555 matches
-
poemul America, în contextul identificării "lumii de aur" (din Vîrstă de aur) cu vechea Atlantida din faimosul mit, descris de Platon în Timaios și Critias 94, despre un imens imperiu insular care în vremurile preistorice a intrat în contact cu atenienii și a fost înfrînt, insula în care se găsea fiind distrusă de cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, 1996, p. 13. 305 "Trebuia să fie mai multe (începuturi ale filosofiei n.n.), exact trei, pentru că tipologic vorbind, trei erau posibilitățile de reconstrucție 'experimentală' a lumii." (Cele trei începuturi sunt: cel milesian, cel eleat și cel atenian.) Gheorghe Vlăduțescu, Deschideri către o posibilă ontologie, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1987, p. 30. 306 Georges Gusdorf, Mit și metafizică, Timișoara, Editura Amarcord, 1996, p. 156. 307 Ștefan Afloroaei, Cum este posibilă filosofia în Estul Europei, p. 135. 308
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
bună, inteligent, fără a se ridica Însă vreodată nici la măreția tutorelui său (Pericle) și nici la cea a mentorului spiritual (Socrate). Mult prea risipitor cu darurile oferite de zei, extravagant, egocentric, de o ambiție nesăbuită, Alcibiade rămâne În amintirea atenienilor drept bărbatul „cel mai neînfrânat și arogant”, „Îmbătat de putere”, „Îngâmfat de laudele ce i le aduceau nu puțini dintre cei puternici”1. De unde atunci faima sa peste veacuri? De unde fascinația exercitată cu precădere asupra lui Byron sau Baudelaire? Probabil
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să Îl poată surprinde și, astfel, cuceri. Cum altfel să se lase interpretat, de pildă, unul dintre cele mai cunoscute gesturi, când taie fără milă frumoasa coadă a câinelui cumpărat cu 7000 de drahme, lăsându-i muți de uimire pe atenieni? Dorință de a sfida, cruzime absurdă, un gest pervers? „Felinitate, narcisism de clasă, pasiune pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe Roger Kempf 2. Li
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
uscat și pe apă. După cum tot În Plutarh stă scris despre risipa năprasnică de daruri, ospețe, spectacole prin care Își cucerește prietenii, dar și dușmanii, despre felul cum, spre a le intra pe sub piele spartanilor la care se refugiază, nobilul atenian obișnuit cu luxul renunță la mantiile scumpe din stofă de Milet, la parfumuri și podoabe. Se spală În apa rece a râurilor de munte, Își lasă părul să crească, mănâncă „vestita fiertură neagră”, vorbește puțin și aspru. În timp ce În Tracia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai concret de strategie<footnote După Macmillan, Hugh, Tampoe, Mahen, op. cit. footnote>. Termenul de „strategie” își are originea în limba greacă, de la cuvintele stratos (armată) și ageiss (a conduce). Strategos (în Atena) era un general ales, un post creat atunci când atenienii erau în război cu perșii (anul 506 î.H.). „Grecii considerau domeniul strategiei ca una dintre responsabilitățile unui lider, o corelare care se continuă în gândirea modernă”<footnote Ibidem, p. 14. footnote>. Grecii acordau o importanță deosebită tipului de persoană
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
ELEONORA] Iar eu - cununa-mi veselă și plină Apăs pe fruntea mastrului Ludvig: El, cu-a lui glume-n veci neveștezite, Aibă de noua primăvară parte. {EminescuOpVIII 477} [TIMON DIN ATENA (v. 1 - 134) de Shakespeare] 2254 PERSOANELE TIMON, un atenian nobil LUCIU LUCULLUS SEMPRONIUS boieri și lingușitori ai lui TIMON VENTIDIUS unul dintre prietenii fațarnici ai lui TIMON APEMANTUS un filozof pervers ALCIBIAD general atenian FLAVIUS vataf de curte al lui TIMON FLAMINIUS LUCILIUS SERVILIUS slugi ale lui TIMON CAPHIS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
parte. {EminescuOpVIII 477} [TIMON DIN ATENA (v. 1 - 134) de Shakespeare] 2254 PERSOANELE TIMON, un atenian nobil LUCIU LUCULLUS SEMPRONIUS boieri și lingușitori ai lui TIMON VENTIDIUS unul dintre prietenii fațarnici ai lui TIMON APEMANTUS un filozof pervers ALCIBIAD general atenian FLAVIUS vataf de curte al lui TIMON FLAMINIUS LUCILIUS SERVILIUS slugi ale lui TIMON CAPHIS PHILOTUS TITUS LUCIUS HORTENSIUS slugi de-ale creditorilor lui TIMON Două slugi ale lui VARRO și una a lui ISIDOR, creditori ai lui TIMON. CUPIDO
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bani de răscumpărare și, cum va fi liber, îl rog să vie pe la mine. Nu-i destul să-l ridici în picioare pe cel slab, trebuie să-l și sprijini. Mergi cu bine. SLUGA Tot noroc, Măria Ta. (iese) UN ATENIAN BĂTRÎN intră. ATENIANUL Timon, ascultă-mă. TIMON Vorbește liber, tată. ATENIANUL Ai o slugă pe care-o cheamă Lucilius. TIMON Am. Ce-i cu el? ATENIANUL Nobile Timon, cheamă-l pe omul acela înaintea ta. TIMON E-n suită? Ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și, cum va fi liber, îl rog să vie pe la mine. Nu-i destul să-l ridici în picioare pe cel slab, trebuie să-l și sprijini. Mergi cu bine. SLUGA Tot noroc, Măria Ta. (iese) UN ATENIAN BĂTRÎN intră. ATENIANUL Timon, ascultă-mă. TIMON Vorbește liber, tată. ATENIANUL Ai o slugă pe care-o cheamă Lucilius. TIMON Am. Ce-i cu el? ATENIANUL Nobile Timon, cheamă-l pe omul acela înaintea ta. TIMON E-n suită? Ei, Lucilius! LUCILIUS (înaintînd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vie pe la mine. Nu-i destul să-l ridici în picioare pe cel slab, trebuie să-l și sprijini. Mergi cu bine. SLUGA Tot noroc, Măria Ta. (iese) UN ATENIAN BĂTRÎN intră. ATENIANUL Timon, ascultă-mă. TIMON Vorbește liber, tată. ATENIANUL Ai o slugă pe care-o cheamă Lucilius. TIMON Am. Ce-i cu el? ATENIANUL Nobile Timon, cheamă-l pe omul acela înaintea ta. TIMON E-n suită? Ei, Lucilius! LUCILIUS (înaintînd) Iată-mă, porunciți, Măria Ta! ATENIANUL Omul acesta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-l și sprijini. Mergi cu bine. SLUGA Tot noroc, Măria Ta. (iese) UN ATENIAN BĂTRÎN intră. ATENIANUL Timon, ascultă-mă. TIMON Vorbește liber, tată. ATENIANUL Ai o slugă pe care-o cheamă Lucilius. TIMON Am. Ce-i cu el? ATENIANUL Nobile Timon, cheamă-l pe omul acela înaintea ta. TIMON E-n suită? Ei, Lucilius! LUCILIUS (înaintînd) Iată-mă, porunciți, Măria Ta! ATENIANUL Omul acesta, nobile Timon, această creatură a ta, frecuentează serile casa mea. Sunt un om // care de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
liber, tată. ATENIANUL Ai o slugă pe care-o cheamă Lucilius. TIMON Am. Ce-i cu el? ATENIANUL Nobile Timon, cheamă-l pe omul acela înaintea ta. TIMON E-n suită? Ei, Lucilius! LUCILIUS (înaintînd) Iată-mă, porunciți, Măria Ta! ATENIANUL Omul acesta, nobile Timon, această creatură a ta, frecuentează serile casa mea. Sunt un om // care de tânăr încă am căutat să tind mai sus, iar moșiile mele merită un moștenitor mai de seamă decât pe unul care prezintă tava
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n chipul cel mai bun. El, om de casa ta, îi cat-amorul. Te rog dar, nobile doamne, fii de-o părere cu mine Și oprește-l de-a mai calca în casă... Eu am vorbit geaba. TIMON E cinstit băiat. ATENIAN[UL] Bine. Să fie-atuncea Timon, Onestitatea lui să se mulțumească în sine însăși, Nu trebuie să-i aducă fiica mea. {EminescuOpVIII 482} DIPLOMATUL 2254 Comedie-n 2 acte de Eugène Scribe și [G. ] Delavigne P E R S O A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
armatei năvăliră în Attica, ca și mai înainte, sub comanda lui Archimadus, rege al lacedemonienilor, fiul lui Zeuxidamus, s-așezară acolo și pustiiră țara. De abia stătuseră câteva zile în Attica, când și începu a izbucni pentru întîia oară între atenieni acea boală epidemică, care, precum se spune, se răspândise și mai înainte în multe locuri, parte la Lemnos, parte în alte țări; dar, de când țineau oamenii minte, nu mai fusese niciodată o ciumă atât de mare și o asemenea moarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întîmplau. Aceștia nu numai că treceau de fericiți în ochii celorlalți, ci și ei, în bucuria lor, nutreau speranța pentru viitor că nici o altă boală nu-i va mai putea răpi. [ 52] Însă, mai mult decât suferințele acestea, bântuia pe atenieni grămădirea oamenilor de la țară în oraș, mai ales a acelor veniți în urmă, pentru că, nefiind destule locuințe și șezând ei vara în bordeie mocnite, mureau toți cu grămada. Cei ce erau spre moarte stăteau culcați unii peste alții și așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să poarte pedeapsa cuvenită; căci o pedeapsă hotărâtă și cu mult mai rea atârna asupra creștetului său, înaintea izbucnirii căreia fiecine credea a avea dreptul să se mai bucure întrucîtva de viață. [ 54] Atâta nevoie veni în acel timp peste atenieni, când oamenii mureau în oraș, iar în afară de el țara se pustiia. În mizeria aceasta, oameni mai bătrâni [î]și aduseră aminte de acel cuvânt care li se prevestise de mai înainte: " Veni-va războiul doric și ciuma în urma lui. " Se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care leagă (110, p. 48). Autorii antici elini au identificat-o pe zeița tracă Bendis fie cu Hecate, fie cu Artemis, iar cei romani, cu zeița Diana. Hesychios din Alexandria scria în Lexiconul său următoarele : „Bendis : Artemis la traci, la atenieni sărbătorirea zeiței Bendis” ; și, mai departe : „Marea zeiță : zice Aristofan despre Bendis, căci este zeiță tracă”. Pindar o localizează pe Artemis („fiica Latonei, zeița cea pricepută la mânatul cailor”) în „țara istriană” (Olimpice, III, 46). Motiv pentru care scoliastul o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imaginea sa este cu adevărat a lui Dumnezeu, cum să se cunoască pe sine? În aceste condiții mesajul lui Socrate rămâne dincolo de orice utilizare ce i s-ar putea da. Socrate nu poate fi imaginat decât conversând, practicând filosofia în mijlocul atenienilor săi. A trăit printre oameni, manifestând o permanentă înclinare spre comunicare în dorința de a dezvălui ce suntem, încotro mergem, a înțelepciunii, a găsirii de soluții. Hegel considera că "principiul lui Socrate este că omul trebuie să descopere în sine
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de soarta filosofului, mai presus de sfârșitul tragic al lui Socrate. Filosoful este un om căzut printre fiare, un om periculos sau, în cel mai bun caz, inutil" (Platon se adresa cititorului din vremea sa). Platon este în conflict cu atenienii pentru că rostește adevărul unei lumi bolnave spiritual, incultă, netolerantă (A. Cornea). Socrate a criticat democrația ateniană, dar a făcut o critică democratică, nu una totalitară. Plebea îl ura pe Socrate pentru subtilitatea gândirii lui. Aristofan, cu defetismul său grosolan, a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
importantă pentru istoria Atenei, pentru înțelegerea specificității fenomenului socratic. Apropiații lui Socrate, făceau parte din medii variate ale Atenei clasice, nobili, filosofi, săraci. Demersul la filosofare, inițiat de Socrate este ilustrat în "Dialogurile" lui Platon. Spiritul de finețe caracteristic vechilor atenieni a rămas eternizat în formula atât de plastică de "sare atică". Prin ea se înțelege tot ce dă lucrurilor, spiritului un umor rafinat și subtil. Această minunată "sare atică" a fost strecurată de Platon în "Dialogurile" sale, scrieri de filosofie
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
numărat printre cei ce i-au urmat lui Socrate și au fost numiți socratici. Era atenian, modest și cu un aspect plăcut. A fost primul care a luat însemnări și a redat convorbirile cu Socrate ("Amintiri"). A fost exilat de atenieni pentru că își oferise serviciile Spartei. A scris mai multe cărți (între care "Amintiri" și "Apărarea lui Socrate"). Lui Xenofon nu-i lipsea inima, îi lipseau talentul literar și stofa de gânditor ale lui Platon. Iată de ce relatările sale sunt ale
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
396). Tonul "Apărării" lui Platon este calm, făcut în scopul căutării adevărului, explicarea este intuitivă și răbdătoare, ironia blândă, ideile au o elevație crescândă. "Apărarea" lui Xenofon era construită cu vorbe aspre și arogante, amestecate cu profeții amenințătoare. După moarte, atenienii s-au văzut acuzați de a-l fi ucis pe cel mai bun dintre ei. Adevărul este că omul acesta urât și prost îmbrăcat, cicălitor și sarcastic irita cam pe toată lumea ("Antologia Platoniciană"). Tragedia demersului socratic a fost căutarea omului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
sine și din ceilalți știind că aici se ajunge foarte greu. El a trebuit să joace rolul zeului om, de aceea moartea sa nu era omenească, ci artificială și patetică. Socrate n-a murit întrucât n-a existat. După condamnare, atenienii s-au căit: * au închis terenurile de exerciții și gimnaziile; * au exilat pe acuzatori; * l-au condamnat la moarte pe Meletos; * au ridicat o statuie în cinstea lui Socrate; * Anytos a fost alungat. Euripide i-a mustrat pe atenieni în
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
condamnare, atenienii s-au căit: * au închis terenurile de exerciții și gimnaziile; * au exilat pe acuzatori; * l-au condamnat la moarte pe Meletos; * au ridicat o statuie în cinstea lui Socrate; * Anytos a fost alungat. Euripide i-a mustrat pe atenieni în piesa "Palamedes": Ați ucis pe-atât înțeleptul, Neprihănitul, îndrăgitul de muze" 5. Gnóthi seautón ocrate a fost dascălul de supremă vocație pentru că, aparent, îi lipsea cu desăvârșire orice aer didactic. N-a scris un rând, deci nu putea fi
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]