138 matches
-
348 de bărbați, 65 de minori și 19 femei (mai mult de 2 mutilări pe zi), estimarea lor fiind însă mult mai mare, căci numeroase tăieri ale venelor nu sînt raportate și nici acele autoagresiuni cu consecințe medicale reduse. Motivele autoagresiunilor, identificate de psihologul Cristina Pripp de la DGP, sînt: impresionarea personalului pentru a obține un beneficiu (de exemplu, mutarea în altă cameră), intimidarea altor deținuți, impunerea în ierarhia grupului de către nou veniți, evitarea unor agresiuni din partea altor deținuți mai puternici, manifestarea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
evitarea unor agresiuni din partea altor deținuți mai puternici, manifestarea ostilității față de un membru al personalului, evitarea unei pedespe disciplinare, căutarea adeziunii colegilor de detenție, lipsa țigărilor și a imposibilității de a se împrumuta etc.109 Aceste motive întăresc convingerea că autoagresiunile sînt consecința infantilizării, promiscuității și privațiunilor carcerale, căci în societatea liberă ar părea bizar ca un individ să se mutileze pentru beneficii atît de mici (în general, mutilările sînt o raritate în organizațiile civile, libere). În penitenciar ele sînt expresia
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
urgență a familiei sau prietenilor care îi pot ridica moralul, examinarea medicală și stabilirea unui tratament cu antidepresive, ameliorarea hranei, schimbarea regimului de detenție și de muncă etc. Strategiile de prevenire a sinuciderii se aplică și în cazurile tentativelor și autoagresiunilor. Este evident că numărul acestora este semnificativ mai mare, mulți deținuți utilizîndu-le pentru obținerea unor beneficii imediate. Cei mai mulți criminologi sînt de acord cu ideea că violența în penitenciare, îndreptată împotriva propriei persoane sau a alteia, este o reacție "inevitabilă și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o desensibilizare psihică și fizică, vizibilă în ușurința cu care suportă înfigerea unor cuie în cap, în limbă, în membre sau diverse părți ale trupului, îngurgitarea unor obiecte dure sîrmă, cioburi, cuie, ace etc., în tăierea venelor, mutilarea membrelor. Cele mai multe autoagresiuni se produc în toiul verii, pe fondul pierderii bruște a vitalității mentale și corporale, din cauza absenței sistemelor de ventilare, a frigiderelor și a altor minime elemente de civilizație, interzise cu fermitate de autorități. Pentru sporirea spațiilor de depozitare a deținuților
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o frecvență din ce în ce mai mare, căci spitalizarea este un fel de concediu carceral, pe care mulți deținuți fac tot posibilul să-l obțină. Frecvența sinuciderilor (de peste 10 ori mai numeroase decît în lumea liberă) și multitudinea tentativelor de sinucidere și a autoagresiunilor pun personalul în imposibilitatea efectuării unui tratament eficace, fapt reproșat de cele mai multe organisme internaționale și neguvernamentale, care consideră aceste acțiuni dovada iresponsabilității corpului medical. Absența asistenței dentare periodice, constatată în toate închisorile, contribuie la agravarea stării de sănătate generală, intervențiile
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Dacă agresiunea asupra semenului este una din manifestările des Întâlnite la animale că și la oameni intrând În cadrul instinctului de conservare și apărare ,autoagresiunea, suprimarea individului „de către sine Însuși” ,reprezintă un act deosebit de impresionant. El este cu atât mai interesant cu cat actul de voință În sine care duce la autosuprimare, face Întotdeauna uz de o completă și Întortocheata stratagema, conștientă și inconștiență, cu
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
tentativă de a rezolva situația conflictuală printr-un soi de expiație (holocaus etc.). Sinuciderea este Însă și o manifestare de agresivitate, Îndreptată atât Împotriva mediului (răzbunare), cât și Împotriva propriei persoane, În sens autopunitiv. ”Justificarea” operației de autoacuzare, autocondamnare și autoagresiune poate fi găsită În sentimente de culpabilitate Întemeiate (eroare comisă, act imoral, neglijente de repercusiuni etc.). Adeseori Însă ,ele exprimă numai un narcisism dezamăgit. Propria ființă nu este ,pur și simplu, la Înălțimea așteptărilor, deziluzionându-se prin imperfecțiune psihică sau
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
de cazuri ( 67,7%); 2. manifestări autoagresive 33 de cazuri ( 12,5%); 3. abateri de la normele sociale și morale 52 de cazuri (19,8%). (vezi Fig. 1). Analiza detaliată a conduitelor agresive s-a făcut plecând de la obiectul agresiuniiheteroagresiune sau autoagresiune, fiecare dintre ele fiind studiată pe baza categoriilor nozologice. Astfel, În cadrul conduitelor heteroagresive pe primul loc se situează sindromul de dependență alcoolică 90 de cazuri (50,6%), urmate În ordine de schizofrenie 28 de cazuri (15,7%), tulburările de personalitate
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Nedelciuc, Lăcrămioara Fărcăşel, O. Alexinschi () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1462]
-
medii Într-o proporție de 71% din cazuri, doar 3 cazuri fiind cu depresie majoră, numar explicabil prin variația cazurilor internate În total cu aceaste afecțiuni. Alcoolismul se situează pe poziția a treia-5 cazuri( 15,2%), majoritatea acestor pacienți săvârșind autoagresiunea În stări de agitație psihomotorie; un singur caz prezentând tentative autolitice repetate motivate prin conștientizarea condiției sale de dependent de etanol. De menționat, ca motivație expusă predominența conflictelor intrafamiliale. Epilepsia cu tulburări psihice intercritice a fost prezentă În 2 cazuri
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Nedelciuc, Lăcrămioara Fărcăşel, O. Alexinschi () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1462]
-
că nu-l crezi în stare de asta. În acest moment, calea lui devine fără întoarcere: trebuie să demonstreze că se va ține de cuvânt. După cum spuneam mai sus, iubirea are de multe ori conotații melancolice, iar depresia predispune la autoagresiune. Numai că o persoană cu adevărat deprimată nu este în stare să-și facă rău; de-abia după ce primește tratament cu antidepresive, devine capabilă de suicid și chiar se omoară. În cazul unei iubiri neîmpărtășite, cel deprimat crede că nu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu a înțeles ce se întâmplă în acel cuplu. El cere timp pentru a discuta despre ceea ce simte, iar acest timp trebuie acordat; atenție însă la atingere (v. Atingerea e o promisiune). Dragoste și isterie De multe ori amenințarea cu autoagresiunea este una demons trativă; ea este un argument pentru a-l determina pe partener să facă ceva favorabil posibilei victime și nici o clipă nu se pune problema realizării acestei amenințări. Alteori e vorba despre un episod de isterie. Atenție, isteria
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Rousseau, Robespierre și Napoleon au fost autorii propriei lor nefericiri după ce au reușit performanțe de care, în cele din urmă, au ajuns să se simtă nedemni. Faptul de a-ți agresa propriul corp poate fi un mod de satisfacere a autoagresiunii. Freud (1901/1973) s-a dedat el însuși la o automutilare, deși nu-i stătea, spune el, în obicei! Unul dintre tinerii săi pacienți a avut îndrăzneala să-i aducă la cunoștință intenția de a se căsători cu Mathilde, fiica
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
morții tuturor cetățenilor. în condițiile cunoscute de atunci, executanților li se părea chiar o precauție de prisos preocuparea mai atentă, cu privire la necesitatea de a lucra în așa fel, ca aparența unei sinucideri să fie cât mai aproape de perfecțiune. în succesiunea „autoagresiunilor” apare și folosirea cuțitului cu ajutorul căruia Nicolae Petrașcu nu-și taie gâtul așa cum arătase, printrun gest, cu vreo câteva zile înainte cumnatului său (vezi relatarea lui Mitu Banea) și cum în studiul lui Lettieri D. J. (1974) „A SocioClinical Scale
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rar în două tentative. Ceea ce este de observat este că intervalul de timp între două tentative, este de câțiva ani, pentru că după o anulare forțată a instinctului de conservare, într-o tentativă, acesta revine în forță și nu mai îngăduie autoagresiunea, decât după o lungă perioadă, dacă bineînțeles cauzele care au provocat-o subzistă. O tentativă nereușită în fapt, în plan psihic se consumă în întregime și revenirea la viață după eșuarea ei, îi creează subiectului o stare de mulțumire că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sunt atipice și au aspectul unei inhibiții psihomotorii asociata cu dezinteres și mutism prelungit, fiind lipsite de o veritabilă durere morală, sunt monotone și prezintă frecvent reacții de neliniste și idei delirante polimorfe, în cadrul unei depersonalizări. Pot institui conduite de autoagresiune și automutilare cu mod de efectuare și motivații ce par neânțelese, dar care evoca tulburări psihopatologice (halucinații sau dezvoltări delirant halucinatorii). Ideile suicidare sunt aberante în raport cu lumea dinafară, lumea reală și au un caracter criptic. Anxietatea schizofrenului este
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în tratamentul pacienților psihotici acuți sau în conturarea fazei de stabilizare după o scurtă ședere în spital. Ca și în cazul tuturor alternativelor la spitalizare pacienții sub tratament în unitatea de zi nu trebuie să prezinte un risc potențial de autoagresiune sau heteroagresivitate. Dimpotrivă ei trebuie să posede capacitatea unei minime cooperări terapeutice, și o dorință semnificativă de a primi îngrijiri și acces la resursele comunitare de tratament adecvate. Aceste alternative, inclusiv spitalizările în unitățile de zi, au avantajul unei reduceri
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
se stabilește între virulența germenilor și mecanismele de apărare ale gazdei. Odată cu eliminarea germenului survine vindecarea, frecvent asociată cu o imunitate solidă care are capacitatea de a preveni reinfecția. Dacă mecanismele de apărare ale gazdei sunt depășite sau când apare autoagresiunea printr-o reacție inflamatorie deosebit de intensă apare șocul endotoxinic, adesea letal. Cronicizarea procesului infecțios datorită unor caracteristici patogene aparte ale microorganismului sau unei slabe reactivități a gazdei este urmată de un catabolism foarte intens, anorexie și depunere de amiloid care
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
Suicidul este adesea un gest de fugă din fața unor dificultăți aparent fără soluție. Sinuciderea este Însă și o manifestare de agresivitate, Îndreptată atît Împotriva mediului (răzbunare), cît și Împotriva propriei persoane, În sens autopunitiv. „Justificarea” operației de autoacuzare, autocondamnare și autoagresiune poate fi găsită În sentimente de culpabilitate Întemeiate. Adeseori, Însă, ele exprimă numai un narcisism dezamăgit. Propria ființă nu este, pur și simplu, la Înălțimea așteptărilor, prin incapacitatea de a face față la solicitări sau la exigențele propriului ideal. Psihanaliștii
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]
-
bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca moment al lucidității și al recunoașterii unor zone maculate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
colective, sînt decodate, în premiera noastră, prin grila efectelor agresiunii și autoagresiunii. Dacă agresiunea este înțeleasă ca prezență amenințătoare, ca inserție violentă a unei sau a unor voințe exterioare, urmărind să se substituie existenței și exprimării libere a ființei umane, autoagresiunea acționează ca moment al lucidității și al recunoașterii unor zone maculate în planul conștiinței, dar și ca rezultat al lașității, al abandonului în registre care țin de etic și de social. Primul factor este unul indubitabil traumatizant, al doilea poate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care ne propune o excelentă rezolvare scenică a însuși conceptului de teroare, Liviu Manoliu, Doru Zaharia și Constantin Avădanei formează primul grup, numit al Vecinilor, completat de aparițiiel sibilice ale Delegatului Gelu Zaharia. Al doilea grup, în interiorul căruia efectul de autoagresiune se interferează celui de agresiune externă, declanșînd comportamente diferențiate, dar în egală măsură așezate sub semnul fricii care depersonalizează, a fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
puțin din multele semnificații ale acestei calități), trebuie să ni-i închipuim ca pe niște permanente obiecte ale agresiunii fie biologică, socială, politică sau culturală (șocuri ale unui impact cu dintr-un afară mai apropiat sau mai îndepărtat), fie ale autoagresiunii (semnale revelatorii ce vin din noi înspre noi). Dar asta nu trebuie să ne facă să credem că sîntem victime. Dimpotrivă. Sîntem profitorii acestor necesare violențe. Treziți, lucizi, intrăm în ținuturile încă virgine ale ființei noastre, în zonele insalubre ale
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încă virgine ale ființei noastre, în zonele insalubre ale propriei noastre moralități și luăm parte la demolarea falselor și învechitelor echilibre, la sfîșierea ambalajului comercial al comportamentelor la toate nivelele etic, moral, intelectual -, la distrugerea trucatelor imagini despre noi înșine. Autoagresiunea este momentul în care sîntem împinși spre analiză, spre șansa conștientizării imperfecțiunii, a sentimentului de culpabilitate, a concluziei că numai norocul de a fi nedesăvîrșiți ne oferă promisiunea unei posibile deveniri. Se-nțelege, vorbim despre agresiunea care clatină pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fostul echilibru își va reclama agresiunea, dezechilibrul de care are nevoie. Ingerința, intruziunea este o agresiune aplicată omului de către om. Insidioasă și disimulată, traumatizează și desființează. Dar aceasta se întîmplă numai pînă cînd cel agresat reușește să-și declanșeze resorturile autoagresiunii. Smulgîndu-se din imobilitate, dureros dezechilibrat, el intră într-o nouă mișcare, aude și vede altfel, înțelege mai mult și mai limpede și reacționează împotriva violenței negative. Ieșit de sub șantajul instinctului de conservare, riscîndu-și stabilitatea biogică, intră în dezechilibru pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vlăsceanu, 1998, p. 659). Pentru evitarea unui asemenea risc și înțelegerea violenței din perspectivă psihologică, care permit delimitarea noțională între agresivitate/agresiune și violență. Agresiunea reprezintă acel comportament care implică vătămare, îndreptat spre alte persoane (heteroagresiune), sau întors spre sine (autoagresiune) (Howells și Hollin, 1989). O altă delimitare necesară este aceea între caracterul instrumental și cel ostil al agresivității. Această delimitare pătrunde în profunzime, până la stipularea constelației motivaționale a faptului agresiv. În cazul violenței instrumentale, este vorba despre un comportament violent
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]