64,210 matches
-
există instituții de cultură muzicală dar există o tradiție a continuității vieții muzicale practicate de mai bine de cinci secole la nivelul colectivităților locale, în spațiul stradal al burgului, în spațiul cultic sau în cel familial; ...aici unde civilizațiile se ating aducând conviețuirii echilibrate, ...aici unde, în perioada interbelică, în prima jumătate a secolului trecut, a poposit însuși George Enescu pentru a face muzică de cameră; ...aici, Festivalul Internațional de Muzică Academică tinde a se constitui într-o veritabilă instituție de
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
din ochi, puful alb, morbid, cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii". Pentru că nici în vis o lume perfectă nu poate fi intactă, Sophie și tatăl ei călătoresc fără oprire printr-un lan ireal într-o zi egală, atinși de o inexplicabilă boală, rătăcesc de fapt printr-o lume de dincolo, ei fiind "singurii locuitori ai vieții lor". Un roman al copilăriei de fapt, mai mult decît al imperiului sovietic, comparat deja cu romanul lui Sallinger, pentru privirea copilului
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
Sorbona, pe Rue des Ecoles, Montaigne stă picior peste picior surâzând ironic la trecători. De fapt, nu ironic, mai mult o privire acută de om de lume. Știu că dacă îi mângâi vârful papucului revii în acest loc... Cum aș atinge butonul unei sonerii, apăs cu degetul arătător vârful de bronz al papucului auriu, îngălbenit de atâtea mâini ce l-au pipăit... Ca și când s-ar fi produs un declic, aud tare în spatele meu: Bonjour Mon-taigne! E un puști vioi de vreo
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
de Camille și Manolo). De aici nu reții nici o față, reții, în schimb, "actori hibrizi", siluete de actori nedespărțite de cai ("calul și omul fuzionează, într-un personaj dublu", spun autorii), reții șuierul vîntului zgîlțîind cortul, reții nisipul care te atinge și pe tine cînd caii galopează în mijlocul publicului, reții plastica violentă și tensiunea viscerală, netrucată, reții vocea melodioasă a lui Lady Macbeth și alunecarea feminină a calului ei... În arena altui cort, la 10 km de oraș, am văzut un
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
46). Și dacă tot s-a ajuns la un tip de esențialism rasist de cea mai joasă speță, o referire la chestiunea evreiască nu putea lipsi: Dacă n-ar conspira, evreii și-ar rata misiunea spirituală (pag. 37). Imaginația autorului atinge dimensiuni hiperbolic - absurde când vine vorba de date noi care trebuie aduse la cunoștința publicului ca de pildă faptul că inginerii germani au primit mesaje de la atlanți în legătură cu construirea O.Z.N.-urilor (cum mai puteau acestea rămâne obiecte zburătoare neidentificate când
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
I. Cantacuzino, prodigios adaptate noului palier, erau însă adevăratul vector al primelor două volume (din cele șase preconizate) - "cea mai închegată dintre lucrările noastre istoriografice" (cum am numit-o în Istoria critică a filmului românesc contemporan), în care "scientismul branșei atinge maximum de amplitudine și luxurianță, cu un aparat auxiliar exhaustiv", "fără a uita să vizeze, cu aceeași instrumentație detaliată, "raporturile dintre creația autohtonă și evoluția mondială a cinematografului"". Grea ștafetă de purtat pentru secundul B. T. Rîpeanu, după dispariția prematură
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
noi credem a fi iubire/ nu este altceva decît un raport de forță între doi oameni" ( Încerc să scriu o poesie - V). Tot încercînd să scrie poezie, poetul se îndepărtează de ea de fiecare dată. La un moment dat, poezia atinge un punct critic și poetul e nevoit să o părăsească. Dar abia acum el vorbește despre lucruri esențiale, direct, netrucat, meditația lăsînd în urmă poezia chiar dacă pleacă de fiecare dată în căutarea ei și merge o parte din drum alături de
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
afla cît mai costă, în dolari, un examen de grad sau la cît a ajuns în euro. Ceea ce mă necăjește în istorioara asta e că ea îi poate face și pe oamenii cinstiți și învățați din școli să se simtă atinși de cele scrise pînă aici. De fapt, acest microscop lor li se adresează. Celor care se încăpățînează să-și cumpere cărți, deși au un salariu de supraviețuire, celor care mai vorbesc la ore despre idealuri, deși nu-i obligă programa
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
orientare destul de actuală pe teren american care a atras scriitoare de culoare precum Toni Morrison sau Alice Walker. Deși pare o teorie eterodoxă și destul de îndrăzneață asupra condiției feminității (văzută ca relație, nu doar ca esență), cartea Mihaelei Miroiu nu atinge cu nimic misterul sacralității Mariei și al nașterii lui Hristos. Dimpotrivă, acel fiat al Mariei este interpretat cu unelte exegetice noi, postmoderne, dar cît se poate de valide filosofic și conceptual. De altfel, acesta este marele merit al teoriilor de
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
mă arunc cu capul înainte. închisă într-o plasă de sânge, cu aura capului îmbâcsită de atâtea amestecuri cu zațul lumii, oare eram eu acea ființă? Mă întreb inutil pentru că nu știu cine am fost eu. Plăcerea este un paliativ pentru a atinge repede ceva de neatins, corespunzând timpului exploziei, înfloririi, după care urmează fanarea, scuturarea și căderea în praf. Efemeritatea frumuseții și strălucirii sexuale ca o lecție pentru cei care au primit aceste daruri otrăvite. Stau în pat, cu ochii în tavan
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ceva nou, cum se exersează pe fața bolnavilor moartea. Azi a bătut vântul tare; arborii se îndoiau, vântul ca un clocot dinspre mare. Miroase a minerale, a măruntaiele apei, miroase a ființe pe care nu le văd, dar ele mă ating, îmi intră pe gură, în sânge, plutind pe sistemul meu nervos. Ființe nevăzute, martore ale crimelor cotidiene și ale celor care sunt încă planuri în structurile perfecte ale celulelor. A fost o zi în care n-am vorbit cu adevărat
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
reprezentării lumii chipului din chip. E un domn subtil și un om de afaceri de primă clasă, gustul său e echilibrat și de aceea nepotrivit pentru a da sfaturi celor care cu adevărat se dedică gravurii, pentru că ei îndrăznesc enorm atingând firesc și prostul gust, un drum care poate duce la o puternică originalitate. Nu este cazul meu, care gravez numai pentru a mă odihni de scris, având ca ghid plăcerea imensă a materialelor noi: arama, argintul, în care îmi pot
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se înșiră, se deșiră, se repetă ca frînturi de ecou necontrolat, după regulile unei bizare și frînte geometrii, numită cu o vorbă inspirată a lui E. Negrici "stilistică a eschivei". Lucrul care mai întîi irită pentru ca apoi să
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
odaia se deschide spre lume, tinde a deveni ea însăși o lume: "Noapte de noapte mă trezesc într-o odaie cu formă ciudată/ unde dispar cu totul ca-n lada iluzionistului/ cineva îmi oferă eternitatea și infinitul/ pe care le ating fără să fiu de față/ cineva mă sperie ca pe-un copil/ cu golurile din garduri/ mai e acolo și un orb/ care cheamă copacii și casele la radiografie/ uneori plouă atît de mult/ încît țipetele mele curentează/ se deschide
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
în primul vers, se arată a fi o "ucenicie a morții", adică iubirea, nu este decât o ucenicie a suferinței erotice; ceea ce - conform finalului - indică o falsă moarte: moartea adevărată, moartea invocată și dorită, este tocmai ceea ce poetul vrea să atingă prin "nepăsare". Ea, această moarte, constă în altceva: în absența suferinței, în eliberarea de ea. Abia la sfârșit se va vedea că ceea ce poetul lasă să se înțeleagă ca o "ucenicie a morții", este în realitate suma insuportabilă a chinurilor
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
în conștiința omului și care începe să capete sens. Un exemplu este filmul lui Fritz Lang M- Un oraș caută un cri-minal, în care ceea ce-l dă de gol pe criminal este obiceiul acestuia de a fluiera. Știința vocii a atins apogeul în anii '30 ai secolului trecut. Treptat interesul pentru acest domeniu a mai scăzut, și nici terminarea celui de-al doilea război mondial nu a atras după sine o revitalizare a procesului de cercetare. Cartea lui Reinhart Meyer-Kalkus reprezintă
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
văd primăvara, mugur destăinuit/ Oricui peste lucruri?/ Ce poate să fie? De nu mai pot fi/ Asemeni copacului, din nou să dau cuiburi/ Smeritelor păsări întoarse într-o zi./ Uscat e lemnul în care dorm./ Sevele pămîntului urcă fără să atingă/ Sufletul cărnii mele" (Sufletul cărnii mele). Lumile se despart aparent, înfiorate de o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
sieși, căci nu figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
mărit amenzile și a scăzut viteza maximă admisă în localități de la 60 la 50 de kilometri pe oră, am fost de partea Puterii. Dacă amenda nu te ustură la buzunar își pierde semnificația. Dar cînd în România salariul celor mai mulți n-atinge suta de dolari, cum să-ți dea prin cap să propui amenzi de cinci milioane? Și dacă polițistul de la circulație e indispus - are dreptul să te amendeze și cu zece milioane! Ne-am pierdut mințile? Nu mai știm pe ce
Amenzi occidentale pentru covrigul românesc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15335_a_16660]
-
că toată această imagine demonică a avocatului Eugen N. Ionescu, construită de propriul fiu, e o simplă imagine, probabil trunchiată, probabil contorsionată. încă un joc al manieristului, încă o strategie. Cartea se încheie cu o apropiere între Cioran și Ionescu, atinși amîndoi de disperarea de a fi, dar diferiți în atitudinea față de istorie. Iarăși, sîntem undeva în afara binelui și a răului și în fața unui spectacol căreia autoarea încearcă să-i înțeleagă resorturile, pe baza documentelor scrise de cei doi mari intelectuali
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
mai pătrunde nici în birturile excelând în piftii și ciorbă de burtă. Noi ceilalți, în schimb, avem de învățat ceva din dictonul că nu se știe cine mănâncă pe cine, corelat cu acela că pe femeie nu trebuie s-o atingi nici cu o floare, și că onoarea vulnerată se reperează iarăși după o rețetă dragă lui nenea Iancu! Manifesta el simaptie pentru inșii suciți? Cum să nu mă întreb, atunci, din care blestemate motive, măcar unul dintre preferații mei adversari
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
secund, acoperit de criminali de ocazie și răpiri misterioase. Circul lumii prezintă bărbați cu frică sau inconștienți care își pierd viața sau doar reintră în cercul compromisurilor justificate și femei-victime sau călăi, care își pierd sufletul, pentru că piesa nu le atinge decît pe ele. Pe alocuri scrisul își regăsește prospețimea și fețele morții se colorează cu duioșie: "întîi dispare văzul, pe urmă se duce auzul. Inima tace treptat. Față hipocratică. Pe torace, un vas cu apă. Un fulg în fața nărilor. Oglinjoară
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
imaginarului lingvistic violent care funcționează în mentalul românesc. Dar patru au făcut carieră aparte pentru modul spectaculos-inventiv în care s-a apelat la ele: registrul infracțional, cel bestial, cel putrid-excremențial și cel libidinos. în cazul ultimelor două, voluptatea agresorilor a atins cote orgasmice. în altă ordine de idei, apoi, atacul corporal este emblematic pentru mentalul românesc, obsedat de materialitatea cărnii, de greutatea ei ignobilă, de sancționarea ei acidă. Și aceasta nu fiindcă românii ar prefera dimensiunea sufletească, acordînd spiritului o valoare
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
pună câteva bețe în roate căruței oricum scârțâinde a României în drumul spre N.A.T.O. și U.E. Nu pentru că ar fi vreun agent sovietic și nici, cum se zice, nebun: ci pentru că e deștept. Un deștept care pentru a-și atinge scopurile n-ar ezita să arunce în aer planeta. Vadim știe că într-o lume europeană civilizată indivizii asemănători lui fac planton la unul din cele două stabilimente evocate de Eminescu în finalul "Scrisorii III" și nu conduc, în nici un
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
o săptămînă. "Sursa" pare mai activă ca oricînd. Om citit, frecventînd lume informată, pare orbit și nu înțelege sensul evenimentelor. Mi se pare deja un personaj tragic. Nici un pas înapoi, nici un semn de îndoială. Opera lui de spionare a prietenilor atinge limita. Pare a se pregăti pentru un rol și mai odios, acela de demascator, de martor al acuzării. [...] În calculele lui nu intră scenariul imposibil, miracolul: căderea lui Ceaușescu". Mie, așa cum l-am văzut la televizor, Dan Oprescu nu mi
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]