2,211 matches
-
al V-lea pe plan teologic, alături de Fericitul Augustin. Tot el îl numește nu doar precursor ci chiar fondator al tradiției benedictine. Problema predestinației a tulburat grav epoca în care au trăit cei doi mari teologi. Tezele avansate de Fericitul Augustin privitor la predestinație vor pune Răsăritul și Apusul într-o situație antagonică din punct de vedere teologic. Deși, în linii mari, problema raporturilor dintre har și liberul arbitru poate fi rezolvată, fapt care a și avut loc, există o serie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a nu acționa în mod direct. Harul și libertatea de voință, chiar dacă pot părea opuse, se află într-o conlucrare armonioasă, sinergetică. Problema predestinației a tulburat grav epoca în care au trăit cei doi mari teologi. Tezele avansate de Fericitul Augustin privitor la predestinație vor pune Răsăritul și Apusul într-o situație antagonică din punct de vedere teologic. În ortodoxie, problema predestinației implică libertatea omului de a colabora cu harul și chemarea tuturor oamenilor la mântuire, iar la baza ei stă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
298; IDEM, Literatura populară, ediție comentată de D. MURĂRAȘU, Scrisul românesc, Craiova, pag. 296. 128. M. EMINESCU, Literatura populară, ediția D. MURĂRAȘU, pag. 315 și 569. 129. I. CREȚU, op. cit., pag. 69. 130. IOAN SLAVICI, op. cit, pag. 20. 131 AUGUSTIN Z, N. POP, Contribuții documentare, pag. 206 și 287. 132. I. E. TOROUȚIU și GH. CARDAȘ, Studii și doc. literare, I, pag. 313. 133. Actul de căsătorie, la AUGUSTIN Z. N. POP, Contrib. doc., p. 90. 134. I. E. TOROUȚIU, op. cit. vol
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
129. Aserțiunea tendențioasă a lui Augustin, conform căreia maniheenii „nu dau pîine cerșetorilor” se referă, cu siguranță, la aleși, nu la auditori 130. La fel, etica maniheistă a muncii nu e probabil atît de revoluționară cum pare să implice același Augustin, afirmînd că e mai bine să fii cămătar decît agricultor, Întrucît „cel care dă bani cu Împrumut nu aduce suferințe Crucii de Lumină”. În realitate, după cum a remarcat P. Alfaric, deși e mai bună decît agricultura, cămătăria este socotită un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Presses Universitaires de France, Paris, 1972 MOLLOY, S., Historia de la Literatura hispanoamericana, Ed. El Siglo XX, Buenos Aires, 1972, vol. 2, traducere din franceză de Luis Morales. NIETZSCHE F., Așa grăit-a Zarathustra, Humanitas, București, 1997, introducere și traducere de St. Augustin Doinaș. NIETZSCHE F., Aforisme. Scrisori, Humanitas, București, 1992, selecție, traducere din limba germană și prefață de Amelia Pavel. NIETZSCHE F., Ecce Homo, Colecția Athenaeum, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1999, în românește de Mircea Ivănescu. NERUDA, P., Discursul lui Pablo Neruda cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sfîrșit. Dacă Roma nu e decît unul din numeroasele nume purtate de lume, aș vrea să cred că acest roman este exact ceea ce indică titlul său: o predică despre căderea Romei, care face ecou celei pe care a rostit-o Augustin în catedrala dispărută din Hippona, pentru a-și consola credincioșii că supraviețuiseră sfîrșitului lumii. Iată cum, într-un cătun corsican pierdut, barul local devine centrul provizoriu al unei mutații profunde, al unei schimbări de lume. Spre surpriza generală, doi dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Philosophy, Version 1.0, Routledge, London and New York, 1998 REYNA, Ruth, „On the Soul: A Philosophical Exploration of the Active Intellect în Averroes, Aristotle, and Aquinas“, în The Thomist: A Speculative Quarterly Review, vol. 36, 1972, pp. 131-149 Sancti Aurelii AUGUSTINI, De Trinitate, în Opera Omnia, tomus quin tus, pârș altera, Edițio Parisiana altera, emendata et aucta, Parisiis, Bibliopolas, 1838 SCHÜTZ, L., Thomas-Lexikon, Sammlung, Übersetzung und Erklärung der în sämtlichen Werken des hl. Thomas von Aquin vorkommenden Kunstausdrücke und wiessenschaftlichen Aussprüche
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
263, 264, 274, 289 Aubignac, 9, 36, 53, 56, 58, 59, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 74, 77, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 92, 93, 96, 98, 100, 101, 103, 105, 116, 154, 169 Augier, 225, 234 Augustin, 25, 26, 128 B Baïf, 54 Balzac, 56 Barba, 265 Barba Eugenio, 265 Barrault, 237, 256, 263 Barthes, 285 Baty, 256, 275, 278 Baudelaire, 212, 238 Beaumarchais, 34, 46, 147, 152, 153, 154, 160, 161, 165, 166, 174, 175, 193
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
visători al lui Augusto Pérez al meu și-ai lumii lui, că asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, asta e istoria, viața cea veșnică. Salamanca, februarie 1935 CUM SE FACE UN ROMAN Mihi quaestio factus sum. A. Augustini, Confessiones (Lib. X, c. 33, n. 50) Prefață Când scriu aceste rânduri, la finele lunii mai 1927, la aproape șaizeci și trei de ani, și aici, în Hendaya, chiar la frontieră, în țara mea bască natală, în prezența tantalică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care am extras informații și idei valoroase se numără: Clare Benedict, ed., Constance Fenimore Woolson (1932); Andrew Birkin, J.M. Barrie and the Lost Boys (ed. revizuită 2003); Theodora Bosanquet, Henry James at Work (1924); Joseph Francis Daly, The Life of Augustin Daly (1917); Margaret Drabble, Arnold Bennett (1974); Daphne Du Maurier, Gerald: a portrait (1937); Richard Ellmann, Oscar Wilde (1987); James Harding, Gerald Du Maurier (1989); Michael Holroyd, Bernard Shaw, vol. I, 1856-1898: The Search for Love (1988); Compton Mackenzie, My
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tradiționalul simbol al zeiței, barca, iar Isis este îmbrăcată ca o femeie aparținând nobilimii. Este salutată de către nobili și preoți, iar sub acest desen apare și titlul:„însăși antica Isis, zeița și regina egiptenilor“. în secolul al XIV-lea, călugărul augustin Jaques le Grant afirma:„în timpurile lui Chrlemagne... exista un oraș numit Iseos, care se chema astfel pentru că zeița Isis era venerată acolo. Acum se numește Melun. Paris își trage numele din aceleași motive; se spune ca Parisius este asemănător
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
AUGUSTIN IOAN Arhitectura interbelică și chestiunea identității colective în 1937, România se prezenta la Expoziția Universală de la Paris cu un pavilion național proiectat de Duiliu Marcu. Aflat în imediata proximitate a unui cuplu de edificii atât de tensionat pavilionul nazist (arh.
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
AE/vol 2/lorand.html Malinowsky, B., (1936): “The Problem of Meaning in Primitive Languages”, publicat ca supliment 1 În Ogden, C.K., și Richards, I.A. (1936), The Meaning of Meaning, London, Percy Lund Humphries Co.Ltd. Markus, R.A. (1957): St. Augustin on Signs, În “Phronesis”, II, p. 60-80 Mastacan, S. 2004: Discursul implicit al dreptului, Iași, Junimea Moeschler, J., Reboul, A. (1999): Dicționar enciclopedic de pragmatică, traducere Carmen Vlad și Liana Pop, Cluj, Echinox Moeschler, J., La pragmatique aprés Grice: context
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
certă și principiul care conferă garanție acesteia, Dumnezeu. Cunoașterea certă nu provine la Descartes dintr-un demers rațional, deși cogito-ul poate fi interpretat și ca inferență, ci dintr-un principiu suprarațional, ceea ce este tipic gîndirii tradiționale. Există suficiente similitudini între Augustin de pildă, și Descartes în ceea ce privește metoda și teoria intuitției, cogito-ul pe care amîndoi îl asimilează iluminării divine și inferioritatea cunoașterii sensibile față de intuiția intelectuală. Cogito-ul nu este rezultatul unui efort discursiv, ci se originează într-o facultate superioară rațiunii, respectiv
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
activează latura profundă a afectivității de multe ori incontrolabilă și destructurantă. Ori esența omului este pentru Descartes gîndirea, afectivitatea fiind doar un mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat în credință, ci întemeierea unei noi fizici. Aceasta la rîndul ei este mijlocul principal pentru un scop pragmatic: o viață mai bună.Iar acestea sunt tipice pentru epoca modernă. Se poate deci afirma, în contrapartidă la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
și în cel cartesian, iar ca drum real, ca exercițiu trăit al uzitării facultății de raționare , îndoiala are aceeași valoare a autenticității, deopotrivă la Augustin și Descartes; deschiderile ei sunt însă fundamental diferite. În legătură cu paralela dintre cogito-ul cartesian și cel augustin, nucleul fierbinte al edificiului rațional în ambele filosofii, opinia lui Pascal este des menționată. Principalul motiv al necesității menționării acestei opinii aici, îl constituie atitudinea anticipativă a lui Pascal în legătură cu originalitatea și semnificațiile cogito-ului cartesian. Interpretarea lui Pascal s-a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
felul în care cogito-ul este găzduit în gîndirea lui Descartes comparativ cu cea a lui Augustin. În acest sens Pascal afirma: .) Din punctul de vedere al artei de a convinge, pentru Pascal diferența între cogitoul cartesian și altele, inclusiv cel augustin, “este ca și diferența dintre un om plin de viață și forță și un om mort”. Importanța conceptului în economia celor două filosofii este însă atât de mare, încât obligă la considerarea lor sub toate aspectele implicate. Astfel se poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
face în mod total. Cînd caută certitudinea Descartes nu are un scop metafizic sau religios ci unul care vizează întemeierea unei fizici noi. Pentru aceasta servește în principal cogito-ul cartesian și în punctul acesta este el fundamental diferit de cel augustin. Diferența aceasta nu este însă merituoasă pentru Descartes căci el sărăcește cogito-ul, dîndu-i o folosință exclusiv mundană. Prin cogito, Augustin se înalță în sferele cele mai rafinate pe care spiritul omenesc le poate atinge. Cogito-ul său are ca scop tocmai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a Europei de azi. Dacă în ceea ce privește scopul folosirii cogito ului, diferențele între Augustin și Descartes sunt nete, prezentarea substanței cogito-ului augustinian va dezvălui o stare de lucruri contrară și anume o clară filiație de doctrină a cogito-ului cartesian din cel augustin. Augustin își prezintă cel mai limpede și complet argumentul cogito-ului în De trinitate. Acesta apare însă și în Solilocvii și De libero arbitro, dar considerarea exclusivă a fragmentului ce înfățișează cogito-ul în De libero arbitro ar duce la concluzia eronată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o distincție de natură. Date fiind toate acestea s-ar putea spune că marea șansă a lui Descartes a fost în primul rînd aceea de a se fi născut în secolul al XVII-lea,cînd era nevoie de un nou Augustin. În orice caz, referitor la noțiunea intuitivă a cunoașterii de sine, se poate afirma cu siguranță ca la Augustin ea are o finalitate teologică dacă e privită în corelație cu teoria iluminării și cu viziunea lui Dumnezeu. La Descartes în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fost în primul rînd aceea de a se fi născut în secolul al XVII-lea,cînd era nevoie de un nou Augustin. În orice caz, referitor la noțiunea intuitivă a cunoașterii de sine, se poate afirma cu siguranță ca la Augustin ea are o finalitate teologică dacă e privită în corelație cu teoria iluminării și cu viziunea lui Dumnezeu. La Descartes în schimb, ea se prezintă mult sărăcită din cel puțin două motive. Caracterul teologic al cogito-ului este ambiguu deopotrivă în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aprod 1 - bătrân, îi introduce pe Ion și pe Simion Lungu în sala de ședințe a judecătoriei; 2 - de la judecătoria din Armadia; 3 - de la aceeași judecătorie. 4. un arhitect din Bistrița - pentru a clădi biserica preotului Belciug în Pripas 5. Augustin - cărăuș în Armadia 6. avocații în sălile tribunalului din Bistrița 7. Avrum - cârciumar în Pripas, intervine în bătaia dintre Ion și George 8. Babă - asistă la cearta dintre preot și Simion Lungu; 9. Baciu Vasile - tatăl Anei, țăran bogat din
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
2, 1972, [32] KIS, EMESE, Problema calculului lingvistic în școlile cu limba de predare maghiară, LMȘ, 1, 1972, 63-74. [33] KRONER, MICHAEL, Predarea limbii române la gimnaziul german din Brașov înainte de 1918, Astra, 7, nr. 10, 1972, 18. [34] MACARIE, AUGUSTIN, Rezolvarea unui exercițiu ortografic, LLE, 1972, 14-16. [35] MACOVEI, Z.; BLAJOVICI, T.; CHIOSA, CLARA GEORGETA, Baze lingvistice ale predării limbii române [titlul exact: Baze lingvistice pentru teoria și practica predării limbii române, 1971], Familia, 8, nr. 10, 1972, 14. [36
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
69 71. [67] Lectura modernă a textului literar narativ. Didactica modernă. Cursuri de vară Piatra Neamț 1978. București, [f.e.], 1978, 231 [-232] p. (Societatea de Științe Filologice din Republica Socialistă România. Limbă și literatură. Seria I. Prelegeri, 2). [68] MACARIE AUGUSTIN, Receptarea mesajului patriotic și umanistic al literaturii noastre clasice și contemporane, în Unele probleme ale studiului limbii și literaturii române, București, 1978, p. 129-137. [69] MACARIE DORINA, Modalități de comentare a titlului operei literare în Unele probleme ale studiului limbii
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Ion Barbu: “Oul dogmatic”. în: MITL, p. 170-185. [281] STANCIU FILOFTEIA, Modalități de sporire a eficienței muncii de formare la elevi a deprinderilor ortografice și de punctuație, în Preocupări metodico didactice, Slobozia, casa personalului didactic, 1981, p. 98-102. [282] STOENESCU, AUGUSTIN, Dezbatere: Probleme ale limbii literare în programele și manualele școlare (Pitești, 29 noiembrie 1980), în: BulSȘF, 1981, p. 126-127. [283] ȘERB, FELICIA, Dobrogea! Dobrogea! de Geo Bogza. în: ProDid, [1], 1980-1981, p.64-66. [284] ȘERDEAN, Ioan, Mări sub pustiuri de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]