482 matches
-
Oaselor de sepie a refuzat în totalitate modelul laic și raționalist leopardian, cu care se aseamănă prin viziunea pesimista asupra vieții nefericite, neconsolate, dominate de dezamăgire, dar plină de demnitate.144 Criticii au remarcat faptul că Montale nu continuă direcția aulica Petrarca Leopardi. Gilberto Lonardi vorbește chiar despre apetrarchism, dacă acesta înseamnă refuzul de a crede orbește în poetica de sorginte clasicista a modelului, susținut de un antinaționalism opus tendințelor grupului rondist.145 Diana Parra precizează că nu se poate vorbi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al ermetismului, Alfredo Gargiulo a dorit să retraseze o linie de continuitate între Petrarca, Leopardi și Ungaretti, arătând că poezia ermetica, departe de fi o artificializare și o reducere la stereotip a celei pure reprezintă ultima verigă din evoluția literaturii aulice italiene.166 De fapt, puritatea cuvântului era una dintre primele revendicări ale ermeticilor, prin urmare asocierea operei lor cu poezia pură apare astăzi că o necesitate de a ierarhiza două sinonime parțiale: pur si ermetic. Consensul de care s-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În scrisori iubita, între inventată și reală, (...) modelata pe tiparul platonico petrarchesc (...) este o materie feminină maleabila poate fi încadrată, precizează Macrì, într-o tipologie deloc străină tradiției literare peninsulare.385 Quasimodo pare să se plaseze în pliul unei tradiții aulice, stilnoviste, dantești, petrarchești, michelangiolești, si neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă a literaturii italiene, se bazează pe depărtarea și intangibilitatea ființei iubite.387 Stau drept mărturie declarațiile din introducerea poemului Iubitei, ce vorbesc despre femeie că despre o creatură diafana, ce aparține mai mult visului decât realității: Femeia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
uneori intangibilă și depărtata, mai ales in contextele în care somnul acționează că filtru, si, așa cum observase Oreste Macrì, în unele fragmente din epistolele trimise Mariei Cumani sau Sibillei Aleramo, ea are destul de puțin în comun cu femeia-înger din poezia aulica italiană. Dimpotrivă, pentru Leopardi aparițiile feminine sunt fantasme ce trăiesc departe, învăluite în visare, așa cum se poate citi în Visul, sau in Consalvo, sau in intreaga parte finală a cantului Stăpânitorul gând. Ficțiunea visului îi permite poetului să plăsmuiască siluete
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prezența. La Messina, oraș în care sicilianul și-a încheiat studiile liceale, alături de simbolismul ce stimula imaginația tinerilor literați din grupul său, apăruse, și din dorința de a identifica modele autohtone pentru propriul condei, un nou interes pentru versurile poeților aulici: Petrarca, Tasso, Leopardi, rediscutați prin filtrul versurilor lui Giovanni Pascoli care fusese profesor acolo și de vocea căruia ascultau mai cu seamă tinerii ce făceau primii pași pe calea artei. În anii studiilor liceale (1916-1919), pe când publică deja versuri în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literatura, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatura și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că scriitorii atestă uzul limbii literare și, ca atare, de la ei s-ar putea deprinde acest uz, trecîndu-se cu vederea faptul că cei mai mulți scriitori introduc în opera lor elemente dialectale, familiare sau argotice și deci nu au o limbă exemplară, aulică și supradialectală. Prin urmare, scriitorii români nu au în tradiție folosirea limbii după norme riguroase, iar atestarea fenomenelor în lucrările de lingvistică numai prin limba lor este o procedare greșită și unilaterală, căci sugerează ideea că româ-na, spre deosebire de celelalte limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau Pompei. Priveliștea nu e lipsită de grandoare și oarecum neașteptat de familiară cititorului de azi, trecut prin cartea de faimoase epitafuri, unde americanul Edgar Lee Masters va contempla vremelnicia altui veac, în dialogul, doar ceva mai liber, mai puțin aulic, cu morții săi de pe colina din Spoon River. Alte traduceri, din Vergiliu (opt cântece din Eneida) și Ovidiu, alături de un op juridic (contribuție în degajarea unei terminologii specifice), sunt reevaluate de asemenea postum, odată cu descoperirea manuscriselor nepublicate. Preocupările de ordin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
care li se permitea instalarea În Timișoara a unei velnițe de palincă și a unei fabrici de bere, acordându-li-se monopolul vânzării acestor băuturi <endnote id="(43, p. 30 ; 557, p. 11)"/>. Printr-un document din 1723 adresat Cancelariei Aulice Ungare din Viena, autoritățile din Comitatul Satu Mare se refereau la anumiți evrei care se ocupau de fierberea berii, de cârciumărit și de comercializarea băuturilor spirtoase În zonă <endnote id="(783, I, p. 135)"/>. Într-o adresă oficială din 1798, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
i-a mobilizat pe țăranii români la 1848? Fără Îndoială că ea se aplică la etajul superior al mentalității țărănești, mai precis În cazul unei elite rurale. Grănicerii năsăudeni, care citesc gazete și se interesează de subordonarea lor față de Consiliul Aulic de Război, reprezintă, fără Îndoială, o excepție În lumea satului ardelean. O excepție care prefigurează Însă viitorul, adică politizarea satului ardelean, pe liniamentele ideologiei naționaliste. 3. Concluzii După cum scria istoricul maghiar Miskolczy Ambrus, Într-o carte pe nedrept hulită, des
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de odinioară, nu știu dacă mai sunt prieteni și acum, celălalt Adrian, care avea și el probleme de adaptare a discursului la diverse medii. Severin Însă nu a coborât niciodată discursul. Cum scrie, așa vorbește. Mircea Mihăieș: El este mereu aulic. Pe de altă parte, nu a fost Încă prim-ministru. Se pare că aceste fenomene se Întâmplă În sferele Înalte. Vladimir Tismăneanu: Severin a fost Însă ministrul Reformei, ministru de Externe, viceprim-ministru. Mircea Mihăieș: Așa este, dar la noi focalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatura pornografică, Dominique Maingueneau Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Medalioane, Zigu Ornea Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
dintre primele sale lucrări, Calderóns Auto „Das Geheimnis der hl. Messe” (1946) și Der Einfluss der Mystik auf die Musik des Mittelalters (1947), este definitoriu pentru viitoarele direcții de cercetare: cultura religioasă exprimată prin cuvânt sau prin muzică la nivel aulic, dar mai ales la nivel popular. Activează ca profesor pentru acustică și muzicologie, folclor și filologie romanică. Din 1966 este profesor universitar la München și din 1967 la Salzburg. Coordonează o colecție renumită, „Märchen der Weltliteratur”. Organizează, la Salzburg, Asociația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
für romanische Philologie”, „Schweizer Archiv für Volkskunde”, „Quaderni del Saper Scientifico” ș.a. Își îndreaptă atenția mai ales spre cultura populară romanică, fiind interesat îndeosebi de felul cum oamenii simpli își reprezintă contactul dintre uman și divinitate. Cunoscător erudit al teologiei aulice, K. are o receptivitate acută față de cei lăsați de obicei în umbră: românii pierduți pe întinsurile stepelor asiatice, sicilienii, provensalii sau sud-americanii vorbitori de limbi romanice, locuitorii din Sardinia, Catalania sau din ținuturile retoromane, aromânii din Pind și Epir, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
onoruri, ceea ce provoacă, firesc, invidii și cârteli. Campania de denigrare și chiar de contestare a poetului nu se lasă așteptată. Inițiată de Al. Macedonski, ea va fi continuată de B. Delavrancea, Al. Vlahuță, Traian Demetrescu și alții. Foarte demn și aulic față de detractori, A. nu ripostează, dar va răspunde, cu autoritatea cuvântului său, T. Maiorescu, luând apărarea celui pe care îl situase în fruntea „direcției noi” a literaturii noastre. Când, în 1883, Eminescu se îmbolnăvește, A. conferențiază la Ateneul Român în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
consul rus în Principate, și-a făcut apariția la București, cu toate că Beratul de acreditare nu a venit decât doi ani mai târziu. Inițiativa Rusiei a fost urmată, în 1783, de Austria, care l-a desemnat pe J. S. Raicevich “secretar aulic” habsburgic la București, iar în 1790, de Prusia, deși aceasta numise încă în 1784 pe profesorul silezian J. Köning în calitate de consul al său la București. în 1796 a venit rândul Franței republicane, care promova o politică din ce în ce mai ofensivă, inclusiv în
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
până la ora 10, extrem de interesant. Frig la întoarcere. Cornaro mă însoțește. Duminică, 14/26 august. Viena. Ora 8 la liturghie în capela burgului. Ora 9½ la Belvedere, vizitat colecția de pictură până la ora 10 ½. La gara de sud, acolo consilierul aulic von Claudy. Plecat cu el, Cornaro și Wolkenstein la Bader, enorm de cald. Acolo, la gară, arhiducii Albrecht și Wilhelm, care mă duc la Weilburg. Ora 12 acolo. Dejun. Arhiducesele Elisabeta, Maria. Arhiducele Rainer încă la mine. După dejun promenadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Jos contribuie la circulația lui și în Europa Centro-Răsăriteană, unde exemplul Olandei, Italiei și Franței exercită o adevărată fascinație. Se vor resimți îndeosebi contactele susținute cu Occidentul germanic și cu Renașterea italiană, ceea ce va contribui enorm la „conturarea unui umanism aulic est-european superficial, dar strălucitor” (R. Theodorescu). Confluențele sunt favorizate de relațiile dinastice ale regilor angevini, de simpatia deschisă a lui Sigismund de Luxemburg, dar mai ales a lui Matei Corvin pentru Italia, de schimburile comerciale, în care rolul armenilor, evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
-i lui Olahus consultarea lui Elias Levi, (Elia Levi ben Asher) „mai înțelept ca toți învățații care au trăit în ultima mie de ani”. O cultură enciclopedică va pătrunde în comunitățile evreiești și se va resimți prin intermediul medicilor în mediile aulice cehe, slovace, ungare, transilvane, moldave, polone. Încă în Spania, evreii dețineau un monopol al științelor și în special al artei medicale. Continuitatea profesiei care le-a asigurat un oarecare privilegiu pe parcursul fragilului echilibru al diasporei europene o regăsim afirmată în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și profesori, prin negustori și nobili, nu în ultimă instanță prin colportori renumiți de la Cluj, Sibiu, Alba-Iulia, Târgu-Mureș. Homo religiosus pierde teren în favoarea cărturarilor - scriitori, istorici, filologi. Antidogmatismul, atât de limpede afirmat în Occident, va fi receptat și în mediile aulice din Răsărit. Bibliotecile constituite, particulare sau publice, beneficiază și de tomuri ebraice de mare valoare, de cărți de istorie și cultură evreiască. Spre sfârșitul epocii iau ființă colecțiile de la Târgu-Mureș, Alba-Iulia și Sibiu, aparținând lui Teleki, Batthyănyi și Bruckenthal. În
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
condus Revoluția. Reapariția enciclopediștilor în sânul inteligenței oficiale indică un spirit de continuitate între 1780 și 1800. E tocmai ceea ce se întâmplă în intervalul 1790-1848 în răsăritul continentului. Capitolul VI „CORIDOARE CULTURALE” ÎN EUROPA EST-CENTRALĂ. CĂRȚI ȘI BIBLIOTECI ÎN MEDIILE AULICE DIN TRANSILVANIA, BANAT, UNGARIA ȘI SERBIA Biblioteca se apără singură, de nepătruns ca și adevărul pe care-l găzduiește, amăgitoare ca minciunile pe care le păstrează. Labirint al minții, ea este și un labirint pământesc. Poți să intri, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
oamenilor care au propagat cărți, informații, idei și care au încercat să renoveze societatea, am urmărit să descriu „coridoarele” facilitând comunicarea dinspre nordul göttingenez spre estul transilvan, dinspre universul flamand spre cel austriac, maghiar și românesc, dinspre mediile universitare și aulice din Halle și Berlin spre acelea din Buda, Karlowitz, Sibiu, Blaj, Iași, București, nu mai puțin spre Rusia lui Petru cel Mare ori spre Athosul grecesc. Căci, prin asemenea reconsiderări, ne apropiem cu mult mai mult de scena pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ale Transilvaniei, Banatului, Ungariei și Serbiei, am căutat să înțeleg sistemul de legături cu Europa Occidentală, să identific interferențele datorate cărții. Am scrutat ceea ce mi s-a părut revelator în aprofundarea fenomenelor ideatice, în decriptarea mecanismului interior existent la nivel aulic, cu atât mai mult cu cât cartea selectată, cumpărată, citită, - o știm prea bine - simbolizează sfera de interese spre care se îndreaptă, în cazul nostru, Aufklärer-ul. În Transilvania și Banat, bibliotecile devin un adevărat plămân ce respiră aerul culturii europene
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acestui plan (din care nu lipsea cultivarea alianței cu romano-catolicii și împământenirea tiparului latin la români - n.n.) episcopul (Aron - n.n.) a fost sprijinit și materialicește de către tezaurarul Bornemisza Ignăc, protectorul Bisericii Unite, și de Friedrich Wilhem Dietrich, consilier al Camerei Aulice și al Tezaurariatului.” (Jakó) Ce ne divulgă această ridicare a exigențelor? Întâi de toate diversificarea posibilităților de instruire. Se tipăresc lucrări care vorbesc de la sine despre conținutul învățământului: Doctrina christiana ad usum hujus scholasticae juventutis, 1757; Întrebări despre sfânta Unire
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]