172 matches
-
căutarea mărturiilor și-i descopăr noi frumuseți, în haina ce-o schimbă odată cu anotimpurile. Foșnește singuratic, înfiorat de vânt, bradul din fața casei în care a trăit Tutoveanu la Tinca Stratilescu, pe Strada Română 320. Pe Ulița 319 Referire la ediția „Aton Holban”, scoasă de Elena Beram, București, Ed. Minerva, 1970. 320 Azi Str. 1 Mai. 265 Rădășenilor, în Grădina Liniștii, Sadoveanu venise pentru ultima oară la Fălticeni. A privit întâi zarea munților și Dumbrava Minunată. S-a uitat apoi spre Nada
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fi complicată cu gangrene uscate și umede. g. Edemul este localizat pe fața dorsală a piciorului, întâlnit în fazele avansate ale arteriopatiilor cronice obliterante fiind de culoare albă. În etiologia edemului sunt implicați mai mulți factori: tulburări de circulație arterială, atonii capilare, tulburări de nutriție, procese inflamatoare locale, poziția declivă îndelungată. h. Sclerodactilia: întâlnită în boala Raynaud. i. Infecțiile cutanate la nivelul degetelor sau piciorului întâlnite în arteriopatii cronice obliterante, microangiopatia diabetică, boala Raynaud și infecții ale paronichiei. Se mai pot
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
redusă a limbajului; lipsa utilizării limbajului în comunicare (chiar dacă poate vorbi, copilul nu-și poate exprima dorințele); absența gesturilor corespunzătoare; incapacitatea folosirii primelor cuvinte; tendința de a repeta ce i se spune; manieră necorespunzătoare de a vorbi (de exemplu: voce atonă, aritmică, ton anormal de înalt sau prea slab) Privind comportament repetitiv, acesta poate fi concretizat în: manipularea necorespunzătoare a obiectelor; mișcări anormale ale corpului și capului; preocuparea persistentă pentru unele părți ale obiectelor; atașarea de lucruri neobișnuite; reacții agresive la
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
leneșul „din naștere” există, spune A. Binet, o lipsă, un defect inițial în preocuparea pentru muncă. Acest elev este apatic din fire, ceea ce se constată din insensibilitatea sa chiar față de stimulii obișnuiți; în consecință, el este indiferent la orice; este aton, indolent, nedecis și incapabil de a „gusta” plăcerea care este inspirată de perspectiva scopului de atins. Dacă profesorul va lega însă, în mod invariabil, această lene a elevului numai de dezinteresul acestuia față de școală, explicație cu care elevul nu va
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
între Marele Preot și Faraoni. Această excesivă politizare a ierarhiei sacerdotale a ridicat tensiunea dintre diferitele orientări teologice la nivelul unor antagonisme adeseori ireductibile. 32. Akhenaton sau Reforma ratată Ceea ce s-a numit "Revoluția de la Amarna" (1375-1350), adică promovarea lui Aton, discul solar, ca unic Zeu Suprem, se explică, în parte, prin voința faraonului Amenhotep IV de a se elibera de sub dominația Marelui Preot, într-adevăr, la puțin timp după întronare, tânărul 49 Nici un document oficial nu înregistrează izgonirea hiksosilor. Singura
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
politice în Egiptul antic suveran i-a ridicat Marelui Preot al lui Amon dreptul de a administra bunurile zeului, retrăgându-i astfel izvorul puterii. Apoi, Faraonul și-a schimbat numele ("Amon este mulțumit") în Akh-en-Aton ("Cel care îl slujește pe Aton*'), a abandonat vechea capitală, Teba, "orașul lui Amon" și a clădit un altul la 500 km mai ia nord, pe care 1-a numit Akhetaton (actualmente Tell-el-Amarna) și unde a ridicat palatele și templele lui Aton. Spre deosebire de sanctuarele lui Amon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care îl slujește pe Aton*'), a abandonat vechea capitală, Teba, "orașul lui Amon" și a clădit un altul la 500 km mai ia nord, pe care 1-a numit Akhetaton (actualmente Tell-el-Amarna) și unde a ridicat palatele și templele lui Aton. Spre deosebire de sanctuarele lui Amon, acelea ale lui Aton nu erau acoperite; Soarele putea fi adorat în toată splendoarea sa. Nu a fost singura inovație a lui Akhenaton. În artele figurative, el a încurajat stilul numit apoi "naturalismul" de la Amarna; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
capitală, Teba, "orașul lui Amon" și a clădit un altul la 500 km mai ia nord, pe care 1-a numit Akhetaton (actualmente Tell-el-Amarna) și unde a ridicat palatele și templele lui Aton. Spre deosebire de sanctuarele lui Amon, acelea ale lui Aton nu erau acoperite; Soarele putea fi adorat în toată splendoarea sa. Nu a fost singura inovație a lui Akhenaton. În artele figurative, el a încurajat stilul numit apoi "naturalismul" de la Amarna; pentru prima oară limbajul popular a fost introdus în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ma'af), deci la tot ce era "natural", conform cu ritmurile vieții. Pentru că acest faraon bolnăvicios și aproape diform, care urma să moară foarte tânăr, descoperise semnificația religioasa a "bucuriei de a trăi", beatitudinea de a primi creația inepuizabilă a lui Aton, în primul rând lumina divină. Pentru a-și impune "reforma", Akhenaton 1-a înlăturat pe Amon și pe toți ceilalți zei52 în favoarea lui Aton, Zeu Suprem, identificat cu discul solar, sursă universală a vieții; acesta era reprezentat cu raze care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
descoperise semnificația religioasa a "bucuriei de a trăi", beatitudinea de a primi creația inepuizabilă a lui Aton, în primul rând lumina divină. Pentru a-și impune "reforma", Akhenaton 1-a înlăturat pe Amon și pe toți ceilalți zei52 în favoarea lui Aton, Zeu Suprem, identificat cu discul solar, sursă universală a vieții; acesta era reprezentat cu raze care se terminau prin niște mâini aducând credincioșilor simbolul vieții (/mkh-ul). Esențialul teologiei lui Akhenaton se găsește în două imnuri adresate lui Aton, singurele care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în favoarea lui Aton, Zeu Suprem, identificat cu discul solar, sursă universală a vieții; acesta era reprezentat cu raze care se terminau prin niște mâini aducând credincioșilor simbolul vieții (/mkh-ul). Esențialul teologiei lui Akhenaton se găsește în două imnuri adresate lui Aton, singurele care s-au păstrat. E vorba, desigur, de una din cele mai nobile expresii religioase egiptene. Soarele "este începutul vieții", razele sale "sărută toate țările". Deși foarte departe, razele tale sunt pe pământ; deși ești pe fețele oamenilor, urmele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
păstrat. E vorba, desigur, de una din cele mai nobile expresii religioase egiptene. Soarele "este începutul vieții", razele sale "sărută toate țările". Deși foarte departe, razele tale sunt pe pământ; deși ești pe fețele oamenilor, urmele tale nu se văd53. Aton este "creatorul sămânței în femeie", el e cel care dă viață embrionului și veghează nașterea și creșterea copilului, așa curn dă viață și puilor de pasăre și apoi îi ocrotește. "Cât de diferite sunt operele tale! Ele sunt ascunse înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
viață embrionului și veghează nașterea și creșterea copilului, așa curn dă viață și puilor de pasăre și apoi îi ocrotește. "Cât de diferite sunt operele tale! Ele sunt ascunse înaintea oamenilor O! Unic Dumnezeu în afara căruia nu este altul."54 Aton a creat toate țările, bărbații și femeile, le-a pus pe toate la locul lor, având grijă de nevoile lor. "Lumea trăiește prin tine!" " Fiecare își are hrana sa". Pe bună dreptate acest imn a fost comparat cu Psalmul 104
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zei. În plus, așa după cum remarcă John Wilson 56, existau cel puțin doi zei, căci Akhenaton era el însuși adorat ca o divinitate. Rugăciunile credincioșilor (adică a grupului restrâns de funcționari și de demnitari de la Curte) erau adresate nu lui Aton, ci chiar lui Akhenaton. În admirabilul său imn, faraonul declară că Aton este zeul său personal: "Tu ești în inima mea și nimeni altul nu te cunoaște în afară de fiul tău (i. E. Akhenaton), pe care 1-ai inițiat în planurile și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doi zei, căci Akhenaton era el însuși adorat ca o divinitate. Rugăciunile credincioșilor (adică a grupului restrâns de funcționari și de demnitari de la Curte) erau adresate nu lui Aton, ci chiar lui Akhenaton. În admirabilul său imn, faraonul declară că Aton este zeul său personal: "Tu ești în inima mea și nimeni altul nu te cunoaște în afară de fiul tău (i. E. Akhenaton), pe care 1-ai inițiat în planurile și în puterea ta!" Aceasta și explică dispariția aproape instantanee a "atonismului" după
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Akhenaton), pe care 1-ai inițiat în planurile și în puterea ta!" Aceasta și explică dispariția aproape instantanee a "atonismului" după moartea lui Akhenaton. La urma urmei, era o devoțiune limitată la familia regală și la curteni. Să adăugăm că Aton era cunoscut și adorat cu mult timp înainte de reforma de la Amarna 57. În Cartea despre ceea ce este în lumea de dincolo, Ra este numit "Stăpânul Discului (Aton)". În alte texte din Dinastia a XVIII-a, Amon ("zeul ascuns") este ignorat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era o devoțiune limitată la familia regală și la curteni. Să adăugăm că Aton era cunoscut și adorat cu mult timp înainte de reforma de la Amarna 57. În Cartea despre ceea ce este în lumea de dincolo, Ra este numit "Stăpânul Discului (Aton)". În alte texte din Dinastia a XVIII-a, Amon ("zeul ascuns") este ignorat, în vreme ce Ra este descris ca zeul a cărui "față este acoperită" și care "se ascunde în cealaltă lume". Altfel spus, caracterul misterios și i n vizibilitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-a, Amon ("zeul ascuns") este ignorat, în vreme ce Ra este descris ca zeul a cărui "față este acoperită" și care "se ascunde în cealaltă lume". Altfel spus, caracterul misterios și i n vizibilitatea lui Ra sunt declarate aspecte complementare ale lui Aton, zeul deplin manifestat în discul solar 58. 33. Sinteza finală: asocierea Ra~Osiris Teologii Imperiului Nou insistă asupra complementarității zeilor opuși, și chiar antagonici. În Litania lui Ra, zeul solar este numit "Unul-adunat-împreună"; el este reprezentat sub forma lui Osiris
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vi, Merari, este egipteanul Mrry, "Cel iubit"; Pinhas, nepotul lui Aaron, este P'-nhsy, "Cel negru". Nu e exclus ca tânărul Moise să fi cunoscut "reforma" lui Akhenaton (cea 1375-1350), care înlocuise cultul lui Amon prin "monoteismul" solar al lui Aton. S-a remarcat 25 analogia dintre cele două religii: Aton este, și el, proclamat singurul Dumnezeu"; ca și Iahve, el este zeul care creează tot ceea ce există; în sfârșit, importanța acordată de "reforma" lui Akhenaton "învățăturii" este comparabilă rolului Torei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aaron, este P'-nhsy, "Cel negru". Nu e exclus ca tânărul Moise să fi cunoscut "reforma" lui Akhenaton (cea 1375-1350), care înlocuise cultul lui Amon prin "monoteismul" solar al lui Aton. S-a remarcat 25 analogia dintre cele două religii: Aton este, și el, proclamat singurul Dumnezeu"; ca și Iahve, el este zeul care creează tot ceea ce există; în sfârșit, importanța acordată de "reforma" lui Akhenaton "învățăturii" este comparabilă rolului Torei în iahvism. Pe de altă parte, societatea ramessidă, în care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în 2005 preconizează o rată de activitate de 70% în perspectiva lui 2010. Aceasta ar fi astfel în același timp la originea unei creșteri relative mai reduse (creștere comparată cu cea a Statelor Unite, de exemplu) și a unei creșteri potențiale atone, sub 2% pe an de acum înainte (progresie de valoare adăugată pe care o economie este capabilă să o susțină în mod durabil fără tensiuni inflaționiste ținând cont de factorii de producție și de productivitatea sa) (Camdessus, 2004). Se obișnuiește
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
gambier este cea mai avansată leziune trofică, poate apărea spontan, uneori după traumatisme minore. Inițial, are dimensiuni reduse, de câțiva milimetri în diametru, dimensiunea lui crescând în timp, în lipsa tratamentului adecvat. El este situat supramaleolar intern, are aspectul unei plăgi atone, superficiale, cu contur regulat și margini îngroșate, ușor sângerânde. Suprafața este acoperită cu un exudat purulent, și prezintă din loc în loc muguri cărnoși sângerânzi; - stadiul IV al bolii varicoase implică apariția insuficienței valvulare la nivelul sistemului venos profund, determinând o
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
mareea publicitară decât moda în sine. Publicul larg acuză incapacitatea mass-mediei de a trata problemele importante și de a relata obiectiv faptele. Este dezolat de frivolitatea presei people, de mulțimea de cărți lipsite de valoare, de calitatea dezbaterilor intelectuale, devenite atone. Muzica tânără (rap, tehno) provoacă plictiseală sau reacții de respingere în rândul adulților. Simultan, asistăm la violente polemici relative la arta contemporană prezentată ca triumf al imposturii, al vidului, al genericului „orice”9. În faza III, produsele purtătoare de sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
lene, el nu-și spăla niciodată paleta cumsecade și cu același penel manipula toate coloarele, încât aceasta poate a și fost una din cauzele pentru care tablourile lui căpătau la sfârșit un aspect așa de monoton sau, mai bine zis, aton. Buiucliu, deși becher 163 până la sfârșitul vieții sale, a avut un trai mai ordonat și o fire mai concentrată. Poseda, fără îndoială, o aptitudine înnăscută pentru pictură și negreșit ar fi ieșit unul dintre cei mai distinși pictori din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Versificație românească anunță o cercetare de referință în poetica noastră, L’Ancienne versification roumaine (XVII-XVIII siècles) (1909). Înainte de a aborda stihurile mai vechi, stilisticianul examinează structura și valorile versului modern românesc, confruntat cu pulsațiile versificației franceze. Silabele tonice și cele atone se înscriu, în limba română - potrivit lui A. -, într-o succesiune care face din ritmul accentuat componenta esențială a versificației, în așa fel încât rima poate chiar să lipsească. Se certifică deci posibilitatea versului liber, cu cezura mobilă. Unele dintre ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]