268 matches
-
imagini din viitor. La Plutarh, acești pori permit „spectrelor” (eidola) să pătrundă În trupuri În timpul somnului pentru a produce viziunile din vise1. Să amintim foarte pe scurt istoria acestor eidola și a „porilor” a căror explicație ne-o oferă fizica atomistă: 1. Așa-numitele eidola sau spectra, potrivit termenului folosit de Cicero (Epist. XV, 16), sunt efluvii atomice 2 care se desprind de pe toate ființele din natură și care, păstrând forma originalului, se mișcă prin aer și vin să lovească organele
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
astfel În trupul locuit de suflet. În urma acestui contact se produce o alterare (heteroiosis) care diferă de la un caz la altul, nu doar din pricina diversității acestor eidola, ci și În funcție de starea (diatheke) corpului subiectului atins de ele3. Conform principiului fizicii atomiste, Democrit a Închipuit zeii și daimonii ca pe niște Eidola prin excelență sau, după fericita expresie a lui Cicero, ca pe niște imagines animantes: există unele imagines animantes Întotdeauna favorabile (zeii), altele - când binefăcătoare, când răufăcătoare (daimonii) și, toate, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
G.Bennett, R. Bourdon (1895), H. Ebbinghaus (1911), F. Giese (1925), W. Moede (1930), R. Pauli (1927), H. Pieron (1931), G, Piorkowski (1917), H. Rupp (1923), M. Schorn (1928). Tendințele exagerate de analiză puse în scopurile raționalizării au favorizat concepțiile atomiste despre aptitudini. Dar pentru adevărul istoric, trebuie să remarcăm existența, chiar și în formă incipientă, a concepțiilor sintetizatoare, chiar și la H. Munsterberg care sublinia încă din 1911 că nu este suficientă aprecierea izolată a unor însușiri sau aptitudini. El
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
care le folosesc pentru a-și intimida vecinii și a influența lumea, dar și alte state posesoare, în care măsurile de protecție a unităților de producție și stocare sunt insuficient de temeinice ori incorect aplicate. Este de notorietate activitatea savantului atomist pakistanez Abdul Kadeer Han de vânzare a tehnologiei nucleare în alte state, din Asia până în Africa de Nord. Timp de un deceniu, acesta a vândut planuri pentru tehnologia de îmbogățire a uraniului și chiar uraniu hexafluorid, gaz care, prin centrifugare, se transformă
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
care le folosesc pentru a-și intimida vecinii și a influența lumea, dar și alte state posesoare, în care măsurile de protecție a unităților de producție și stocare sunt insuficient de temeinice ori incorect aplicate. Este de notorietate activitatea savantului atomist pakistanez Abdul Kadeer Han de vânzare a tehnologiei nucleare în alte state, din Asia până în Africa de Nord. Timp de un deceniu, acesta a vândut planuri pentru tehnologia de îmbogățire a uraniului și chiar uraniu hexafluorid, gaz care, prin centrifugare, se transformă
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ar fi ca esperanto, cu convenții atât de arbitrare, redefinibile după voință, ca granițele comunităților pe harta unui guvern local, continuu deschisă la redefinire de câte ori guvernul central sau politica economică o cer." (Strain, M., 199517) Această concepție simplistă și atomistă asupra omului și societății demonstrează o fondare convenabilă pentru modificarea formelor și structurilor mediatice dintre individ și autoritatea centrală care devine tot mai puternică și mai restrictivă. Este un proces latent de extindere a dominării ce antrenează subordonarea individului și
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
cu condiția renunțării la cetățenia română; refuză și se întoarce în țară, unde, între 1935-1944, este profesor la catedra de Fizică Nucleară din cadrul Facultății de Științe (București). Era considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, cu care a colaborat, unul dintre marii atomiști. În 1945 face parte din Comitetul de conducere al Mișcării Naționale de Rezistență anticomunistă; redactează un document În spatele Cortinei de Fier, expediat în Occident și, ulterior, tipărit; documentul va clarifica poziția diplomației americane față de Uniunea Sovietică. În 1948 este arestat
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu mai rezidă în întreg. Cuvântul devine suveran și face un salt în afara frazei, fraza uzurpă și ascunde sensul paginii, pagina prinde viață pe seama întregului, întregul nu mai este întreg. Dar aceasta este alegoria oricărui stil de décadence: mereu anarhie atomistă, dezagregare a voinței, "libertate a individului", sau pentru a folosi limbajul moralei extins la teoria politică, "drepturi egale pentru toți". Viața, vitalitatea statornică, vibrația și exuberanța vieții, întâlnite în cele mai mici organisme, și restul sărăcit de viață. Pretutindeni paralizie
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
auditivă - vestitele "armonii de orgă" care sunt tot ce a mai rămas din Milton. *17 "Conținutul" trebuie neglijat ; forma poate fi desprinsă de conținut. Credem că asemenea judecăți nu trebuie acceptate ca versiuni satisfăcătoare ale "formalismului". Ele adoptă o concepție atomistă despre opera literară, apreciind caracterul poetic relativ al materialelor ei componente, nu caracterul poetic al operei în ansamblul ei, si aceasta poate subordona scopurilor ei numeroase elemente care, desprinse din context, n-ar fi decât disertații abstracte. Și Dante și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
convertirea conținutului învățării în una sau alta dintre modalitățile reprezentative ale individului (iconică, simbolică, acțională), fie prin organizarea acțiunii cu obiectele/conținuturile învățării. În 1937, Vasile Pavelcu propunea un model tridimensional spațial al câmpului afectiv, depășind astfel abordarea analitică și atomistă a afectivității practicată în timpul său și deschizând calea interpretării ei dinamice. Potrivit lui Pavelcu, semnificative nu sunt atât trăirile și stările afective în sine, cât locul unde se amplasează ele în câmpul afectiv și, mai ales, relațiile dintre ele. Câmpul afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
liderul carismatic/transformativ, în sensul că o serie de atribute ale personalității superior dezvoltate pot interacționa cu așteptările ridicate ale adepților săi. În esență, realizările și tendințele actuale majore în cercetarea personalității liderului se prezintă astfel: deplasarea accentului de la viziunea atomistă, a studiului trăsăturilor, spre o concepție integrativă de tip factorial; evidențierea factorilor motivaționali ca un suport energetic și direcțional esențial în achiziționarea și menținerea conducerii; medierea efectelor personalității asupra eficienței conducerii de însăși interacțiunea acestei personalități cu situația de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
ascetic. De o parte Leucip, Democrit, Aristip, Diogene, Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Democrit era suficient, umbra lui Leucip nu era necesară... Personaj greu de surprins, figură imposibil de desenat, Leucip a existat totuși cu adevărat și îi datorăm o operă importantă din punct de vedere filosofic, întrucât din ea purced toate teoriile atomiste ale Antichității și din perioadele care se vor reclama mai târziu de la ele - să ne gândim la libertinajul erudit din secolul al XVII-lea, care naturaliza aceste poziții filosofice mulțumindu-se adesea cu o simplă plagiere a opțiunilor primului materialist
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un anume fel și dau naștere unor simulacre. Acestea există în număr nelimitat și, în asocieri ce depind de forma, ordinea și dispunerea lor, constituie materia și substanța întregii realități, fără nicio limită. Ansamblul se mișcă în vidul identificat de atomiști cu neființa - dat fiind că mișcarea n-ar fi posibilă într-un plin. Așadar, la ei, neființa există și coincide cu vidul. În această ordine de idei, necesitatea se identifică cu destinul, el însuși reductibil la forțele care constituie materia
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
albă pătrunde prin spațiul lăsat de o ușă sau de o fereastră întredeschisă; trebuie să ni-l imaginăm pe filosof meditând, gândind, reflectând în fața firișoarelor de praf mișcându-se într-o rază de soare - și apoi punând bazele unui materialism atomist care rezistă descoperirilor științifice grație cărora pătrundem din ce în ce mai adânc și din ce în ce mai bine tainele materiei. 4 Etica bucuriei autentice. În logica lui Leucip, fizica induce o etică. Într-adevăr, reducerea oricărei realități la materie îi surghiunește pe zei într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în acea clipă talentul ironistului, al medicului și al filosofului înzestrat pentru jocul cauzalităților raționale... Același Democrit a orbit însă, nici până azi nu se știe în ce împrejurări. Unii - Tertulian, în speță, dar este știută perfidia creștină față de filosoful atomist - susțin că și-ar fi ars ochii cu un scut îndreptat spre soare. Deci o mutilare voluntară, motivată de dorința înțeleptului de a termina odată cu imaginea femeilor care declanșau în el o dorință tot mai greu de satisfăcut cu trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a percepe încheierea unei vieți de fecioară nasul este de ajuns, pentru că atomii solicită atât simțul olfactiv, cât și vederea - formele și înlănțuirile decid. Se mai spune și că (iar anecdota contează pentru stabilirea filiațiilor filosofice, mai precis între materialismul atomist și sofistica ateniană) Democrit a remarcat, într-un port la Mediterana, inteligența, aura ori sagacitatea unui hamal deosebit de înzestrat. L-a cumpărat, iar apoi l-a promovat secretar. Mai târziu, acesta va deveni un filosof reputat răspunzând la numele de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sintetizează, prin figuri ușor de memorat, deci de experimentat și apoi de transmis, un conținut filosofic. Aceste butade mnemotehnice, aceste fotografii grecești, aceste cromolitografii ale Antichității expun principiile materialismului abderitan și îl fac vizibil. În acest sens, ele sunt anecdote atomiste. Problema constă nu atât în autenticitatea lor anecdotică, cât în adevărul lor filosofic. Ce importanță are dacă Democrit întâlnește efectiv pe stradă o fată căreia îi dă o lecție de filosofie atomistă? Important este că ar fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fac vizibil. În acest sens, ele sunt anecdote atomiste. Problema constă nu atât în autenticitatea lor anecdotică, cât în adevărul lor filosofic. Ce importanță are dacă Democrit întâlnește efectiv pe stradă o fată căreia îi dă o lecție de filosofie atomistă? Important este că ar fi putut s-o facă. Mai mult: că acest fapt divers smuls ipotezelor de pe străzile Abderei permite un vademecum al materialismului abderitan. Căci ce ne spune această istorioară? Același lucru ca și aceea cu pâinișoarele; ea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
7 Despre plăcerea pe care o găsești în tine însuți. Dacă există o etică hedonistă la Democrit, ea rezidă în această desemnare a bucuriei ca finalitate a moralei, la care se adaugă utilitatea pe post de criteriu al binelui. Filosofia atomistă a abderitanilor lasă oamenilor câmp liber să-și construiască propriul destin pe pământ. Izbăviți prin fizică, datorită căreia știm că n-avem a ne teme de zei, de natură ori de moarte, că putem acționa asupra lucrurilor pentru a le
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
râdă... IIItc "III" HIPPARH și „viața cea mai plăcută cu putință”tc "HIPPARH și „viața cea mai plăcută cu putință”" 1 Un discipol atipic. În teorie, filosofii abderitani se disting printr-un anumit număr de trăsături caracteristice, printre care materialismul atomist. Nimic nu permite clasarea lui Hipparh printre discipolii lui Democrit, așa cum propune totuși ediția Diels-Kranz, propunere reluată apoi și de Jean-Paul Dumont. Pentru că lipsa de date precise cu care ne confruntăm în ce-l privește pe acest om nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la filosofii Antichității grecești. De altfel, adesea ezităm să le recunoaștem sofiștilor calitatea de filosofi și vorbim de gânditori sau de retori - tot atâtea moduri de a cauționa notița redactată sub ochii lui Platon, care-i privește la fel de binevoitor pe atomiștii din Abdera: niște dușmani și nimic mai mult. Nici măcar niște adversari care trebuie respectați și criticați fără a le deforma tezele. Nu: niște dușmani, într-adevăr, acesta-i termenul potrivit... Totuși, ansamblul dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de ce a consacrat oare Platon un text întreg problemei plăcerii de a respinge tezele cirenaice fără a cita măcar o dată numele filosofului? Altă dovadă a importanței sale capitale, statutul său în elaborarea gândirii lui Epicur: fără Aristip și fără materialismul atomist al abderitanilor, gândirea magistrului din Grădină n-ar fi fost posibilă, nici măcar propria lui concepție despre plăcere. Nici el nu-l citează... Și nici Aristotel n-ar fi scris Etica nicomahică fără existența unui Aristip în amonte; dar numele lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți libertate. Poziția lui față de bani ne arată care este metoda sa: a te
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la fel și în privința reflecției, a cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]