleșitoare, corintienii au propus că fiecare flota să se retragă pentru a apară propria cetate. Această dispersie putea fi fatală tuturor, dar era cea mai proastă soluție pentru atenieni, a căror
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cu flote puternice și exersate în campaniile persane, decid înființarea unei ligi a cărei hegemonie o oferă mai întâi Spartei, considerată încă cea mai importantă forță militară a lumii grecești. Spartanii nu au acceptat, așa că cetățile ionice s-au adresat atenienilor, care primesc sprijinul, și prin intermediul lui Aristides, principalul rival al lui Themistocle, se organizează cea mai mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lumii grecești. Spartanii nu au acceptat, așa că cetățile ionice s-au adresat atenienilor, care primesc sprijinul, și prin intermediul lui Aristides, principalul rival al lui Themistocle, se organizează cea mai mare și coerentă alianța miltara a antichității - liga maritimă sub hegemonie ateniană, cu sediul oficial în sanctuarul lui Apolo de la Delos, insulă situată cumva în centrul Egeei, și controlată încă din vremea lui Pisistrate de atenieni. Recunoscută drept deținătoare a hegemoniei în Pelopones, Sparta, prin participarea ei la marile victorii împotriva perșilor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
o înfrângere catastrofală pune capăt acestei aventuri egiptene. Mai multe cetăți încearcă să se retragă din liga. Atenienii mută tezaurul de la Delos la templul Atenei de pe Acropole, și înfrâng cetățile rebele, unde facțiunile aristocratice au încercat să înlăture regimurile instituțiilor ateniene. Cu ajutorul aliaților, care aveau interesul să mențină liga, și datorită flotei importante, Atena învinge răscoalele de la Thasos, Samos, Colophon, Chalcis și Eretria până în 447 i.en., Milet în 446 i.en. Pedepsirea cetăților rebele a fost exemplară, atenienii confiscând o
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
până în 447 i.en., Milet în 446 i.en. Pedepsirea cetăților rebele a fost exemplară, atenienii confiscând o parte din teritoriu pe care îl distribuie propriilor oșteni instalați că garnizoană în orașele rebele, care prestează și un jurământ de fidelitate ateniană. Cele 275 de cetăți aliate rămân fidele alianței până la sfârșitul Războiului Peloponesiac. Liga rămâne la structura imaginată de Aristide în 478 i.en. Fiecare cetate consacră a 60-parte din tribut în chip de ofrandă, aparche, pentru zeiță Atena. Pentru strângerea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
peste 15 talanti pentru cetăți că Bizantion. Cuantumul total era fixat la 470 de talanti la 1300 de talanti în timpul războiului peloponesiac. În fiecare an, la Marile Dyonosii, delegații sutelor de cetăți aduc la Atena tributul și îl încredințează magistraților atenieni numiți Hellenotamiai care îl administrează conform cu deciziile sunedrionului ale Sfatului Atenian. Controlul politic al atenienilor este asigurat prin intermediul partizanilor, onorați cu privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]