1,275 matches
-
pentru slăbiciunea și nehotărârea ei, i-a cerut totuși îngerului un frate mai mare sau un prieten, care s-o protejeze, să-i poarte de-a pururi de grijă și s-o iubească. Și, cu toată iscusința mea de înger atotputernic, nu i-am putut îndeplini pe loc dorința fără să fi tulburat legile încurcate și disciplinate ale firii. Peste ani, Pulcheria îl întâlnește pe Maurizio într-un club de gimnastică, în timpul pauzei de prânz. Statura lui puternică și atletică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
firesc apariția fenomenelor paranormale la maimuță, ca ființă mai evoluată a regnului animal, de ce ele să se manifeste numai la oameni?! În timp ce o categorie religioasă nedogmatică și cinică explică cum, dimpotrivă, existența lui M.M. este întocmai o probă a Dumnezeului atotputernic ce din când în când trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea stăvili mereu ambiția celor mari, pe care-i crește la sînul ei? Cum ar putea ea veghea vreme îndelungată asupra seducțiilor și practicilor surde ale vecinilor, precum și asupra corupției membrilor ei, atîta timp cît, la oameni, interesul va fi atotputernic? Cum poate ea spera să iasă tot timpul cu bine din războaiele pe care va trebui să le ducă? Cum va putea preveni acele conjuncturi periculoase pentru libertatea ei, momentele critice și decisive, hazardul care-i favorizează pe corupți și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ducesă susținea, grație favorii de care se bucura pe lîngă regină, partidul viteazului ei soț, iar acesta, prin victoriile sale, creditul soției lui. Partidul Tory, care li se opunea și care dorea pacea, nu avea nici o putere, în vreme ce Ducesa era atotputernică pe lîngă regină. Ea își pierdu însă această favoare, dintr-o cauză destul de frivolă: regina comandase o pereche de mănuși, iar Ducesa își comandase și ea niște mănuși în același timp; nerăbdarea de a le avea o făcu să o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât, văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi și Atotputernic; și de înfricoșătorul Tău chip a rămas fără glas”. Iar în Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare de viață ai rupt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se deschidă hidoasa inevitabilă trepanație. Între vis și realitate, Dora încearcă să își țină sub control rațiu-nea, ordonându-și : Ține minte ! Nu uita visul ! În el se regăsește esența vieții tale până aici și de aici. Prin acest vis Cel Atotputernic îți acordă clemență. Ce rol vor fi având oare Omul cu Umbrela și această misterioasă Minodora ?" Respirația îi devine dintr-o dată mai ușoară și readoarme cu gândul la visul misterios. Se trezește în timpul unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu safir, rubine sau chihlimbar? Și când voi fi slobozită din prețioasa lesă, cine-mi va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne Atotputernic? Și câți detectivi voi avea pe urme? Și câți plozi arăbești va trebui să-ți torn? Și câte ore pe zi va trebui să le citesc pruncilor din Coran? Dar cu Biblia mea ce voi face? Și cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Femeile nu acced la homosexualitate (prin excelență masculină ), deci ele privesc și se hrănesc prin pasivitate. Eu acum mă bucur de ce găsesc. Cu cât diversitatea e mai mare, cu atât libertatea e mai mare. De aceea atingerea infinitului te face atotputernic. Momentan, am nevoie de ceva care să mă aducă pe linia de plutire. Îi trimit mulți bani (foarte mulți mi-a trimis și Adam ) lui Nasti, alături de o scrisoare în care îi spun să mă ierte. Simplu. Îi explic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
este, de fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu doar din porunca unui tată atotputernic și egoist. Da! Însă, dacă m-ar auzi acum, toată gloata de teologi și-ar aduna imediat forțele, sunt sigur de asta, și mi-ar intona frumos, cu multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu a vrut ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
despre o particularitate fascinantă a limbii japoneze. Tipul de locuire în lume diferă fundamental, la japonezi, de cel prefigurat în limbile indo-europene. La noi, totul se construiește în jurul subiectului: nu există perspectivă asupra lumii care să nu pornească de la subiectul atotputernic, înfipt bine în centrul universului, în multe limbi țintuit întotdeauna în "capul trebii", recte al propoziției, al afirmației despre sine și despre celălalt, sau, oricum, subînțeles acolo. Obiectele nu există decât în măsura în care ne îndreptăm noi spre ele organele de simț
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Putem facem și autocritica. Și unele dintre calitățile atribuite Dumnezeului unic nu sunt lipsite de probleme, ca de exemplu omnipotența. Consider mai important un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea" mea, și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca Spirit "Atotputernic" (din lat. omnipotens, "cel care poate tot"; în gr. pantokrátor, "stăpânul tuturor") nu este cuvântul meu preferat. În traducerea greacă a Bibliei ebraice, acest termen este folosit pentru sabaoth (domnul oștirilor) în Noul Testament, în schimb cu excepția Apocalipsei (la Sfântul Pavel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Pavel) termenul este în mod vădit evitat. Acest predicat al lui Dumnezeu asumă o importanță deosebită începând de la teologia Părinților Bisericii și a scolasticii medievale, cu consecințe ce se fac simțite chiar și în unele constituții moderne, proclamate "în numele Dumnezeului Atotputernic". Astfel se justifica evident puterea politică, dar în același timp mai ales după divinizarea Führerului de către naziști se puneau limite celui ce o deținea. Credința religioasă iluminată poate efectiv să reprezinte un răspuns serios la iluzia atotputerniciei oamenilor, pe care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
atât de diminuată, "bunul Dumnezeu", ca expresie a ceea ce, văzut dintr-un punct de vedere creștin, ar trebui să fie descrierea cea mai profundă a lui Dumnezeu: "Dumnezeu este iubire" (1, In., 4, 8.16). Ideea de Dumnezeu ca "Stăpân atotputernic" și "dominator" care "controlează" sau "conduce" toate evenimentele cosmosului, și pe cele referitoare la particulele subatomice, este pentru mine un concept prea antropomorf. Cum să explicăm toate pierderile și pistele oarbe ale evoluției, speciile dispărute, animalele și ființele umane care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
critica pe care o făcea religiei. În timpul Iluminismului, filozoful raționalist Pierre Bayle a dat formularea clasică pentru o chestiune ce a rămas neschimbată până în zilele noastre: "De ce Dumnezeu nu a evitat răul?". "Sau nu poate: atunci nu este într-adevăr atotputernic. Sau nu vrea: atunci nu este bun, drept și sfânt. Sau nu poate și nu vrea: atunci nu este atotputernic, dar invidios față de om. Sau poate și vrea: dar atunci de ce tot acest rău în lume?". Răspunsurile teologiei creștine, de la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a rămas neschimbată până în zilele noastre: "De ce Dumnezeu nu a evitat răul?". "Sau nu poate: atunci nu este într-adevăr atotputernic. Sau nu vrea: atunci nu este bun, drept și sfânt. Sau nu poate și nu vrea: atunci nu este atotputernic, dar invidios față de om. Sau poate și vrea: dar atunci de ce tot acest rău în lume?". Răspunsurile teologiei creștine, de la Sfântul Augustin până la Sfântul Toma d'Aquino, nu m-au mulțumit: răul nu ar avea o substanță în sine, ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu mai stătea În calea acestui bărbat inteligent, cult, patriot și ambițios, În țelul lui de a controla principalele resorturi ale celui mai puternic imperiu de atunci, din lume. Ne putem ușor imagina sentimentele lui Diego Alatriste văzându-se Înaintea atotputernicului favorit, În Încăperea aceea vastă unde, În afară de covor și masă, unicul ornament consta dintr-un portret al răposatului rege, don Filip al Doilea, bunicul actualului monarh, care atârna deasupra unui mare șemineu stins. Cu atât mai mult cu cât recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
provocată de prezența lui Alatriste. Ceva am auzit și eu despre prima conspirație... Cât despre a doua... Se uită la căpitan și sprânceana stângă i se arcui sinistru, ca un iatagan ridicat. Nu știu ce v-a putut, hm, povesti omul acesta. Atotputernicul ministru bătu nerăbdător darabana cu degetele pe masă. — Omul acesta n-a povestit nimic. Așteaptă aici pentru cu totul altă chestiune. Luis de Alquézar Îl privi lung pe ministru, Încercând să digere cele auzite. După care se uită la Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
roade în lupta și înfruntarea vieții!“ Astfel a trecut, plin de grijă și cumva pe nesimțite, la chestionarul propriu-zis al confirmării. Deși într-un fel era de prisos după tot ce spusesem eu, m-a întrebat: Crezi în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic? Da, fără nici cea mai mică îndoială, am răspuns eu. Nici nu-mi pot imagina o alternativă. Crezi într-unul Iisus Hristos, Fiul Său, Domnul nostru, zămislit prin Duhul Sfânt? a întrebat apoi, arătând cu țigara, parcă în treacăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cea a bisericii, între altele. Această mișcare seculară a istoriei societăților noastre a fost conceptualizată de filosofi. Thomas Hobbes de pildă, convins de cadrul pro-fund dezordonat al naturii, în care "omul este lup pentru om", a pledat pentru un Stat atotputernic. Ordinea nu ar putea proveni decît din această intervenție a Leviathan-ului. Într-un anume mod, Georg W. M. Hegel a reluat aceeași idee, Statul fiind pentru el cea mai înaltă formă a rațiunii, cel mai bun mod de a asocia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Acest raționament conduce la repunerea în cauză a rolului monedei în economie, pentru că el oferă creditului un rol motor, o capacitate de a suscita fluxuri reale în dezvoltarea tranzacțiilor. Dar, încă o dată, nu trebuie dedus de aici că moneda e atotputernică și că Statul poate uza de ea fără restricții pentru a susține activitatea. Noile implicații ale abordării keynesiene rezidă de fapt în caracterul endogen al monedei. Acest raționament, ce nu se desprinde în mod explicit din paginile Teoriei generale, nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi salvat pe daco-romanii aflați în zone periferice, în jurul Carpaților. Tot așa, peste veacuri, când }ările Române de mai târziu încercau, sub conducerea unor domnitori legendari, să-și definească entitatea statală, o instituție câștigată cu prețul sângelui - slabă, dar deopotrivă atotputernică - le-a întărit coloana vertebrală dinaintea osmanlâilor, a Habsburgilor și a Romanovilor. Aceasta a fost Marea Biserică, Patriarhia Ecumenică de pe ulițele înguste și înnoroite ale Fanarului, locul în care a luat naștere sau a atins vârsta maturității clasa cârmuitoare a
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
naltă a Etiopiei, umplând Nilul Albastru cu vârtejuri de mase de apă care lângă Kartum se amestecau cu ale Nilului Alb, fluviul care se putea �nălța șapte, da, opt metri de-a lungul propriilor dune de nisip. În mod obișnuit, atotputernic și sfânt, cu ajutorul zeului Hapi, zeul fluviului, țâșnea �n șuvoaie �ntr-o minunată revărsare de bucurie care poate �nsemna roditoare nămoluri, o strălucită fertilitate, o recoltă bună și o bogăție apropiată, abundență de pești și plante de apă, lotus și ibis
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
spre a omagia un spirit întemeietor, un maestru, un artist irezistibil, un profesionist al seducției, un fermecător cu rază lungă de acțiune, un spiriduș, un om viu. Sever Voinescu avea dreptate să-l plaseze în ecuația în care se găsea atotputernica Regină Victoria atunci când trebuia să-și aleagă primul-ministru: "Mi-e greu să mă decid. Când stau de vorbă cu Gladstone, sunt convinsă că e cel mai inteligent om din lume. Când stau de vorbă cu Disraeli, sunt convinsă că eu
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
și Pen-Clubul portughez, am cunoscut mulți scriitori în timpul acelor șase luni. Printre ei, pe Dinis Machado, al cărui Ce spune Molero îl tradusesem în 1981, cu un mare succes de public (din păcate, și cu destul de multe tăieturi operate de atotputernica și anticulturala cenzură, lucru pe care am reușit să-l corectez abia în 2006, reeditând o versiune integrală a cărții). În 1991, am simțit că Dinis era cel mai sărac dintre toți scriitorii portughezi cunoscuți. Dar el a fost singurul
Inevitabila despărțire... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6853_a_8178]
-
de la care va lua lecții de poezie, pînă la misterioasa lor ceartă; Iancu Văcărescu, sub protecția căruia încearcă să se plaseze și care avea asupra tînărului strivitorul ascendent al boierului de rang înalt și al poetului deja celebru; Tache Ghica, atotputernic reprezentant al protipendadei, tatăl colegului său de școală, Ion Ghica, și generos oferitor de azil; domnitorul Gheorghe Bibescu, cel care îl invita la Palat și îl considera "poet al curții"; în fine, după înfrîngerea Revoluției, domnitorul Barbu Știrbei, care aruncă
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]