249 matches
-
de la ceea ce, la alt nivel al conștiinței, socotea a fi momentul hotărâtor. Vocea Patru făcuse pasul cel mare. Astfel, dintr-o singură mișcare, individul scăpase de responsabilitate față de ceea ce avea să se întâmple, sau să se facă acum. Într-o autocrație, ceea ce făcuse Vocea Patru trebuia să constituie ultima precauție. Înainte de a se apuca să analizeze situația auzi în dreapta sa târșâitul unui scaun. Când Gosseyn se-ntoarse să se uite, văzu un individ solid, îmbrăcat tot într-o uniformă gri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Sartori spre ceea ce nu este ideologia democratică, ale cărei coordonate au fost tratate în capitolul anterior. Opțiunile pe care le avem la îndemânsă sunt, așa cum arată politologul italian, multiple. Astfel, putem vorbi, ca fiind opuse ale democrației, despre tiranie, despotism, autocrație, absolutism, dictatură, autoritarism și totalitarism 5. Reținem însă, din această enumerare, doar doi termeni, aflați într-o legătură directă cu tipurile de regim politic care s-au perindat pe scena istoriei în secolul al XX-lea: este vorba despre autoritarism
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
interzic, domnule Prim Președinte, să permiteți sau să tolerați aceasta, indiferent de presiunile care s-ar putea exercita asupra dumneavoastră“. Conform surselor apocrife, în acel moment Ludovic ar fi rostit faimoasa frază care a rămas în istorie ca simbol al autocrației:„L'etat c'est moi“. După acest discurs, parlamentarii au depus o plângere primului ministru, care a intervenit pe lângă Louis, cerându-i să nu își mai piardă cumpătul în fața nobililor și să cântărească bine lucrurile înainte de a vorbi, sfat urmate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a lui Francis Fukuyama Sfârșitul istoriei și ultimul om. Tot așa, Schlesinger și Gaddis, preluând ideile din Doctrina Truman, lansată în 1947, accentuează dimensiunile ideologice ale Războiului Rece, considerându-l o luptă între moduri diferite de viață, între libertate și autocrație.<footnote Florin Gârz , N.A.T.O.:Globalizare sau dispariție?, Editura Odeon, Bucureșți, 1995, p. 146; footnote> „Epoca contemporană se caracterizează prin sporirea eforturilor cercetătorilor pentru a cunoaște, explica, optimiza și prevedea mersul evenimentelor și fenomenelor cu care este confruntat omul.”<footnote
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
vercerne - vecernie, se constată că limba literară nu a acceptat niciuna dintre formele fonetice din afara tiparului. - În limba actuală crește ponderea numerică și funcțională a compuselor savante cu sufixoide terminate în -i-e (și nu sunt puține!)20: -algie (*rinalgie), -crație (autocrație, birocrație, tehnocrație), -fagie (*aerofagie, *energofagie), -filie (*pedofilie, *zoofilie), -fobie (aerofobie, *claustrofobie, *demonofobie), -fonie (*cvadrifonie, *francofonie), -gamie (bigamie, poligamie), -grafie (*ecografie, *filmografie, iconografie, *geooceanografie, *holodentografie, *mamografie, *scintigrafie, *serigrafie), -logie (*climatologie, *imagologie, *implantologie, *iridologie, *mediologie, *naratologie, *pneumologie, *profesiologie, *ufologie), -manie (anglomanie, *diplomanie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
a lui Francis Fukuyama Sfârșitul istoriei și ultimul om. Tot așa, Schlesinger și Gaddis, preluând ideile din Doctrina Truman, lansată în 1947, accentuează dimensiunile ideologice ale Războiului Rece, considerându-l o luptă între moduri diferite de viață, între libertate și autocrație. „Epoca contemporană se caracterizează prin sporirea eforturilor cercetătorilor pentru a cunoaște, explica, optimiza și prevedea mersul evenimentelor și fenomenelor cu care este confruntat omul." Dezvoltarea multilaterală și contrastantă din viața internațională a demonstrat că dizolvarea comunismului sovietic, perceput de majoritatea
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
capitalului. Dușmanul intern. Mulțimea. Anarhia. Politica și morala. Dreptul celui mai tare. Puterea evreiască francmasonă este de neînvins. Scopul justifică mijloacele. Mulțimea este oarbă. Alfabetul politic. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul vostru este autocrația. Lichiorurile tari. Clasicismul. Desfrâul. Principiul și regulile guvernului evreiesc și francmason. Teroarea. Libertate, Egalitate, Fraternitate. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocrației creștinilor nimicite. Noua aristocrație. Calcul psihologic. Abstracția libertății. Amovibilitatea reprezentanților poporului. Să părăsim orice frazeologie; să studiem fiecare idee prin
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
ajungă la prăpastie; la fel membrii ieșiți din popor, fie chiar dotați de o inteligență ideală, din cauză că nu înțeleg nimic din politică, nu pot pretinde s-o călăuzească fără să piardă toată națiunea. Numai un individ pregătit din copilărie pentru autocrație poate cunoaște graiul politic și realitatea politică. Un popor lăsat în voia lui, adică parveniților din mediul lui, se ruinează prin discordiile de partide, pe care le ațâță setea de putere, și prin dezordinile care nasc din ele. Le este
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
al francmasoneriei. Instituțiile și funcțiile lor. Otrava liberalismului. Constituția este școala neînțelegerilor de partide. Era republicană. Președinții sunt creaturi ale francmasoneriei. Responsabilitatea președinților. Panama. Rolul camerei deputaților și al președintelui. Francmasoneria este o forță legislativă. Noua constituție republicană. Trecerea la autocrația francmasonică. Momentul proclamării regelui universal. Inocularea de boli și alte fapte rele ale francmasoneriei. Încep astăzi prin a repeta ceea ce am mai spus și vă rog să vă reamintiți că guvernele și popoarele nu văd decât aparența lucrurilor. Și cum
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
liberalismului, toată constituția sa politică a fost schimbată, statele s-au îmbolnăvit de o boală mortală: descompunerea sângelui; nu ne mai rămâne decât să așteptăm sfârșitul agoniei lor. Din liberalism s-au născut guvernele constituționale care au înlocuit, pentru creștini, Autocrația salvatoare și Constituția, precum știți foarte bine, nu este altceva decât o școală de discordii, dezbinări, discuții, deosebiri de vederi, de sterpe agitații ale partidelor; într-un cuvânt, este școala care face ca un stat să-și piardă individualitatea și
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
tot ce mai întâi, pe vremea când am luat noi puterea, am fost forțați să introducem în Constituțiile statelor; vom ajunge astfel pe nebăgate de seamă la suprimarea tuturor Constituțiilor, când va veni timpul de a strânge toate guvernele sub autocrația noastră. Recunoașterea autocrației noastre poate să vină înainte de suprimarea Constituției; dacă popoarele, obosite de dezordinile și frivolitatea guvernanților lor, vor striga: Goniți-i și dați-ne un rege universal care poate să ne adune și să distrugă cauzele discordiilor noastre
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
întâi, pe vremea când am luat noi puterea, am fost forțați să introducem în Constituțiile statelor; vom ajunge astfel pe nebăgate de seamă la suprimarea tuturor Constituțiilor, când va veni timpul de a strânge toate guvernele sub autocrația noastră. Recunoașterea autocrației noastre poate să vină înainte de suprimarea Constituției; dacă popoarele, obosite de dezordinile și frivolitatea guvernanților lor, vor striga: Goniți-i și dați-ne un rege universal care poate să ne adune și să distrugă cauzele discordiilor noastre: hotarele națiunilor, religiile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
relațiile lor cu stăpânitorul. Atunci se vor pătrunde într-atât de acest gând, încât le va fi cu neputință să se lipsească de această tutelă, de această conducere, dacă vor voi să trăiască în pace și în liniște; vor recunoaște autocrația stăpânitorului nostru cu o venerație apropiată de adorație, mai ales când se vor convinge că funcționarii noștri nu vor înlocui puterea veche cu a lor, ci nu fac decât să execute orbește prescripțiile stăpânitorului. Ei vor avea o foarte bună
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
suveranitate. ... Acest titlu făcea din domn, mai întâi pentru proprii săi supuși, un monarh de aceeași esență cu basileus-ul, fără dislocarea schemei bizantine a ierarhiei politice, dar desprinzându-se de ideea de ecumenicitate, care la Bizanț continua să formeze esența autocrației imperiale. (Valentin Al. Georgescu 43) Dacă istoricii dreptului bizantin și cercetătorii dreptului medieval românesc au stabilit deja care anume aspecte ale puterii simbolice sau ale justiției și în ce măsură pot fi așezate în descendență bizantină (doar parțial), reeavaluarea reprezentărilor colective memorate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
au evitat să transforme în temă politică vulnerabilitatea, statutul de margine expusă presiunilor imperiului "păgân", și să contextualizeze valoarea militantă a moștenirii creștine bizantine, precum și imaginea ei23. Această temă politico-religioasă centrală a lăsat totală libertate domnitorului în a-și impune autocrația prin vocabular politic, coduri ceremoniale și scenografie de inspirație constantinopolitană, apărând ca un "uns" în scaun de către divinitate, în egală măsură stăpân al lumii laice și al lumii clericale (Valentin Al. Georgescu 127; Daniel Barbu, Rome, Byzance et les Roumains
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
caracter comun, pentru gândirea medievală, și unul insolit, ca soluție practică locală. Consolidat în baza unei tradiții religioase neinstituționalizate timp de un mileniu, respectând în egală măsură elementul roman (ideea de romanitate) și opțiunea ortodoxă, apărând, cu program pseudo-"basileic", autocrația și sistemul de putere corelat alegerii religioase (program care îi asigura independența, identitatea statală și misiunea politică), acest imaginar, formă de sublimare a programului politic la nivelul reprezentărilor simbolice, este principalul martor al interpretării istoriei de către români. Este modul în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unor culturi și credințe diferite (catolică, post-bizantină, musulmană), imaginarul medieval local se configurează în cadrul ortodoxiei la joncțiunea, printre altele, dintre: verosimil (de tip mitic, legendar sau biblic) și neverosimil (fabulosul popular); istorie instituțională a puterii (simbolistica regalității) și tipologie a autocrației românești (domnitor-cruciat sau întemeietor, dar și abateri morale sau instituționale de la regulă, plasate în registrul senzaționalului); sinteze ale istoriei locale (cronici) și cărți de învățătură (mixte în compoziție, laic-religioase); divin și monstruos. Într-o continuă metamorfoză, imaginarul "românesc" medieval dezvăluie
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ca „majoritari” - bolșeviki - în timp ce învinșii se numesc menșeviki - minoritari. Din 1903 până în 1917, viața POSDR este dominată de confruntarea dintre cele două tendințe, exacerbată de revoluția rusă din 1905. în vreme ce menșevicii văd în ea o etapă a revoluției burgheze contra autocrației țariste, Lenin este convins că are acum confirmarea radicalismului său și preconizează instaurarea unei „dictaturi revoluționar-democratice a proletariatului și a țărănimii” care trece prin insurecția armată, prin teroarea* instaurată de mase și chiar prin războiul de partizani; Lenin consideră din ce în ce mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fost susținută de China, aceasta pare a se fi dezangajat cu totul astăzi. Gherila naxalistă mai controlează teritorii în nordul și în centrul țării. Nepalul a fost cadrul unei importante gherile comuniste. în 1990, o mișcare populară pune capăt autocrației și impune alegeri generale. Ia atunci ființă un partid maoist, PC din Nepal-Centru Unitar, care devine cea de-a treia forță electorală. în 1993, izbucnesc incidente violente între maoiști și concurenții lor politici. Poliția multiplică arestările și actele de tortură
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
represiunii incită numeroși studenți să abandoneze mișcarea, aceasta radicalizează o minoritate care o ia pe calea terorismului*. La 24 ianuarie 1878, Vera Zasulici îl împușcă pe prefectul de poliție din Sankt-Petersburg, își folosește procesul ca tribună politică pentru a denunța autocrația și, susținută de opinia publică europeană, este achitată. După ce a înregistrat acest succes, Pământ și Libertate își intensifică toată campania teroristă cu, în aprilie 1879, al doilea atentat împotriva lui Alexandru al II-lea, fapt care declanșează o cumplită represiune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bunt - care măturau totul în cale. Concepția sa este, în același timp, indusă de violența care domnește atunci în societatea rusă, provocată de trei secole de iobăgie a țărănimii și de terorismul* pe care îl practică anumiți revoluționari ruși* împotriva autocrației. Dacă Lenin a teoretizat, încă din 1903-1905, necesitatea violenței revoluționare sub formele ei cele mai largi, războiul din 1914, împingând violența militară la un nivel până atunci necunoscut, îl determină să-și radicalizeze concepția și să justifice prin „războiul” împotriva
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
va conduce la pacea eternă. În secolul al XIX-lea, liberalii de pretutindeni împărtășeau convingerea că politica de putere și războiul erau rămășițe ale unui sistem de guvernare depășit și că victoria democrației și a guvernământului constituțional asupra absolutismului și autocrației ar asigura victoria armoniei internaționale și pacea permanentă în fața absolutismului și a războiului. Woodrow Wilson a fost unul dintre cei mai elocvenți și influenți purtători de cuvânt ai acestei școli. Recent, convingerea că lupta pentru putere poate fi eliminată de pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o identificare mai mare cu acțiunile și obiectivele guvernului - mai ales, desigur, în chestiuni externe - favorizează șansele ca moralul național să fie ridicat, și viceversa. Astfel, este surprinzător doar pentru cei care concep eronat statele totalitariste moderne prin analogie cu autocrațiile din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea că în Germania nazistă moralul a fost ridicat aproape până la sfârșit. El a scăzut treptat, spre deosebire de noiembrie 1918, când s-a prăbușit brusc. Majoritatea rușilor, în ciuda suferințelor atât pe timp de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai ales, după maniera în care libertatea este redusă. Singura situație realmente liberă este cea de laissez‑faire, în care fiecare individ acționează cum îi place, ceea ce exclude orice efort de colaborare. Sistemul autocratic și cel democratic restrâng, ambele, libertatea: autocrația prin presiunea șefului, democrația prin presiunea grupului. Autocrația și democrația nu se deosebesc între ele prin faptul că una procură mai multă libertate decât alta, ci pentru că una restrânge libertatea prin libera acceptare a indivizilor, iar alta prin teama produsă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
redusă. Singura situație realmente liberă este cea de laissez‑faire, în care fiecare individ acționează cum îi place, ceea ce exclude orice efort de colaborare. Sistemul autocratic și cel democratic restrâng, ambele, libertatea: autocrația prin presiunea șefului, democrația prin presiunea grupului. Autocrația și democrația nu se deosebesc între ele prin faptul că una procură mai multă libertate decât alta, ci pentru că una restrânge libertatea prin libera acceptare a indivizilor, iar alta prin teama produsă. Pentru a putea răspunde la întrebarea „Care mod
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]