1,498 matches
-
Eveniment > Actualitate > ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ȘI COINCIDENȚE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Articol de VIRGINIA PARASCHIV Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale Forfotește presa scrisă și virtuală cu privire la tânăra speranță a prozei maramureșene, Anca Goja. Zăpada neagră, un volum de povestiri, face obiectul unui interes mediatic deosebit, autoarea fiind un nume cunoscut în jurnalismul cultural. Anca Goja e un consumator de cultură
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1401646984.html [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
prozatoare vrâncene, Ștefania Oproescu, cu titlul, e lesne acum de anticipat, ZĂPADA NEAGRĂ. Un volum splendid de proză , cu o receptare critică spectaculoasă pentru stilul inedit prin care autoarea ne seduce și ne aduce în vertijul patologiei contemporane, cu inspirație auctorială debordantă, dar și cu iscusința prospecției psihanalitice, domnia sa fiind un doctor extrem de respectat și avizat . ZĂPADA NEAGRĂ, sub semnătura Ștefania Oproescu vibrează și acum după 7 ani de la apariție , estetic și emoțional. Iar referințele critice semnalizează cu acuratețe valențele creatoare
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1401646984.html [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
tutelar, VIOLUL. Și la o lectură comparată, a celor două volume , în integralitatea lor, mai poți trage cu coada ochiului pe ici de colo, și mai vezi tot felul de potriveli. Una care m-a mirat peste poate este preferința auctorială pentru un unic sortiment de pești dătător de halucinații, de coșmar: Păstrăvul. Să recurgem la acest ultim exemplu de „ potriveală”, într-un mod primitiv, deloc sofisticat. La Ștefania Oproescu personajul delirant e sub asediul perceptiv al drogurilor, iar povestirea „ Linia
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1401646984.html [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
Anca Goja, fără să mă gândesc involuntar la potrivelile semnalate de mine cu grație și cu sfială de cititor care nu poate citi decât cu memoria la purtător, a lecturilor anterioare ? Virginia Paraschiv, Baia Mare Referință Bibliografică: Zăpada neagră-potriveli și coincidențe auctoriale, articol de VIRGINIA PARASCHIV / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV, 01 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ZĂPADA NEAGRĂ-POTRIVELI ŞI COINCIDENŢE AUCTORIALE, ARTICOL DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1401646984.html [Corola-blog/BlogPost/365270_a_366599]
-
vine să crezi că nu întâmpină nici o dificultate, nu-i așa? Fără ca spectatorul pentru care a urcat pe scenă să știe cât a exersat ca să ajungă aici. Și m-a mai surprins partea vizibilă ca să spun așa a icebergului, vocea auctorială rămâne discret în planul secund, nu intervine, nu dispune, nu impune preferințele, convingerile sale, lăsându-ne nouă cititorilor plăcerea de descoperi frumusețea acestor scurtisime poeme de sorginte japoneză: Copil fericit la fereastra sa a înflorit caisul * Pe malul lacului agale
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra_unei_frunze.html [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
Luncașu Trifan apelează cu îndemânare la descrieri poetice cu aleasă bogăție metaforică pe alocuri, pe care le alătură descrierii momentului revederii părinților, prilej care, presupun, face ca sufletul multora dintre noi să tresalte și acum de bucurie, de fericire. Vocea auctorială ne poartă spre propriile amintiri și, acolo unde este cazul, spre mici procese de conștiință, căci tumultul vieții ne depărtează încet, dar sigur, de părinți, de dragostea și de problemele lor reale, la care nu mai adaug și gândul la
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1443047142.html [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
sat elvețian, separate habitual, nu și administrativ, de un munte. Mâna lui Fondane recurge la o esențializare tipică esteticii avangardiste și la o necesară scoatere an evidentă a fondului ideatic, lăsând preocuparea formală pe seama regizorului. De aici, poate, și ambiguitatea auctorială legată de paternitatea peliculei, creată și semnată totuși, bineînțeles, de autorul lui Ménilmontant. RAPT Franța, 1934, Ficțiune R. Dimitri Kirsanoff S. Benjamin Fondane (după romanul La Séparation des races de Charles Ferdinand Ramuz) Rev. S. Corinna Bille Imagine: Viktor Gluck
BENJAMIN FONDANE de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Igor_mocanu_avangarda_revizi_igor_mocanu_1384765101.html [Corola-blog/BlogPost/368574_a_369903]
-
prieten imaginar al lui Alexandru Filipescu, îl reîntâlnește pe George Călinescu. În ce privește tehnica narativă, „Bravo Lui” este un roman al faptelor: „faptele ne interesează”, susține un personaj (p. 28). Protagoniștii nu au interioritate. Lipsește în mod deliberat analiza psihologică. Spiritul auctorial se plasează în punctul din care, fără a fi omniscient și omnipotent, poate observa personajele doar prin conduita și comportamentul lor. Romanul nu dezvoltă o perspectivă caracterologică strictă, dar găsește modalitatea prin care să lase să transpară apetența pentru valori
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-parvulescu-cv-un-roman-al-interioritatilor-goale-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
Elvira Filipescu, din iubire pentru Alexandru Filipescu și în a se căsători cu acesta. Un eveniment ce ar fi avut potența de a se transforma în element de meditație este relația de iubire adolescentină dintre Aurel Hobeanu și Georgeta. Experiența auctorială a unui roman de fapte izbutește. Primează existența socială în raport cu trăirea intimă. Reflecția, pregătită încet și profundă, rămâne la nivel moral, ea nu trece în meditație asumată: moralul („Cinste Lui!”) se oprește la limita metafizicului și este deturnat pe ceea ce
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-parvulescu-cv-un-roman-al-interioritatilor-goale-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
le abrogă. Voința dragostei pune stăpânire pe suflet. Exacerbarea simțurilor alocă sincerității trăirea în neantul iubirii, pentru că iubirea fără adevăratele sentimente, trăite în sineși, este moartă. Poema care dă titlul volumului poate fi o artă poetică ce definește un specific auctorial remarcabil, un anumit tip de imagine, frisonant și convingător. Interogațiile'' lansate sunt adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice rostită cu plecăciunea umilă a înțeleptului, neliniștea metafizică și cea pământească denotă emoția netrucată, lirismul natural și memorabil al unui poet care
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Semn_de_admiratie_pentru_vasil_pompiliu_comsa_1386345705.html [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
din „Căutările lui Averroes” de J.L. Borges, „un singur vorbitor poate relata (s.n.) orice lucru”. Relatarea se face fie la persoana întâi, fie la persoana a treia. În roman avem un grup de „vorbitori”. Nici prezentarea nu lipsește: în capitolele auctoriale (capitolele II, IV, VI, IX, X, XI, XII). Ana-Cristina are un punct de vedere clar determinat, dispune de biografie și psihologie proprii și o poziționare exact definită asupra lucrurilor. Asemenea ei, de privilegiul relatării se bucură și alte personaje: Patricia
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-un-roman-al-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
sunt văzute din interior. Fiecare dintre cei cinci îi vede pe unii dintre ceilalți prin propriii ochi; în mod direct relatarea prinde dorințele, pasiunile, secretele și intimitatea ființei profunde a fiecăruia. În contribuția de relatare a celor cinci, spiritul narativ auctorial nu-și face simțită prezența decât prin titlurile de capitol. Aparența este că nu mai există o perspectivă privilegiată. Fiecare dintre cei ce au dreptul la voce dezvoltă o perspectivă centripetă. Când spune „eu”, fiecare creează o instanță care face
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-un-roman-al-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
exact și definitiv din simplul motiv că nu-și găsesc un sistem de referință. Relatările n-au în exterior un punct arhimedic de sprijin, unul evident și indubitabil. Contribuța narativă la persoana a treia, neutrală și de nuanță omniscientă (capitolele auctoriale) induce noi valențe de ambiguitate. Personajele își invalidează reciproc relatările. Mai mult, își revocă reciproc privilegiul de instanță narativă. Avem de a face cu o multiplicare a perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu face decât
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-un-roman-al-emigrarii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
cu naturalețea și iscusința unui scriitor realist contemporan. Momente cruciale ale istoriei care au marcat existența tinerilor, dar și a vârstnicilor, sunt zugrăvite cu fideliate și acribie. Personajul principal din prima proză, intitulată „Un nou început”, în care ghicim vocea auctorială, este marcat de freamătul și vâltoarea care au cuprins națiunea în acel sfârșit de decembrie care au dus la schimbarea regimului comunist. Autorul aduce în scenă personaje reale din lumea scriitoricească, surprinse în ipostaze variate, dar cu toții aflați sub teroarea
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eternizand_secunda_prin_cuvinte_cronica_la_cartea_lui_viorel_cezarina_adamescu_1327599262.html [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
elementele pe care se întemeiază creația literară“, deoarece „Nu poți admira ce n-ai înțeles și nu poți iubi decât ce ai înțeles bine“. De la prima la ultima pagină a romanului, Al. Florin Țene se joacă cu frecventele substituții eu auctorial/ eu narativ, personaj literar/ persoană concretă, existând un permanent glisando între planul real și planul ficțional, în timp ce scrierea autoreferențială merge pe două culoare paralele, ce îi urmărește în evoluția „în oglindă“ pe Florin și geamănul său Constantin, urmărind două destine
FICŢIUNEA CA MODALITATE DE AUTOREFLECTARE OBIECTIVĂ, RECENZIE DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 by http://confluente.ro/Fictiunea_ca_modalitate_de_au_al_florin_tene_1361166499.html [Corola-blog/BlogPost/351785_a_353114]
-
Vieru.” Cezar Ivănescu, în revista Timpul, 1998. Ion Stratan, în revista Apostrof, 2000. Liviu Antonesei, în revista Orizont, 2002 „ Cartea poetului Ioan Vieru, Căile șoimului, a clătinat multe prejudecăți și a anunțat o nouă voce poetică distinctă, inconfundabilă.Un eu auctorial aflat la desăvîrșirea mijloacelor expresivității și, deopotrivă, o profundă motivație existențială a gestului de a scrie, o distincție poetică ce purta marca stilistică(amprenta) unui poet profund, grav, cerebral, dar și ispitit de spiritul ironic-detașat, nonconformist și rebel în fața canoanelor
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
alungate) au efecte dramaturgice remarcabile, dar momentul final al întâlnirii cu Zâna Pădurilor pare a fi fals și lipsit de inspirație. Lazăr concluzionează că "Maria Mirabela" "„cucerește și prin acest exercițiu, ale relevării sensibilității lucide, autoreferențiale, formulă peremptorie de asumare auctorială a unui travaliu artistic, tendință universală a cinematografului de cea mai aleasă clasă”". Un critic contemporan, regizorul Mihnea Columbeanu, a afirmat că după realizarea capodoperei "Scurtă istorie", talentul lui Ion Popescu-Gopo "„s-a disipat în cam tot atâtea filmulețe derizorii
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
înfumurarea și sentimentul unei competiții acerbe cu scriitorii mai tineri îl vor transforma într-un personaj antipatic în ochii celorlalți. Așa cum dezvăluie Avdotia Panaeva, « Din cauza tinereții și a nervozității, nu putea să se controleze și își exprima prea deschis vanitatea auctorială și părerea foarte bună despre propriul talent scriitoricesc.» Unii literați, ca Nekrasov și Turgheniev, ostilizați de comportamentul scriitorului, compun un poem satiric unde Dostoiesvki este numit, ca Don Quijote, « Cavalerul tristei figuri ». Într-o scrisoare din 26 noiembrie 1846, tânărul romancier
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
era captivat doar de natura și caracterul lor » Criticul rus Mihail Bahtin evidențează caracterul "polifonic" al operei: eroii lui Dostoievski sunt conștiințe individuale, neînfrânate de voința creatorului. Spre deosebire de alți romancieri, pentru care personajele sunt concepute ca instrumente ale unui discurs auctorial unitar, Dostoievski polemizează cu tipuri umane distincte, cu viziune proprie și gândire independentă. E ca și cum operele sale nu ar avea un singur autor, ci ar fi scrise de oameni cu sisteme filozofice diferite: Raskolnikov, Mîșkin, Stavroghin, Ivan Karamazov, Marele Inchizitor
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Viktor Șklovski) nu au înțeles miza epilogului și i-au contestat importanța sau valoarea, susținând că este un fel de "deus ex machina" menit să îl salveze pe Raskolnikov din degringolada morală. Spre exemplu, Bahtin este de părere că intervenția auctorială de la final strică structura polifonică a romanului. Expozițiunea romanului "Idiotul" îl prezintă pe eroul principal, prințul Mîșkin, un tânăr de douăzeci și șase de ani care se întoarce în Sankt Petersburg, după ce a petrecut câțiva ani la o clinică elvețiană
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
acestora: Sărăcuții mamei, Maica Aegidia, Furtuna cea mare, Ispita etc. Opera se constituie prin îmbinarea dintre romanul Marei, care urmărește destinul eroinei și romanul iubirii, care ilustrează formarea și consolidarea cuplului eroic Persida - Națl. Relatarea acțiunii se face din perspectiva auctorială, adică narațiunea este la persoana a III-a, autorul fiind omniscient și omniprezent. Romanul are și o certă valoare etnografică, prin descrierea obiceiurilor ardelenești. Romanul zugrăvește drumul Marei și al copiilor ei, Persida și Trică, până în momentul în care aceștia
Mara (roman) () [Corola-website/Science/315960_a_317289]
-
Orașele înecate, semnat de frondeurul Felix Aderca, era un altfel de roman citadin, un roman polemic pe mai multe planuri. Toate afirmațiile prefațatoare din Provocare o confirmă. Provocarea, cu aură ficțională, ce prefațează romanul foileton (apărut în "Realitatea ilustrată"), asumată auctorial, a fost un tertip literar necesar, o formă particulară de cauțiune literară. Acolo se lămurea atitudinea scriitorului nonconformist. Conceput în formă epistolară prin adresare ("Iubite Nic,"), acest text liminar preface original maniera convențională a romanticilor de a-și motiva ludic
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
de diferite, se intersectează, nu sunt prea numeroase. Iată totuși câteva puncte de vedere ale unora dintre cei mai autorizați comentatori români ai fenomenului. În proză, postmodernismul presupune textualism, un mod de a organiza povestirea sau romanul; trecerea de la proza auctorială la proza autoreflexivă; predilecția pentru fragment și o nouă relație cu cititorul, afirmă Eugen Simion. Poezia postmodernă - consideră Nicolae Manolescu - își împrumută criteriul poeticului din aceea modernă, cu deosebire că se arată mult mai îngăduitoare în preferințele și în idiosincrasiile
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
Through Walls" făcând o trimitere directă la experimentul mental al pisicii lui Schrödinger). Majoritatea romanelor aparținând acestei perioade sunt considerate de critici ca parte a seriei Istoriei viitoare, referindu-se la ele prin intermediul termenului Lumea ca mit. Înclinația către referințe auctoriale început în "Străin în țară strănă" și "Time Enough for Love", a devenit evidentă în romane ca "The Cat Who Walks Through Walls", al cărui protagonist prezentat la persoana întâi este un veteran militar în rezervă care devine scriitor și
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
a lumii - fiecare personaj din "Omul din castelul înalt" trăiește o realitate falsă. Tema principală a "Omului din castelul înalt" o constituie interpretarea și confuzia creată de realitățile adevărate și false. Acest lucru este explorat în diferite moduri: Dick întreabă, auctorial: Cine și ce sunt agenții din spatele întrepătrunderii dintre realitățile adevărate și false?" și "De ce doresc acești agenți ca realitatea artificială să fie recunoscută?" Aceste întrebări tematice apar și în romanele "Ubik", "VALIS" și "Flow My Tears, the Policeman Said". "Omul
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]