315 matches
-
și apoi fiert" < [cârnat] polonez "idem"; rom. șvaițer "un sortiment de cașcaval" < germ. Schweizer[käse] "idem" (schweizer "elvețian, din Elveția", Käse "cașcaval, brânză"). Împrumuturile prin condensarea sintagmelor nominale subordonatoare pot constitui cazuri mai complexe, în care determinantul menținut, având valoare atributivă, este alcătuit dintr-un adjectiv (cu funcție potențială de nume predicativ, dar neînsoțit de copulă) și un substantiv la forma posesivă de pers. a 3-a care determină substantivul omis și este regent al adjectivului: rom. ustuacic "un fel de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
parte de sus" + suf. posesiv -ü; sintagma s-ar traduce, așadar, prin "ambarcație a cărei parte superioară este deschisă, navă cu partea de sus neacoperită"; cf., mai sus, tc. açık). Un astfel de determinant complex cu funcție virtuală de propoziție atributivă construcție specific turcească nu putea fi perceput în limba română decât tot ca un adjectiv (eventual compus) sau, în general, ca determinant nominal. De altfel, opoziția adjectiv / substantiv este uneori neutralizată în cazul împrumuturilor prin condensare, de vreme ce vorbitorii limbii receptoare
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Limba franceză Franceza a recurs la toate tipurile posibile de condensare, în sensul că bazele și rezultatele reducerii au toate caracteristicile generale ale acestui procedeu de formare a cuvintelor, predominante fiind, și în cazul limbii franceze, substantivele provenind din sintagme atributive de tipurile substantiv + (prepoziție +) substantiv și substantiv + adjectiv ori din compuse tematice: automobile "autovehicul, automobil" (> rom. automobil, engl., it. automobile, ol. automobiel) < [voiture] automobile "idem" (voiture "mijloc de transport", automobile "care se mișcă singur, se deplasează prin forțe proprii, autopropulsat
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
maçon < [franc-]maçon; rom. pasăre < pasăre [de curte]; it. piano < piano[-forte]; rom. temperatură "febră" < temperatură [mare]. Ceea ce trebuie totuși remarcat este faptul că, odată cu elementele determinante, sunt eliminate cu regularitate și eventualele unelte gramaticale care marchează raportul de subordonare atributivă dintre două substantive sau de subordonare între regentul adjectival și complementul substantival, indiferent dacă este vorba de flexiune sau de joncțiune prin prepoziții, articole sau elemente afixale, alipite la regentul reținut sau la determinantul omis: fr. bled < ar. bled [es-sudan
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
mai puțin cazul acuzativ, dictat de prepoziție, în care se afla în sintagmă, dar care nu pune probleme, de vreme ce forma coincide cu aceea de nominativ; ceea ce se modifică, de asemenea, obligatoriu este funcția sintactică, determinanții condensați renunțând, inerent, la funcția atributivă din formația sintactică nominală; genul și numărul sunt însă menținute: fr. canotier s.m. < [chapeau s.m.] canotier s.m.; fr. cognac s.m. < [eau-de-vie s.f. de] Cognac n. pr. m.; rom. drojdie s.f. < [rachiu s.n. de] drojdie s.f.; rom. Externe s.f. pl. < [Ministerul de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de vedere sintactic, de vreme ce locul pe care îl ocupă temele și modul de legătură cu celelalte elemente sunt precizate chiar în descrierea raporturilor sintactico-semantice interne din compusele de acest fel, care "sunt, în marea majoritate a formațiilor întâlnite, de tip atributiv. Elementul așezat, de obicei, pe primul loc are valoare de atribut (...), în timp ce elementul așezat pe ultimul loc este echivalent cu determinatul" (FCLR I, p. 137). 92 Substantivul Externe din Ministerul de Externe este el însuși rezultat prin condensarea (însoțită de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sociativ): „Ia-mă cu tine. Maria!” • atribut: „Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade,/Cum curge profeția unei Ieremiade.” (M. Eminescu, I, p. 17) Vocativul intră în structura unei sintagme nominale, asemeni nominativului, numai pe poziția de regent; poate avea determinări atributive: „ - Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică, zise spânul arătând lui Harap Alb tăiușul paloșului... (I. Creangă, I, p. 210), „Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă că ți-oi prinde și eu bine vrodată.” (I. Creangă, p. 236). Cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exclamative, fără a realiza el însuși o anumită funcție sintactică. Substantivul realizează enunțuri nominale exclamative, singur (sau împreună cu diferiți termeni însoțitori, cu care nu intră în relații sintactice generatoare de funcții sintactice) sau ca regent într-o sintagmă cu expansiuni atributive, fie situându-se în vocativ (cu diferite valori semantice, condiționate de desfășurarea funcțiilor conativă, fatică și expresivă ale limbii în actul de comunicare): „Moș Nichifor o clatină ușor și zice:/ -Jupâneșică, jupâneșică!/ -Aud , moș Nichifor, răspunse Malca...” (I. Creangă, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dragomire!” (Idem, p. 327), fie rămânând în afara paradigmei cazuale, mai ales când rezultă din conversiunea unui adjectiv, prin articol definit-morfem al substantivării: „Tipătescu (...): Infamul! Canalia!” (Ibidem, p. 116), „Tipătescu (același joc); Mizerabilul!” (Ibidem, p. 115), când guvernează sintagme cu determinări atributive: „Blestemată politică! un moment n-ai pace!...” (Ibidem, p. 159), „E tare... tare de tot... Solid bărbat! Nu-i dăm de rostul secretului.” (Ibidem, p. 139) sau când este însoțit de un pronume exclamativ: „A! Ce nenorocire!” (Ibidem, p. 118
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul său, asupra sa etc., în juru-și; • când intră într-o relație sintactică atributivă cu un substantiv, direct: „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, p. 71), „Cerul stelele-și arată, solii dulci ai lungii liniști.” (Ibidem, p. 103) sau indirect: „Deasupră-mi teiul sfânt/Să-și scuture creanga.” (Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urmează a fi dat ca răspuns și care este nedeterminat. Propoziția pe care o introduce pronumele relativ-interogativ delimitează sau direcționează perspectiva semantică în care se înscrie conținutul semantic al pronumelui: M-a întrebat cine a trădat. ștrădătoruț Când introduce propoziții atributive, pronumele relativ conține numai sensul particular, preluat de la substantivul pe care îl reia anaforic: „Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi/ Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi.” (M. Eminescu, I, p. 137) șbarzi ® careț. MORFOLOGIA PRONUMELUI
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doar morfem al conjunctivului în enunțuri în care verbul la conjunctiv: - este predicat în propoziții independente sau care nu ocupă poziția termenului subordonat: Să plecăm imediat de aici! Să plecăm unde vor fi mai puțini ticăloși. - este predicat în propoziții atributive, păstrându-și conținutul său semantic modal: Caut un loc în care să nu ajungă nici un ticălos. În afara acestor categorii de enunțuri, conjuncția să îndeplinește concomitent un dublu rol: (a) morfem de conjunctiv, în sistemul morfologic și (b) element de relație
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caragiale), termenul lexical (din) uliță înlocuiește realizarea concretă (din curte) a aceleiași funcții de circumstanțial spațial. În fraza „M-am legat totdeauna de locul unde am întârziat, mai bine zis de unde n-am plecat imediat ce-am sosit.” (O. Paler), atributiva de unde n-am plecat împreună cu circumstanțiala de timp imediat ce-am sosit reprezintă o altă realizare concretă, sinonimă d.p.d.v. al sensului global, a atributivei unde am întârziat. Această a doua situație caracterizează și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde am întârziat, mai bine zis de unde n-am plecat imediat ce-am sosit.” (O. Paler), atributiva de unde n-am plecat împreună cu circumstanțiala de timp imediat ce-am sosit reprezintă o altă realizare concretă, sinonimă d.p.d.v. al sensului global, a atributivei unde am întârziat. Această a doua situație caracterizează și realizarea funcțiilor sintactice prin doi sau mai mulți termeni dezvoltând între ei relații de coordonare disjunctivă sau opozitivă. Realizarea funcțiilor sintactice prin constituenți multipli reprezintă multiplicarea planului semantic al funcției, asigurată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este prietenul meu., dacă subiectul vorbitor reliefează prin intonație pronumele acesta , termenul acesta este nume predicativ: Acesta este prietenul meu., cu toate că se situează pe locul subiectului, din enunțuri cu topică obiectivă. Pauza distinge relația de apoziție de relația de dependență atributivă. În enunțul Vecinul Ionescu este inginer., termenul Ionescu funcționează ca atribut, în timp ce, într-un enunț precum Vecinul, Ionescu, este inginer., același termen este subiect, în relație de apoziție cu substantivul vecinul. Pauza este o caracteristică definitorie, în complementaritate cu topica
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și a identității de complement de comparație: El vorbește ca tata., în opoziție cu identitatea de complement predicativ a substantivului nearticulat: El vorbește ca tată. În legătură cu acțiunea principiului acordului, articolul posesiv-genitival marchează regentul într-o relație de dependență de tip atributiv. În enunțul Acestea au fost principalele condiții de apariție a vieții pe pământ., forma de feminin singular a articolului genitival este impusă de regentul apariția. În enunțul Condițiile de viață ale oamenilor sunt tot mai grele., articolul ale marchează calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în frază funcționează ca subiect al verbului-predicat a vorbit. Identitatea funcțional-sintactică a propoziției pe care o introduc este marcată numai de unele pronume (adjective) relative și numai în stil direct. Pronumele relative care și ce sunt mărci ale unor propoziții atributive: „Crezi tu că râul curge, că unda Care ne scaldă-i pururea nouă?” (Șt.Aug. Doinaș) Pronumele relativ compus cel ce marchează identitatea funcțională a propozițiilor introduse, în funcție de cazul la care se situează: • genitiv: atributivă: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce sunt mărci ale unor propoziții atributive: „Crezi tu că râul curge, că unda Care ne scaldă-i pururea nouă?” (Șt.Aug. Doinaș) Pronumele relativ compus cel ce marchează identitatea funcțională a propozițiilor introduse, în funcție de cazul la care se situează: • genitiv: atributivă: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut.” (L. Blaga) • dativ: completivă indirectă: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial de spațialitate: „Atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scoate.” (I. Creangă) • construcții gerunziale absolute: „Din când în când învăluirile de vânt de deasupra satului păreau că se alină și-atunci se auzea sunând cu zvon mare, sus, sub nouri, pădurea de brazi.” (M. Sadoveanu) • sintagme conținând o determinare atributivă, esențială pentru desfășurarea planului semantic al relației de interdependență: „- Ce vrea să zică, domnule profesor, lirismul apei?” (G. Călinescu), „El ne spune că certitudinea sensibilă n-ar fi certitudine.” (C. Noica), „Orice om pe care l-am iubit și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scris, Încet gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui relativ este determinată de raportul semantic dintre termenul regent și pronume. Dacă pronumele reia termenul regent, el stă în cazul nominativ: „...Poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o fată.” (L. Blaga, 315) Identitatea specifică de circumstanțială modală este fixată prin topică și prin natura regentului: circumstanțiala de mod determină verbe predicative (sub aspect semantic-lexical), în timp ce propoziția-nume predicativ intră în relație de complementaritate cu un verb copulativ iar atributiva determină un substantiv. Când relația de dependență se exprimă prin prepoziții (caracteristice realizării circumstanțialului modal prin substantive, infinitive, adverbe): a, asemenea (asemeni), ca (și), după, fără (de) etc., prin celelalte conjuncții (locuțiuni conjuncționale): fără (ca) să, după cum, pronumele relative câte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot mai largi”. (I.L.Caragiale, IV, 369), b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv (exprimând noțiuni temporale: zi, noapte, clipă etc.) precedat de prepoziția pe sau cu și o determinare atributivă (care semnifică, de obicei, trecerea): „Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece.” (M.Eliade, 542), „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.” (M. Eminescu, I,160) c. propozițional (circumstanțiala de progresie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
putință.” (M. Eminescu, I., 53) b. analitic: „Caut, nu știu ce caut. Caut o oră mare rămasă în mine fără făptură.” (L. Blaga, 135) c. complex: Între aceștia este și un măr rămas cum îl știi, n-a mai crescut. d. propozițional (atributiva de calificare): „Mă dezbrac de trup Ca de-o haină pe care o lași în drum.” (L. Blaga, 81) „Nu cumva îndărătul culiselor vieței e un regizor a cărui existență n-o putem explica?” (M. Eminescu, P.L., 65) e. multiplu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Zamfirescu, 257) Identificarea se întemeiază pe sfera semantică a termenului regent, pe conținutul semantic (lexical sau gramatical) al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează funcția de atribut, pe convergența semantică a ambilor termeni înscriși în relația de dependență atributivă. Procesul implică interferența cea mai directă a nivelului lexical în dezvoltarea nivelului sintactic prin impunerea funcțiilor sintactice ca mijloace de introducere în enunț a unor componente semantic-lexicale. Această interferență a nivelului lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]