281 matches
-
apărut în România literară, în iunie 1989, cu titlul Viața în conexiuni și acest răstimp mi-a dat posibilitatea să dezvolt, să gândesc evoluția personajelor în condiții, desigur, de libertate reală a creației. Deci, n-am mai fost marcat de autocenzură, de, mă rog, obsesiile care mă puneau în situația să-mi scriu piesa ținând cont de niște „rigori”, de niște mentalități de cenzură, care uneori frizau absurdul. Cele două piese fac, după câte am dedus, trecerea de la etapa în care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
ființei umane care se manifestă prin refuzul unor forme de impietare asupra propriei naturi sau prin acceptarea voită a unor reguli și principii ce corespund structurii interioare. Din când în când, libertatea interioară poate fi supusă unui proces firesc de autocenzură, un proces de analiză și reflecție a conștiinței ce implică resorturile intime de manifestare a posibilităților. Autocenzura funcționează la nivelul conștiinței și pentru a elimina unele automatisme mentale ce pot deveni nocive în momentul opțiunii pentru ceva peremptoriu. Libertatea nu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
voită a unor reguli și principii ce corespund structurii interioare. Din când în când, libertatea interioară poate fi supusă unui proces firesc de autocenzură, un proces de analiză și reflecție a conștiinței ce implică resorturile intime de manifestare a posibilităților. Autocenzura funcționează la nivelul conștiinței și pentru a elimina unele automatisme mentale ce pot deveni nocive în momentul opțiunii pentru ceva peremptoriu. Libertatea nu suferă limitări în procesul de autocenzură, ci apare ca o exprimare proprie a spiritului. Problema libertății 1
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
reflecție a conștiinței ce implică resorturile intime de manifestare a posibilităților. Autocenzura funcționează la nivelul conștiinței și pentru a elimina unele automatisme mentale ce pot deveni nocive în momentul opțiunii pentru ceva peremptoriu. Libertatea nu suferă limitări în procesul de autocenzură, ci apare ca o exprimare proprie a spiritului. Problema libertății 1 se pune în domeniul posibilului, și nu în domeniul actului, unde nu există decât necesitate. Există mai multe căi de urmat în această privință: fie cea a posibilității în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
timiditate sau umilință. Modestia este o atitudine de rezervă, o atitudine de precauție În relațiile cu ceilalți, raportată Însă la propria imagine socială. Ea evită excesele, ambiția, situațiile prin care individul s-ar putea remarca, practicând o măsură sau o autocenzură excesivă și riguroasă față de propria sa persoană. Spre deosebire de modestie, timiditatea poate fi socotită ca o „maladie stranie” (Alaină. Ea este o retragere În sine, tendința de a evita contactele exterioare, expunerea În public, prudența exagerată față de evenimentele periculoase sau obstacole
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
posibile; - slabă speranță într-o soluție mai bună decât a liderului; - neîncrederea în sine a membrilor; - percepția dificultății sarcinii; - convingerea că nu există o alternativă la fel de morală. ANTECEDENT - iluzia vulnerabilității; - raționalizarea avertismentelor; - convingerea în moralitatea grupului; - stereotipii; - presiuni asupra dizidenților; - autocenzură; - iluzia unanimității; - cenzori autodesemnați ai gândirii. SIMPTOME - limitarea numărului alternativelor; - ignorarea informației care minimalizează alternativa aleasă; - ignorarea informației despre valoarea altor alternative; - refuzul consultării experților; - absența planurilor concrete de acțiune; -procesare subiectivă. CONSECINȚE V = f(CQ) Zonă de decizie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucrătura migăloasă, artificioasă, prolixă sunt imputabile. De altfel, în aceste zone fragile, vulnerabile, I. L. Caragiale, bun prieten și companion în nenumărate împrejurări, va găsi o sursă pe care o va exploata abundent în câteva parodii. Autorul însuși încearcă să se autocenzureze, renunțând, într-o a doua ediție a Sultănicăi, la ornamente în favoarea clarității și concentrării. Abia în Fanta-Cella și în Sentino, proze cu structură poematică și atmosferă exotică, sinestezia stilului, deplin adecvată, șterge impresia de prețiozitate și afectare calofilă. Aici se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
operelor parodice ca parteneri de erudită dispută într-un dialog desfășurat fie între generații, fie între școli literare situate, polemic, la antipozi, invocând cunoscuta teorie a dialogismului, se regăsește, de asemenea, la nivel terminologic. Ca mecanism autogenerator, dar și de autocenzură al literaturii, parodia ia în calcul și "ridiculizarea unei școli literare adverse, desființarea sistemului ei de creație, "demascarea"" acesteia", ajungând să promoveze ceea ce s-a numit devierea de la normă. O asemenea operație practică parodistul prin introducerea unui procedeu preluat procedeul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
câștiga simpatia publicului, "sunt proțăpite prin toate locurile publice, fie ca atare, fie prin crainici, ca trecătorii să le poată privi". Destinația lor e limpede: sunt menite amuzamentului ca și modificării, rejudecării canonului, pe care îl obligă neîncetat să se autocenzureze, întrucât "cele mai mari și mai însemnate" opere parodice "[...] sunt consemnate în anumite prăvălii purtând numele de biblioteci, unde și rămân, așezate într-un colț anume, și încep a se chema cărți de controversă (s.n.)". Va fi deci considerată, de-
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de supraveghere. Această scrutare a societății prezintă avantajul unui cost redus și al înmulțirii surselor de informație, inclusiv a celor mai intime, care îmbogățesc aportul tehnic al ascultărilor telefonice, implantărilor de microfoane și controalelor poștale. în sfârșit, favorizează autodisciplina și autocenzura societăților, fiecare evaluând existența acestor informatori în propriul mediu - inclusiv cel mai apropiat - și temându-se ca cea mai mică remarcă să nu i se adauge la dosar. Climatul de teamă generală astfel creat este înfățișat pe deplin de filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a lui Trevor, descriptor al retroscenei biografice a întregii familii Quarry, un adevărat viespar de ambiții, frustrare și mimetism. Viespar în care nimerise străina Rose și cu care se confrunta silențios, sfidarea ei fiind mai degrabă efortul de a-și autocenzura adevăratele afecte, porniri și convingeri. Stilul lui Trevor excelează prin arta disimulării și a insinuării, de unde și interiorizarea monologică a eroinei, trezită din îngânduratul său solipsism doar când agresivitatea celor două maștere se face insuportabilă. Mary Louise, rod al unei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pentru care un cult bine temperat, de unde și dorința lui de autodepășire prin lecturi, citate, meditații și comentarii varii, bune conducătoare de stil elevat și viziune morală. Spre sfârșitul vieții și al timpului, Stellan va abandona masca ridicolă, prudentă și autocenzurată de băcan și ziarist veleitar, spre a-și da pe față un Alt Eu, cel de zugrav sarcastic al deznodământului: sfârșitul dramatic al "bărbaților celebri", de fapt, expirarea unei mitologii. Printre personajele memorabile, îl amintim pe pictorul Harald, aflat sub
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Petru Vaida 77 susține, pe bună dreptate, că mai multă maturitate, mai multă îndrăzneală și, prin urmare, mai multă autonomie și încredere în rațiune decât în primele lucrări arată Cantemir în Istoria ieroglifică. Prin urmare, în această operă, scrisă fără autocenzură, căci era limpede că ea nu are cum să devină publică, autorul își manifestă întreaga sa libertate de gândire. Pasajul pe care își sprijină argumentația este, într-adevăr, grăitor, nemailăsând loc suspiciunilor. Căzut în capcana întinsă de Hameleon, Inorogul se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unor informații pe care le aveam cu privire la implicarea unor militari în evenimente - dacă s-a tras, cine a tras, dacă au fost eroi sau nu, dacă au fost erori sau nu. Cel mai mare obstacol în realizarea dialogului a fost autocenzura declarată a generalului Mureșan în relatarea unor evenimente, în descrierea unor personaje importante ale evenimentelor de atunci și în validarea unor afirmații ale mele bazate pe datele întâlnite în sursele de documentare și pe cele din memorie. Domnia Sa este cadru
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
partid; redacțiile aveau la rândul lor instituționalizate mecanisme de recrutare: cu alte cuvinte, în selecție contau atât inofesivitatea politică și obedienta în a nu calcă linia, cât și meritele profesionale sau personale, talentul; controlul biografic exercitat de securitate și partid; autocenzura: "nu îți puteai nici macar imagina că poți scrie orice"!, adică știai din capulul locului că nu poți critică politică Partidului și a lui Ceaușescu; cenzură propriu-zisă exercitată de: redactori și redactori-șefi, de către cadrele didactice responsabile cu revistele, de către Rector și
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
nume de rege înfrînt, coama de acoperiș albă strat de zăpadă luat pe roți, părțile și exteriorul lor sau conștiința deplasării, vagon în referințe anterioare ție, timp! geam ce le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul social, unicul mesaj al artei, noroc de tren, ceremonia sens urmează etape atipice, grasul s-a resemnat să ațipească, fesul pe cap, mîinile pe burtă, recules, te las pe tine să întîmpini în spațiul nonfigurativ, cîine abstract
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la o bună Înțelegere a discuțiilor. În grupul persoanelor intervievate, sunt suprareprezentați foștii profesori pensionari de la Parteihochschule Karl Marx, fiind printre cei mai mult dispuși să vorbească despre trecut fără a-și simți amenințată situația actuală. O anumită formă de autocenzura se făcea totuși simțită: evitarea de a face aprecieri critice, căutarea mai ales a „părților bune” ale fostei instituții, chiar și atunci când era vorba despre cineva care avea reputația de a avea „gură sloboda”. Cei mai mulți dintre ei acuzau o conjunctură
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
elementar și plin de „principiile fundamentale” ale marxism-leninismului, formulate inițial În anii 1920-1930. Producția de manuale sau cercetarea istorică a surselor filosofice sau economico-politice ale marxismului, analizele mișcării politice muncitorești, socialiste și comuniste, erau prea mult marcate de cenzură și autocenzura sau de deciziile „strategice” externe (ale Biroului Politic de la Moscova). De aceea este de luat În considerare și implicarea membrilor școlilor de partid În confruntările ideologice și științifice, pentru a putea Înțelege sensul transformărilor care au avut loc din momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a șters Încă nici pentru ei. O demonstrează furia autobiografică ce a pus stăpânire pe foștii responsabili comuniști, destinată nu numai să propună versiunile lor ex post ale evenimentelor, dar, poate că Înainte de toate, să se elibereze de propria lor autocenzură din perioada comunistă. Aceste biografii catartice (Am rupt tăcerea a fostului prim-ministru polonez Piotr Jaroszewicz sau E timpul mărturisirii a filosofului Adam Schaff, sau Înainte să fiu judecat a lui Mieczyslaw Rakowski) se situează de fapt par excellence Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
am continuat să ne scriem. Corespondența primită de la el e una dintre cele mai substanțiale din cîte păstrez. Pe un ton sceptic, sînt relatate suferințe diverse: lipsuri, accidente, boală, dificultăți în relațiile cu editurile și cu redacțiile revistelor, cenzură și autocenzură, nemulțumiri provocate de climatul moral și intelectual al epocii, una constrîngătoare, implacabilă, tragică în viziunea sa. Dar și multe proiecte în ordinea creației, convins că echilibrul ni-l dau „bucuriile spiritului”. Cine e Ion Maxim?, se vor întreba anumiți cititori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu aburi de otravă”. Un pasaj referitor la evreitatea lui B. Fundoianu a fost exclus de cenzură atunci când textul a fost republicat la jumătatea anilor ’70 <endnote id="(525)"/>. Practica devenise atât de uzuală, Încât unii autori ajunseseră să se autocenzureze. Silviu Angelescu, de pildă, mi-a mărturisit că În 1988, pentru a nu compromite publicarea romanului său Calpuzanii, a exclus de bunăvoie episodul referitor la Rașelica, fiica unui „cârciumar ovrei, jupân Moișă sin Bercului” <endnote id=" (825)"/>. Paginile autocenzurate au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe bani, erau înșelători, aveau o țară bogată, dar nu prin munca oamenilor, căci munca era dușmanul lor, erau leneși, nepăsători, așteptau totul de-a gata (secolul al XVII-lea). Stereotipurile privind atitudinile pun în evidență lipsa de cenzură și autocenzură în relațiile sociale, manifestările instinctuale: spirit grosolan, necioplit, viteji, dar fără disciplină militară, puși pe harță, războinici, puțin primitori, răi, se poartă autoritar, nervoși (secolul al XVI-lea); buni ostași, veseli în sărăcie, nerușinați, impulsivi, iubitori de noutate (secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
tiraj de neimaginat astăzi. * În vederea apariției acestei reeditări la generoasa Editură Humanitas, am colaționat, în șpalt, textul lui Bacalbașa cu originalul din 1927 (am găsit o singură greșeală gravă de tipar), cu care ocazie am reintrodus toate pasajele eliminate de autocenzura noastră și de cenzura anilor 1980, amândouă la fel de antipatice. Mai dificilă a fost revizuirea notelor de subsol, mai ales în sen sul actualizării denumirii unor străzi, multe dintre ele revenind după 1989 la vechea formă sau căpătând nume noi; ceva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apărut în România literară, în iunie 1989, cu titlul Viața în conexiuni și acest răstimp mi-a dat posibilitatea să dezvolt, să gândesc evoluția personajelor în condiții, desigur, de libertate reală a creației. Deci, n-am mai fost marcat de autocenzură, de, mă rog, obsesiile care mă puneau în situația să-mi scriu piesa ținând cont de niște „rigori”, de niște mentalități de cenzură, care uneori frizau absurdul. Cele două piese fac, după câte am dedus, trecerea de la etapa în care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
erau antrenați în a detecta falsul, ținând cont de zona unde adesea activează. Cu toate că informațiile furnizate de cei doi erau atât de interesante pentru a înțege ce se întâmplă de fapt la pelerinaj, a trebuit la rândul meu să mă autocenzurez, să adresez întrebări fals-naive sau foarte „duhovnicești”, la care mi s-a recomandat să vorbesc mai degrabă „cu sfinții părinți”. Cea mai mare teamă a celor intervievați de-a lungul timpului de mine, fie că erau preoți, fie că lucrau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]