2,138 matches
-
Crede în acțiunea formatoare a scrisului și vede în secolul său, al XVIII-lea, un "timp de maturitate a umanității". Anticipează, prin acest spirit pozitiv, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, romanul goetheean formator. Henry Adams, celălalt autor de autobiografie (Educația lui Henry Adams), tot american, este, în viziunea criticului, "un gânditor al amurgului crepuscular", om al sfârșitului de secol XIX, "fin-de siécle", atunci când apare ideea eșecului omului modern, a falimentului educației, a dezagregării societății, în ciuda aparenței de lume consolidată
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
Adams sentimentul declinului și presentimentul marilor seisme sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește despre autodistrugerea civilizației prin deszăgăzuirea unor forțe scăpate de sub orice control. Acest fel de a vedea transpare și în stilul autobiografiei sale, în ironia amară, în cultivarea sarcasmelor, în "persiflarea de sine și diminuarea cu orice chip". Michel Leiris, al treilea autor de autobiografie discutat pe larg în carte, "creează deopotrivă o poetică a eului spus, dar și trădat de cuvinte
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
prin deszăgăzuirea unor forțe scăpate de sub orice control. Acest fel de a vedea transpare și în stilul autobiografiei sale, în ironia amară, în cultivarea sarcasmelor, în "persiflarea de sine și diminuarea cu orice chip". Michel Leiris, al treilea autor de autobiografie discutat pe larg în carte, "creează deopotrivă o poetică a eului spus, dar și trădat de cuvinte". Om al veacului XX, el modifică perspectiva scrisului autobiografic prin asumarea revelațiilor lui Freud și a experienței suprarealiste. "Scrierea de sine" devine astfel
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
o poetică a eului spus, dar și trădat de cuvinte". Om al veacului XX, el modifică perspectiva scrisului autobiografic prin asumarea revelațiilor lui Freud și a experienței suprarealiste. "Scrierea de sine" devine astfel o "aventură existențială trăită" deschizând drumul spre "autobiografie ca literatură a faptelor". Rețin atenția, la capătul explorărilor criticului, cele câteva "concluzii" privitoare la factorii care încurajează, în anumite epoci, scrisul autobiografic și întrețin interesul pentru el. "...atunci când politica și istoria devin realități dominante pentru imaginație, scrie criticul, autobiografia
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
autobiografie ca literatură a faptelor". Rețin atenția, la capătul explorărilor criticului, cele câteva "concluzii" privitoare la factorii care încurajează, în anumite epoci, scrisul autobiografic și întrețin interesul pentru el. "...atunci când politica și istoria devin realități dominante pentru imaginație, scrie criticul, autobiografia și eseul devin, ele însele, expresii literare dominante, punând în umbră romanul și poezia". Împingerea în umbră a ficțiunii ar fi deci o caracteristică a vremurilor convulsionate, clocotind de evenimente care produc dislocări sociale, mutații politice ș.a.m.d. Teza
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
Teza criticului, formulată în anii '80, a fost din plin confirmată, observăm, în deceniul literar postdecembrist, asaltat de jurnale și scrieri memorialistice, covârșit, confiscat de acestea, în defavoarea poeziei și a romanului. Iar în plan individual se constată de asemenea că autobiografia e abordată precumpănitor în fazele de criză a individualității, de sfâșieri lăuntrice, de descumpăniri ale eului. Abandonarea ficțiunii și recursul la mărturisirea de sine devin soluție literară și existențială. În cazul lui Leiris amândouă condițiile fuseseră îndeplinite. "Leiris, ca un
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
pe noi înșine în alții și despre - mereu ipotetic, mereu nesigur - despre felul cum se imaginează alții în noi... Asta e adevărat și despre pura teorie, căci nu spunea Paul Valéry, pe care-l citez din memorie: "Orice teorie e autobiografie"? Iată doar cîteva din gîndurile pe care mi le-a trezit lectura Jurnalului suedez al Gabrielei Melinescu, poetă, de la începuturile sale, a ceremoniilor de iarnă, pe care le continuă și acum, cu aceeași vitalitate în așteptarea unei mari Primăveri, o
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
Dragoș Bucurenci Cine uită nu merită. Nicolae Iorga. Am regretat foarte mult că am ratat la TIFF proiecția specială a “Autobiografiei lui Nicolae Ceaușescu” de Andrei Ujică. În primul rând pentru că așteptăm de foarte multă vreme un documentar adevărat dedicat lui Nicolae Ceaușescu. În al doilea rând pentru că “Videograme dintr-o revoluție” al aceluiași Andrei Ujică (împreună cu Harun Farocki) mi s-
Ceauşescu se întoarce la Sala Palatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82564_a_83889]
-
care eu am plecat spre București cu noaptea în cap și a fost entuziasmată de ceea ce a văzut. Ca să vă conving și pe voi să mergeți să-l vedeți, am rugat-o să-mi scrie câteva rânduri: Mi-a placut “Autobiografia” pentru că e un documentar curat, fără brizbrizuri cinematografice, parcă nepatimas, fără acuzații și judecați implicite, plus că apreciez efortul imens de-a recupera sunetul original de pe materialele acoperite de comentariile propagandiste. Chiar îți lasă senzația că Ceaușescu ți se prezintă
Ceauşescu se întoarce la Sala Palatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82564_a_83889]
-
nu există voice-over, nici comentarii din off. Regizorul a lăsat imaginile de arhivă să vorbească pentru sine, un experiment riscant care, însă, i-a reușit, dacă e să dau crezare celor care au văzut deja rezultatul: Anul acesta la Cannes “Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” a făcut ca majoritatea filmelor de ficțiune să pară banale și plictisitoare. Richard Porton, “The Daily Beast” Joi la 0ra 18.00 aveți un bun motiv să fiți la Sala Palatului. În locul unde Nicolae Ceaușescu a citit
Ceauşescu se întoarce la Sala Palatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82564_a_83889]
-
la Sala Palatului. În locul unde Nicolae Ceaușescu a citit în noiembrie 1989, la cel din urmă congres al PCR, un discurs de 6 ore, întrerupt de ovații și aplauze care au durat 100 de minute, are loc joi seara premieră “Autobiografiei lui Nicolae Ceaușescu”. Proiecția este deschisă publicului, iar biletele pot fi achiziționate cu 5 lei noi sau cu 5 lei vechi (din anii ’80), dacă mai dețineți așa ceva. Eu am să fiu acolo pentru că, indiferent cât am trăit sau cât
Ceauşescu se întoarce la Sala Palatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82564_a_83889]
-
mai puteau păcăli atunci pe cineva, ele sunt astăzi transparente pentru oricine. De fapt, filmul lui Ujică asta și face: îl pune pe Rege să strige în gura mare că Regele era gol. Dar mai e ceva, și mai subtil: “Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” vorbește, după cum îi spune și numele, despre perspectiva dictatorului însuși. Pentru că, dacă cineva s-a lăsat totuși prostit de tot circul pus în slujba cultului personalității Bravului Conducător, acesta a fost chiar el. Adulat de popor, ferit
Autopsia veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82556_a_83881]
-
cu o întrebare greu de rostit, dar care într-o bună zi tot trebuia pusă: dacă înaintea simulacrului de proces care i s-a organizat, dictatorul ar fi fost supus unui examen psihiatric, ar mai fi putut fi oare inculpat? “Autobiografia” e un film pe care nu-l veți uita ușor. :: acesta este al doilea dintre cele trei filme românești excepționale care rulează în aceste zile la cinema și despre care cred că pierdeți enorm dacă nu le vedeți. Primul film
Autopsia veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82556_a_83881]
-
uita ușor. :: acesta este al doilea dintre cele trei filme românești excepționale care rulează în aceste zile la cinema și despre care cred că pierdeți enorm dacă nu le vedeți. Primul film este “Medalia de onoare”. Măi, să știi că “Autobiografia” mie mi-a revizuit impresia despre Ceaușescu în mod pozitiv. De exemplu am fost uimită că Ceaușescu era capabil să fabrice spontan discursuri de lemn împănate cu un vocabular destul de bogat. Într-adevăr mi se pare că a fost victima
Autopsia veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82556_a_83881]
-
-l mai și scoteai din pepeni, intra numaidecât la loc, zâmbind șmecher." (Ispitele lui Moș Grămadă) Urmuziană este alăturarea de elemente altfel greu de întâlnit: "un convoi compus din șapte mii de scripete, din fleici, din inele și din astre" (Autobiografie) "Calistrat împacă inerția cu spasmele, deziluzia definitivă și tragică cu speranța imediată a unui crenvurșt, și hipnotismul cu onania, exhibând o fizionomie radioasă și profund muncită de cele mai chinuitoare probleme." (Calistrat) Se vede cu ochiul liber că stilul lucid
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
soare), un zodiac (Manualul bunului zodier) etc. Bradolin și Sulfinela este o parodie a prozei sentimentale, cu suport oniric și sacru. Jocurile de cuvinte sunt intens agreate: "vremea romanilor sau a romanelor sentimentale" (Omul exorbitant), "băgat într-o bagatelă invizibilă" (Autobiografie), " Nu știu: tracii aveau trac? Că fracii aveau frac." (Motto la Ispitele lui Moș Grămadă). Un Poem perplexează prin fractura sintaxei. "Pământul frumosului paratrăznet./ Bea lichior într-un stomac/ De unt. Eu mor." Poemul e dat în traducerea, desigur fictivă
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
56 în str. Crăești, soția fratelui meu, Paula Fechner, mi-a încredințat "spre păstrare" un geamantan cu "amintiri" de la Fredi. L-am pus bine. După ce a decedat (29 apr. 2002), l-am deschis. Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
trioului Dumitriu-Stahl-Vinea să se țeasă o adevărată rețea de suspiciuni și insinuări în privința paternității operelor acestor scriitori: Pentru a-l compromite pe Petru Dumitriu, Securitatea a încercat să întregească scenariul paternității multiple a Cronicii, extinzîndu-l și asupra Colecției de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane. Intenția aceasta e divulgată, testamentar, de Henriette Yvonne Stahl: "Cît am stat închisă (n.n.: peste un an de zile), mi s-a propus să corectez eu acest manuscris șal Colecțieiț și să-l iscălesc". De altfel, în jurul
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
seamănă cu fragmentul prozastic Învățătură de minte al lui Dumitriu, pe care nu l-am uitat întrucît mă intrigase, căci apărea într-un moment cînd prozatorul își schimbase maniera de a scrie și era preocupat numai de Colecția de Biografii, Autobiografii și Memorii contemporane, din care dădea la tipar, în reviste, parte după parte. Or, Învățătură de minte te trimitea înapoi înspre perioada bruioanelor și a genezei Cronicii de familie. În fine: am început să recitesc Învățătură de minte și, din
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ca-ntr-o descătușare, care în sfârșit venise s-o ducă pe țărmurile de fericire cunoscute și tocmai de aceea râvnite (pag. 77). Personajul principal, soldatul Mitiță, se detașează insinuant, vizibil, perceptibil de ceilalți eroi ai cărții prin elementele de autobiografie ale scriitorului, deși există o încercare de... protecție involuntară, instinctivă și puțin stânjenitoare. Mitiță are ceva din C.V.-ul autorului și din temperamentul acestuia, chiar când este prezentat din perspectiva adolescentului, rebel, imprevizibil și nonconformist, așa cum s-a dovedit a
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Indian. Acest principiu, expus atât de bine în scrierile sale, a impresionat numeroase personalități în decursul timpului, dintre care pot fi menționate: Nelson Mandela (fostul președinte al Africii de Sud), marele savant Albert Einstein, precum și Al Gore (fostul vicepreședinte al SUA). În autobiografie, Mahatma Gandhi spunea: „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și criminali, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna
VIOLENŢA NAŞTE MONŞTRI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380709_a_382038]
-
totuși, retras departe de agitația cotidianului, a patetismelor și emfaticelor manifestațiuni ale semenilor noștri, scriitori sau nu. Misterul există și în tonul confesiv sau nu al poeziilor sale, în felul cum vorbește sau refuză să vorbească despre ființa sa, despre autobiografia sa. Dar n-aveți, din cînd în cînd, măcar, îndoieli că timpul pe care-l pierdeți interpretînd producțiile mele poate fi mult mai bine folosit?" întreba, drăgălaș, Mircea Ivănescu într-un interviu. Răspunsul vine de la sine: NU!. Citind și acest
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
la închisoare pentru parazitism. O fi fost liber profesionist? Să fi urmat niscaiva studii în străinătate? Mira-m-aș, pentru că un colecționar de ordine și decorații atât de grijuliu, precum dl. Pop le-ar fi menționat cu siguranță în numeroasele autobiografii împrăștiate pe internet. Pe site-ul Ambasadei României la Paris, intervalul în care cariera profesională a lui Sabin Pop pare să fi încremenit se reduce la intervalul 1966 - 1968, când, suntem informați direct în franceză, ambasadorul de azi "a intrat
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
și vinurile sale, plecînd la Atena și punîndu-și viața în slujba filosofiei. Întîmplarea aceasta este povestită chiar de Aristotel, atîta doar că ea este înfățișată ca și cum protagonistul ar fi fost cu totul altcineva, un țăran din Corint. Forma aceasta de autobiografie în care evenimentele propriei vieți sînt puse în seama altuia nu i-a putut însă înșela pe cercetători, astăzi considerîndu-se aproape unanim că țăranul din Corint este de fapt Aristotel și nimeni altul. La Academia platonică din Atena, Aristotel va
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
libertății asocierii lor: "Critica nu trebuie să-și refuze nimic... Este genul (sau ar trebui să fie, dar nu e decît rareori) proteic prin excelență. Cum s-a spus că e romanul. Ironie, poezie, epic, teoretic, reflecție, puțină biografie, ceva autobiografie, jurnal, eseu de idei, transcriere de citate, conversație, teatru, lungi tăceri neapărat, totul însă în serviciul literaturii - adică rămînînd ce este, dar cu toate mijloacele la îndemînă, desfășurate în libertate...". G. Poulet e apreciat pentru conceptul "extraordinar de fertil" al
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]