151 matches
-
lor "lăudabil". Constatarea - rece și fără regrete - a decesului Europei și a valorilor ei (identică cu diagnoza lui Nae Ionescu: Ideea europeană a murit") se completează la Sebastian în mod natural cu tema, de origine sută la sută năistă, a autarhiei României. Propunerea naeionesciană de decuplare a României de la Europa a avut în Sebastian, așa cum am mai arătat, un suporter tenace. În comentariile sale politice, acesta a pledat, pe toate tonurile cu putință, pentru "dreptul să ne întoarcem acasă", "să ne
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
în postură simbolică de descălecător și întemeietor de țară). Fotografia este color, fapt rar în epocă, ce marchează, de asemenea, importanța ieșită din comun pe care ziarul o acordă evenimentului. Pe coloana întîi se află editorialul lui Nae Ionescu, intitulat Autarhia regională a... țărilor Agricole. Sub fotografie, două citate din Carol al II-lea, unul la stînga, altul la dreapta, și un salut al redacției (paginat centrat). Iar ultima coloană, a șaptea, a ziarului, de sus pînă jos, avînd exact aceeași
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
că ș...ț noi va trebui să ne închidem în granițele noastre proprii, organizînd rezistența pe baze de politică autarhică". Apoi, el îl ia la rost pe Virgil Madgearu, care, preluîndu-i ideea, i-a "schilodit-o" în aceea, inacceptabilă, de "autarhie regională". Pe cealaltă parte a paginii, Sebastian scrie despre fel de fel de mondenități europene realizate în stilul începutului de secol, bun pretext pentru a conchide, în registru grațios-estetic, că e cazul să tragem obloanele țării, să ne închidem în
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
cu grindină, furtună și fulgere, tu tragi obloanele ferestrelor, încui ușile și rămîi să meditezi la zilele cu soare din trecut!" Cu alte cuvinte, cei doi, într-o simbioză deplină, picură în urechile regelui, pe două stiluri, o idee unică: autarhia. Sîntem în iunie 1933, cînd Nae Ionescu mai era în grațiile camarilei, avînd acces în casa Elenei Lupescu, unde regele ținea cu el sfat de taină, iar Cuvîntul mai era socotit, cum ne spune Armand Călinescu într-o însemnare din
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
lui Baudelaire, orașul se arată drept un mediu bun conducător al artificiului. De astădată sub pana Monicăi Patriche, el absoarbe naturalul, transferîndu-l într-un „înțeles" estetic: „Orașul rostește matern, născînd înțelesul" (XXI). Nu natura e sorgintea orașului, ci orașul, proclamîndu-și autarhia, se întoarce condescendent spre natură, prin cîmpul de forță al „corespondențelor": „Orașul stă suspendat ca o plantă. // Orașul ca o iarbă uscată; / îmbrățișări miraculoase, / brațe de iarbă" (XXII). „Fragede făpturi ale străzilor", îndrăgostiții atestă calitatea imaginarului proteguitor: „Îndrăgostiții cunosc ca
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
non-europeni", cu mine descompuse de oboseală, așteptare și îngrijorare. Discuțiile cu vameșii britanici par complexe, iar controalele severe. Mă simt dintr-un alt spațiu și îmi repet - a nu știu cîta oară - că numai un nebun poate să regrete comunismul, autarhia, paranoia și schizofrenia din România ultimilor cincizeci de ani. * Aflați în criză de timp, luăm un taxi din Russell Square (parcul ce separă clădirile principale, cu aer cosmopolit, ale Universității din Londra de giganticul British Museum) pînă în Trafalgar Square
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
ineditul, fie și aproximativ, al unor aspecte ale discursului său, îi pot conferi, în unele momente, o figură de precursor. Mai importantă e însă plenitudinea experienței d-sale, vitalitatea acesteia, de organism care se susține, dincolo de "mode și timp", în autarhia unei incontestabile existențe estetice. Vom încerca să punctăm cîteva din trăsăturile acesteia. Începuturile poeticești ale lui Ioan Flora ni-l relevă, așa cum s-a remarcat, ca pe un "sălbatic", dedat "haiduciei metaforice", pe o nervură intuitiv rimbauldiană. Dar acest strat
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
coloneze, unde am întîlnit-o pe Aglaja în urmă cu aproape patru ani, marile coli albe de hîrtie pe care ea scria - așa cum îi era obiceiul - fragmente disparate, cuvinte sau fraze decupate din textele proprii, act care insufla "inscripțiilor" o provocatoare autarhie. Mi-am dorit acest lucru tocmai fiindcă ultimul ei volum de proze, avînd un titlu demn de clasicele colaje suprarealiste, abundă în astfel de formule memorabile. Mi-am amintit însă și de afișul filmului realizat de Ludwig Metzger, Hier Himmel
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
eros terestru la un eros celest. Nu cumva înțelepții caută fericirea în sine tocmai fiindcă prin celălalt nu durează decât o singură clipă (ultima)? Ce fel de bucurie există în renunțarea înțelepților? Superioară satisfacție spirituală, ori un fel de orgolioasă autarhie existențială a insului, sfidare a destinului, toate acestea desenând pe chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a fost el întemeiat de anticii greci. în presupoziții, în ceea ce nu este exprimat dar este determinant pentru o scriere literară. Gândirea postmodernă se străduiește să arate, de cî-teva decenii încoace, ce nu este în regulă cu arta înaltă: aroganța, autarhia, elitismul ei. închiderea în muzee, îndepărtarea de viața nemijlocită. într-un strălucitor eseu, Walter Benjamin arăta cum "aura" operei de artă se stinge în epoca în care ea poate fi reprodusă mecanic. Toate acestea sânt adevărate. Arta înaltă a meritat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să se elucideze, de astă dată, tendința vădită spre tradiționalism și misticism, care a dus, În ultimă instanță, prin «Gândirea», «trăirism» și literatura iconarilor, la naționalism șovin și legionarism, la denaturarea și mistificarea specificului național și la un soi de «autarhie» literară” (pagina 99). Prin această frază, pe care nimeni nu v-a cerut-o, domnule Neștian, dovediți un lichelism și un zel fără margini, devenind mai bolșevic decât chiar comuniștii cei mai Înrăiți din 1982, căci un atac atât de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
interes pentru muncă. El spunea că „dintotdeauna țăranul a fost prost plătit, iar un om prost plătit nu poate accepta o muncă aproape gratuită. Țăranul dintotdeauna și până azi a plătit scump produsele industriale, fiind silit în alte vremi la autarhie”. Tot în lucrarea amintită el aducea idei economice de mare însemnătate pentru progres. Așa, de exemplu, susținea ideea realistă, logică, după care salariul nu poate crește decât pe baza rentabilității. Cornățeanu considera că siguranța proprietății în orice stat este o
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
le-a prezentat în lucrarea Raționalizarea agriculturii române în cadrul noii economii agrare. El caracterizează la modul general agricultura rațională, ca o îndeletnicire practicată în funcție de climă și sol, pe baze științifice în raport cu situația social-economică existentă. În primul rând emitea ideea că autarhia în exploatația țărănească este o frână serioasă împotriva progresului, o întreprindere foarte costisitoare. El propune o profundă specializare agricolă pe zone naturale, pentru a pătrunde și în agricultură diviziunea muncii cu efectele ei de specializare și obținerea unei producții înalte
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
secundar, ci ceea ce complementar și vine să întărească o construcție sau o demonstrație. Noțiunea de subsidiaritate apare pentru prima oară la Johannes Althaus (1557-1638), care încearcă să organizeze repartizarea puterilor între diferitele niveluri de organizare politică. Plecînd de la noțiunile de autarhie și de comunitate, el insista asupra faptului că o anumită responsabilitate nu ar trebui preluată la un nivel superior decît dacă ea nu ar putea fi asigurată la nivel inferior. În această perspectivă, înainte de secolul Luminilor și drepturilor omului, acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau atât de tare Încât au sfârșit prin a se respinge reciproc dezavantajos? Este cumva statul religios visat de Berdiaev incompatibil pe fond cu religia creștină? Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi că ți-am fost, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar într-o oarecare măsură, un factor de stabilizare a situației pentru putere, ca și pentru populație." Criza de lungă durată dintre anii 1970-1989 se desfășoară după două scenarii succesive. Primul este marcat de o îndatorare, al doilea de alegerea autarhiei în administrarea polițienească a penuriei. Prima fază este aceea a deschiderii spre Vest, a doua este caracterizată de reorientarea spre țările în curs de dezvoltare. Populația suferă șocuri succesive, iar copiii din școli continuă să recite versuri pe tema "rolului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
producerea de cultură: Uniunea Scriitorilor, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor. Economia în perioada de penurie impune constrîngeri editoriale, competiția pentru accesul la privilegii este severă. Protocroniștii înțeleg să acapareze terenul în beneficiul și prin intermediul unei restructurări ideologice: șovinism, autarhie, mobilizare antioccidentală, discursul lor fiind în conformitate cu conducerea politică. Reacția studiată de Katherine Verdery în lucrarea sa National Ideology Under Socialism constă în încercarea de a-i denunța pe protocroniști ca fasciști. Viața intelectuală își află resursele în reminiscențele confruntărilor din
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
referitoare la autonomia unei discipline, precum estetica sau la posibilitatea de raportare, metodologică, doctrinară, a teologiei la istoria formelor estetice. Relația dintre teologic și estetic, riguros definită de domnul Mihail Diaconescu, în cadrul demersului său analitic, rupe ab initio ideea pretinsei autarhii a esteticului și artei, mai ales că valorile exprimate de estetic nu pot fi conceptualizate decât în măsura în care sunt suținute și relevate de ipostazele încorporării lor. Cu alte cuvinte, toate aceste ipostaze ale artei ființează ca modalitate sui generis de comunicare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pas în drumul la capătul căruia se situează o autonomie individuală și comunitară. Patriotismul junimist este, așadar, întemeiat pe alianța dintre rațiune, libertate politică și moderație. Întors spre spațiul local, el nu este mai puțin deschis către modernitatea occidentală. Opus autarhiei și delirului patriotard, el valorizează acel nucleu de decență ignorat de marile proiecte totalitare ale secolului XX. Proiectul de evoluție al acestui patriotism cu rățat de excese și de patimă este subsumabil viitorului clădit sub semnul marilor principii de viață
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
XIX-lea de către liberalii care au propus anumite precondiții pentru o ordine mondială pașnică. Pe scurt, ei au ajuns la concluzia că perspectivele de eliminare a războiului sunt legate de preferința pentru democrație în defavoarea aristocrației și pentru liberul schimb față de autarhie. În această secțiune, vom analiza pe rând aceste argumente și măsura în care ele influențează gândirea liberală contemporană. Perspective de pace Pentru liberali, pacea este starea normală a lucrurilor: în cuvintele lui Kant, pacea poate fi perpetuă. Legile naturii dictează
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Liberul schimb a reprezentat un mijloc mult mai pașnic de a acumula bunăstare națională deoarece, conform teoriei avantajului comparativ, fiecare economie ar avea de câștigat din punct de vedere material în astfel de condiții, decât în condiții de naționalism și autarhie. Comerțul liber ar șterge diviziunile dintre state și ar uni indivizii de pretutindeni într-o comunitate. Barierele artificiale puse comerțului au distorsionat percepțiile și relațiile dintre indivizi, în felul acesta ducând la tensiuni internaționale. Liberul schimb ar extinde aria contactelor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
consumului în fiecare țară...Toate industriile naționale învechite au fost distruse sau sunt distruse zilnic... În locul vechilor dorințe, safisfăcute prin producția țării, găsim noi dorințe, care solicită, în vederea satisfacerii, produse din alte ținuturi, cu alte clime. În locul vechii izolări și autarhii locale și naționale avem legături în orice direcție, interdependență universală a națiunilor... Burghezia, prin îmbunătățirea rapidă a tuturor instrumentelor de producție, prin mijloacele de comunicare mult înlesnite atrage spre civilizație toate națiunile, chiar și pe cele mai sălbatice. Prețurile scăzute
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de transcendență (aici se mai lucrează Încă). În fiecare dintre aceste ferpare făcute literaturii, se revine la originile romantismului ca la originea acestei supralicitări, atunci cînd literatura s-a pliat pe o estetică a libertății care a dus-o la autarhie și a ridicat-o deasupra cotidianului, societății, vieții, la fel cum sufletul se Înalță din corp, părăsindu-l. E drept, declinul literaturii este studiat mai degrabă tematic de Marx, pus În relație cu științele umane de Ruffel și rămîne să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o realitate, ci să traducă o expresie, la fel ca În poezie. Expresia, față de reprezentare, presupune ascunderea, o profunzime inaccesibilă și, deci, un vid. Spre deosebire atît de proza realistă cît și de poezia romantică, expresia astfel formulată tinde spre autarhie. Acel ceva a cărei expresie este rămîne mereu un ceva, o ființă, niciodată ipostaziată pentru că neîntruchipabilă. Aceasta este celebrarea poeticii expresivității, pe care Jacques Rancière continuă să o teoretizeze cu tot mai multă Încăpățînare, pînă În finalul volumului, pentru ca să se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la concluzia că predicatul ontic nu mai ajunge pentru a o defini. Literatura nu mai este, ea există numai În lume (poate că Heidegger nu e atît de depășit precum pare). Or, În modernitate, literatura a Încercat să devină o autarhie ontologică, să se de-mondanizeze. Consacrarea acestei ontologii literare a fost făcută de preeminența criteriului estetic. Plăcerea lecturii a devenit plăcerea textului și discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe care Lyotard n-avea nici un motiv s-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]