873 matches
-
față în raport cu diafragmul și o față în raport cu plămânii; - trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior; - o bază; - un vârf. Fața sternocostală intră în raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot identifica atriile (în porțiunea superioară) și ventriculii (în porțiunea inferioară). Ventriculii sunt reprezentați mai bine de ventriculul drept la nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și drept, fiind despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul acestui șanț se pot identifica marea
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
nivelul acestui șanț se pot identifica marea venă a inimii și artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de atrii prin intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feței sternocostale este acoperită în cea mai mare parte de artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut în porțiunea dreaptă de către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar în porțiunea stângă
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
și la stânga și este reprezentată preponderent de o porțiune din ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă și marea venă coronară. Acesta din urmă îîmparte fața pulmonară într-o porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porțiune ventriculară ce corespunde ventriculului stâng. Marginea dreaptă este în raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept. Marginile anterioară și posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară. Baza are o poziție în sus, înapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul interatrial ce o îîmparte în două porțiuni și anume: • O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare; • O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, împreună cu cele două orificii ale venelor cave superioară, respectiv inferioară. Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura atriilor este
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
sus, înapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul interatrial ce o îîmparte în două porțiuni și anume: • O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare; • O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, împreună cu cele două orificii ale venelor cave superioară, respectiv inferioară. Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura atriilor este ușor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici generale: Structura ventriculilor prezintă
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
anume: • O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare; • O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, împreună cu cele două orificii ale venelor cave superioară, respectiv inferioară. Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura atriilor este ușor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici generale: Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume: La 25 de ani inima se regenerează în proporție de ca. 1% ajungând
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
de atriul stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene pulmonare; • O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, împreună cu cele două orificii ale venelor cave superioară, respectiv inferioară. Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura atriilor este ușor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici generale: Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume: La 25 de ani inima se regenerează în proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare de 0,45%. Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți: Inima omului, de altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu drept și stâng, și ventricul drept și stâng. Conform ultimelor studii făcute de "Karolinska-Institute" din Stockholm, inima se regenerează în proporție de ca. 50% pe parcursul vieții. La 25 de ani inima se regenerează în proporție de ca. 1% ajungând la
Inimă () [Corola-website/Science/303362_a_304691]
-
mecanismelor rapide de compensare prin care se asigură transferul lichidian între compartimente în funcție de necesități. Creșterea afluxului sanguin spre arteriolele aferente ale glomerulului renal crește presiunea de filtrare și deci cantitatea apei eliminată prin urină. Distensia pereților marilor vene și ai atriilor excită receptorii de întindere aflați aici urmată de secreția factorului atrial natriuretic care duce la creșterea eliminării renale de sodiu însoțită de creșterea diurezei. In plus, excitarea prin distensie a receptorilor din zonele aortică și carotidiană reduce secreția hormonilor antidiuretic
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
greu de apreciat din cauza numeroaselor anastomoze. Această dispoziție asigură un strat aproape continuu de sânge în jurul alveolelor favorizând schimburile respiratorii. Capilarele confluează în venule și vene care în final vor forma cele 4 vene pulmonare prin care sângele ajunge în atriul stâng. Timpul de circulație în circulația pulmonară este în repaus de 4-5 s din care aprox 0.7 s în teritoriul capilar. In cursul efortului acest timp poate scădea până la 0.3 s. Presiunea hidrostatică din diferitele teritorii vasculare pulmonare
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
din capilarele circulației sistemice. Dacă un cateter este împins prin artera pulmonară până la nivelul unei ramuri mici periferice, presiunea înregistrată este folosită pentru evaluarea presiunii capilare (capillary wedge pressure). La nivelul venelor pulmonare presiunea scade treptat pentru a ajunge în atriul stâng la 3-4 mmHg (FIG 2.18). Din cauza presiunilor intravasculare scăzute influențele externe produse de inspirație și expirație sunt destul de marcate. Presiunea transmurală la nivelul vaselor pulmonare reprezintă diferența dintre presiunea intravasculară și cea exercitată din exterior. Astfel vasele mari
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
pulmonare unde influența factorilor transmurali este semnificativă. Valoarea normală a rezistenței vasculare pulmonare este de 1.7 mmHg/L/min ceea ce corespunde la 100 dyne/s.cm-5 . În aprecierea ei trebuie să ținem cont de presiunea arterială pulmonară, presiunea din atriul stâng și fluxul sanguin pulmonar. 2.3.3.Fluxul și volumul sanguin pulmonar. Sângele ejectat de ventriculul drept la fiecare sistolă ajunge în circulația pulmonară cu o viteză de 85 cm/s ce scade aproape de zero în diastolă. Viteza medie
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
NO sunt vasodilatatoare. In ceea ce privește modificările pasive ale rezistenței vasculare pulmonare, variațiile volumului pulmonar peste sau sub capacitatea reziduală funcțională, creșterea presiunii alveolare și interstițiale, presiunea intrapleurală pozitivă cresc rezistența vasculară pulmonară, în timp ce creșterea presiunii în artera pulmonară și atriul stâng, creșterea volumului sanguin pulmonar și a debitului cardiac o reduc. 2.4.Difuziunea alveolo-capilară. Difuziunea alveolo-capilară reprezintă trecerea gazelor din aer în sânge și invers prin traversarea membranei alveolo-capilare. Difuziunea depinde în primul rând de diferența de presiune parțială
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
cu intensificarea ventilației au loc și modificări cardiovasculare caracterizate prin creșterea debitului cardiac, mai ales pe seama frecvenței, creșterea presiunii ateriale, redistribuția sângelui spre teritoriile aflat în activitate, creșterea diferenței arterio-venoase. Fluxul sanguin pulmonar crește dar presiunea din artera pulmonară și atriul stâng nu cresc în aceeași măsură. Perfuzia regională devine mai uniformă, ea crescând mai ales în zonele superioare. Deoarece ventilația crește mai mult decât perfuzia, raportul V/ P atinge valori cuprinse între 2-4 favorizând gradientul de difuziune alveolo-capilar. Factorul limitant
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
4 membre locomotoare care se termin cu gheare. Poziția ochilor depinde de structura solului în care locuisc. Tot pe prosomă se află și orificiul bucal. El este înconjurat de articolele bazale ale primelor membre, care formează cavitatea preorală, numită și atriu bucal. Această cavitate participă la fărâmițarea hranei. Prima pereche apendice sunt chelicerele. Ele sunt, relativ, scurte se află preoral și se termin cu o chelă. Chela este alcătuită din 2 articole unite care formează clește. Chelicerele sunt utilizate la apucarea
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
aorta). Este un organ muscular ai cărui pereți au patru straturi: pericardul - sac fibros în care este adăpostită inima , miocardul (mușchiul inimii), căptușit în interior de endocard, iar la exterior de o membrană seroasă, epicardul. Pompa cardiacă are patru camere: atriul drept și stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul drept și stâng cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă. Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
are patru camere: atriul drept și stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul drept și stâng cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă. Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng - valva mitrală, între atriul și ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng iese aorta cu valva aortică, iar din ventriculul drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna funcționare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
sau urechiușa dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire - și ventriculul drept și stâng cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă. Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng - valva mitrală, între atriul și ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng iese aorta cu valva aortică, iar din ventriculul drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna funcționare a aparatelor valvulare favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaos (diastolă) și
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
diastolă) și propulsarea lui după contracție (sistolă) în marea și mica circulație. Inima este singurul organ muscular care se contractă ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un centru specializat (nodul sinusal situat în atriul drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde este transmis mai departe de nodulul atrioventricular (situat în septul inter-atrial), apoi de fasciculul His (din septul interventricular) și rețeaua Purkinje (din pereții ventriculari a căror activitate electrică dau undele pozitive și
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
alte substanțe se efectuează prin difuziune și filtrare. Pomparea sângelui se realizează cu miocardul. Când acesta se contractă, sângele trece din ventricule în arterele pulmonare, respectiv în aortă, etapa numindu-se sistolă. După contractare, urmează diastola, unde sângele intră în atrii din venele cavă superioară și inferioară și din venele pulmonare, iar apoi în ventricule. Circulația este reprezentată de două etape: diastola și sistola. Acestea influențează presiunea arterială și zgomotele inimii. Diastola, numită și mica circulație, este reprezentată de trecerea sângelui
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
venele cavă superioară și inferioară și din venele pulmonare, iar apoi în ventricule. Circulația este reprezentată de două etape: diastola și sistola. Acestea influențează presiunea arterială și zgomotele inimii. Diastola, numită și mica circulație, este reprezentată de trecerea sângelui în atrii din venele cave superioară și inferioară (atriul drept) și din venele pulmonare (atriul stâng) iar apoi în ventriculele respective. În această etapă presiunea arterială este cea mai scăzută. Sistola, numită și marea circulație, reprezintă trecerea din ventricule a sângelui în
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
venele pulmonare, iar apoi în ventricule. Circulația este reprezentată de două etape: diastola și sistola. Acestea influențează presiunea arterială și zgomotele inimii. Diastola, numită și mica circulație, este reprezentată de trecerea sângelui în atrii din venele cave superioară și inferioară (atriul drept) și din venele pulmonare (atriul stâng) iar apoi în ventriculele respective. În această etapă presiunea arterială este cea mai scăzută. Sistola, numită și marea circulație, reprezintă trecerea din ventricule a sângelui în arterele pulmonare (ventriculul drept) și în aortă
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
Circulația este reprezentată de două etape: diastola și sistola. Acestea influențează presiunea arterială și zgomotele inimii. Diastola, numită și mica circulație, este reprezentată de trecerea sângelui în atrii din venele cave superioară și inferioară (atriul drept) și din venele pulmonare (atriul stâng) iar apoi în ventriculele respective. În această etapă presiunea arterială este cea mai scăzută. Sistola, numită și marea circulație, reprezintă trecerea din ventricule a sângelui în arterele pulmonare (ventriculul drept) și în aortă (ventriculul stâng). Acesta se face prin
Aparatul cardiovascular () [Corola-website/Science/304031_a_305360]
-
focarul pulmonarei, suflul sistolic de regurgitare tricuspidiană, audibil în spațiul V, parasternal stâng, galopul ventricular drept. În stadiile avansate apar cianoza, distensia venelor jugulare, hepatomegalia de stază și edemele periferice (30). 33.4.2. Electrocardiograma Suprasolicitarea ventriculară dreaptă și dilatarea atriului drept (AD) sunt principalele modificări. La vârstnici cu HTPA, hipertrofia ventriculară dreaptă poate fi prezentă într un procent de 87%, iar deviația axială dreaptă la aproximativ 79% dintre pacienți. În general, electrocardiograma (ECG) are o sensibilitate de 55% și o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Corina Dima Cozma, Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/91950_a_92445]
-
Se pot utiliza: anastomoza ductului toracic la nivelul venei azygos [74] sau la nivelul jugularei externe; anastomoza capetelor de duct toracic secționate cu fire monofilament neresorbabile; (interes istoric); patch-ul venos la nivelul fistulei; (interes istoric); șuntul pleurovenos (drenajul chilului în atriul drept pe calea venelor safenă și femurală-Kirkland) - tehnică abandonată datorită rezultatelor slabe [44, 50]; embolizarea de duct toracic - în leziuni de duct toracic [46]. Șuntul pleuro-peritoneal Șuntul pleuro-peritoneal cu dispozitiv Denver, dublu valvular este o altă metodă chirurgicală aplicabilă în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]