364 matches
-
vrea să vorbesc despre propagandă. În acest domeniu mai mult decît în altele ceea ce a prezis Le Bon a devenit o realitate foarte vizibilă. Oricine privește societatea de masă își dă imediat seama că orice guvern, fie el democrat sau autocrat, a fost adus la putere de o mașină de propagandă ce a operat la o scară nemaîntîlnită înainte. Pînă la acea dată, doar Biserica mai egalase uneori o astfel de performanță. A asocia mijloacele de sugestie sau de influență ale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
favorabile, cât și nefavorabile. Fiedler reproșa propriilor sale teorii faptul că s-a accentuat prea mult schimbarea personalității liderului, în detrimentul schimbării situației. Un alt model normativ privitor la stilul educațional este cel al lui Vroom, care clasifica stilul astfel: 1. autocrat I - ia singur decizia pe baza informațiilor deținute până atunci; 2. autocrat II - obține informații suplimentare și apoi decide; 3. consultativ I - prezintă problema unor membri relevanți (șeful clasei), apoi ia singur decizia; 4. consultativ II - adesea, membrii grupului, ai
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a accentuat prea mult schimbarea personalității liderului, în detrimentul schimbării situației. Un alt model normativ privitor la stilul educațional este cel al lui Vroom, care clasifica stilul astfel: 1. autocrat I - ia singur decizia pe baza informațiilor deținute până atunci; 2. autocrat II - obține informații suplimentare și apoi decide; 3. consultativ I - prezintă problema unor membri relevanți (șeful clasei), apoi ia singur decizia; 4. consultativ II - adesea, membrii grupului, ai clasei iau o decizie; 5. grup II - implementează decizia luată de grup
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
de abordare a regiunii a constat în stimularea unei stabilități care să prevină extinderea influenței sovietice, să asigure furnizarea de petrol către economia mondială și să garanteze securitatea Israelului, una dintre puținele democrații. Strategia americană a însemnat administrarea prin intermediul liderilor autocrați și grija de a nu periclita starea de echilibru ("Nu zgâlțâi barca!"). În timpul administrației Reagan, Statele Unite chiar l-au sprijinit pe Saddam Hussein pentru a contrabalansa regimul islamic care îl îndepărtase de la conducere pe șahul Iranului, aliatul Americii. Potrivit lui Edward
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
externă prudentă și conservatoare, care să nu zgâlțâie barca, wilsonienii caută să schimbe situația internațională. După cum am arătat în capitolul 4, în cazul Orientului Mijlociu Statele Unite au urmat ani la rând o politică hamiltoniană, căutând să instaureze stabilitatea prin sprijinirea autocraților și a comerțului, ceea ce până la urmă tot nu a împiedicat extinderea ideologiei islamismului radical și a terorismului. Wilsonienii îndeamnă mai degrabă la o politică externă transformațională decât la una conservatoare sau de status quo. În opinia lor, fără democratizare, Orientul Mijlociu
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
că el va urma consiliile suveranului său, dar că Rusia trebuie să ție pace de bunăvoie, că nu trebuie să, se lese silită la pace, că trebuie să o mănție memorandul din Berlin. - Când sultanul îl va fi acceptat, atunci autocratul tuturor Rusielor poate să-și manifesteze înaltele sale intenții, să fie element și îngăduitor. Gorciacoff ar fi paralizat poate dorința lui Alexandru de a face concesii dacă celelalte două împărății n-ar fi venit în ajutorul țarului împrotiva propriului său
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
țară la 1820? Boierii mari. Boierii mici slujbași. Țăranii iobagi, cari stau sub ocrotirea acestora, fiind oamenii lor. Clerul laic și monastic. Aceștia nu stătean, sub autoritatea statului. Erau clase ale evului mediu, administrate de ele înșile. Boierul era aproape autocrat pe moșia sa. Numai în grave cazuri penale - și nici atunci nu tocmai - intervenea justiția statului. Cine rămânea să fie administrat de stat? Două elemente neatîrnate: 1) răzășul, 2) negustorul și breslele. {EminescuOpIX 170} Deci vedem că existau două clase
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prevăzătoare "și vis pacem para bellum" singura a cărei aplicare se impune de sine. Miniștrii noștri s-au întors de la Livadia. Desigur că, afară de unele lămuriri de o fatală, generalitate, puține lucruri ni se vom împărtăși din întreverderile cu marele autocrat al tuturor Rusielor; dar așa se și cuvine, căci nu aceste sunt vremile în care acțiunile de stat s-ar putea petrece în plină lumină. Înregistrăm numai, fără a da crezare, ciudatul zgomot cumcă ministrul nostru prezident ar fi mers
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tot. Așadar, dacă trupe inamice ar intra în Austria, ar avea o armată înaintea lor, o armată bună nu contestăm, dar nu popoară inamice. Comitetele slave ar răsări preste noapte în provințiile ocupate și cunoscutul d. Aksakoff ar deveni repede autocratul celor mai întinse teritorii și rase din Austria și Ungaria. Spre a formula într-o antiteză opinia noastră zicem: Monarhia habsburgică federalistă este singura ce poate împăca toate popoarele, federalismul singura cale trainică care să le lipească unul de altul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Frontierele se stabilesc pentru un timp îndelungat. Teritoriile marcate de ortodoxie vor suporta cezaropapismul, Biserica și Statul nu se vor separa, nu vor cunoaște nici Renașterea, nici autonomizarea individului, nici Reforma, nici Iluminismul, nici înflorirea democrației. Tentativele de modernizare a autocraților, ca Petru cel Mare sau Ecaterina a II-a, eșuează. Totuși, frontierele sunt rarefiate. În secolul XIX, rușii participă la descoperirile științifice; muzica, literatura nu cunosc linii de demarcație. Revoluționarii ruși își iau sursele spirituale din occident. Dar, în timp ce marxismul
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
tip putând fi numit Realizatorul; - conducătorul se dezinteresează de toate dimensiunile fără discriminare; el mai degrabă încurcă, blochează realizarea scopurilor grupului și organizației; este un conducător numit Negativul; - conducătorul se centrează exclusiv doar pe una dintre dimensiuni: doar pe sarcină (Autocratul); doar pe relațiile umane (Altruistul); doar pe randament / productivitate (Birocratul); - conducătorul se centrează în grade diferite pe două dintre cele trei dimensiuni; din combinația orientării spre relațiile umane cu orientarea spre sarcina apar patru stiluri de conducere fundamental. Considerând că
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
orientarea excesivă pe sarcină nu creează resentimente sau opoziții (tacite sau manifeste) din partea oamenilor și ineficient dacă practicarea lui se asociază cu o lipsă totală de considerare și motivare a oamenilor. Primul tip de conducător este numit autoritar binevoitor, celălalt, autocrat. Stilul divizat sau separat (cu orientare minimală atât spre sarcină, cât și spre relațiile umane) este eficient atunci când conducătorul subliniază, totuși, semnificația respectării regulilor pentru buna funcționare a organizației și ineficient atunci când manifestă pasivitate și dezinteres. În primul caz, avem
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
tip putând fi numit Realizatorul; - conducătorul se dezinteresează de toate dimensiunile fără discriminare; el mai degrabă încurcă, blochează realizarea scopurilor grupului și organizației; este un conducător numit Negativul; - conducătorul se centrează exclusiv doar pe una dintre dimensiuni: doar pe sarcină (Autocratul); doar pe relațiile umane (Altruistul); doar pe randament / productivitate (Birocratul); - conducătorul se centrează în grade diferite pe două dintre cele trei dimensiuni; din combinația orientării spre relațiile umane cu orientarea spre sarcina apar patru stiluri de conducere fundamental. Considerând că
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
orientarea excesivă pe sarcină nu creează resentimente sau opoziții (tacite sau manifeste) din partea oamenilor și ineficient dacă practicarea lui se asociază cu o lipsă totală de considerare și motivare a oamenilor. Primul tip de conducător este numit autoritar binevoitor, celălalt, autocrat. Stilul divizat sau separat (cu orientare minimală atât spre sarcină, cât și spre relațiile umane) este eficient atunci când conducătorul subliniază, totuși, semnificația respectării regulilor pentru buna funcționare a organizației și ineficient atunci când manifestă pasivitate și dezinteres. În primul caz, avem
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
a sfiit să proclame ceva mai târziu Moscova ca fiind cea de a treia Romă. Otomanii au clamat, la rândul lor, argumentul cuceririi Constantinopolului. Mahomed al II lea, învingându-l pe Constantin al XI lea, a pretins și titlul de autocrat al Imperiului Roman de Răsărit. Revendicând moștenirea bizantină, rușii și turcii nu au vrut decât să-și sporească prestigiul, prin asocierea cu o civilizație mult mai avansată... Și, desigur, au dorit să-și legitimeze acțiunile în Balcani, prin invocarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
repulsia față de factorul străin, perceput ca amenințare la adresa lui. În afirmarea voinței sale, imperiul stepelor se manifestă intransigent și arogant. Argumentul forței sale se bazează pe vastitatea teritoriului și masa demografică sub greutatea cărora tinde să zdrobească pe oricine. Însă impertinența autocratului îi camuflează adesea propria angoasă și nepricepere. Conduce un stat imprevizibil pentru toată lumea, dar predictibil pentru sine însuși întrucât decizia se ia funcție de toana pasageră în care se află. Actualul proiect eurasiatic își trage seva nu doar tradițiile politice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Anatoli Ciubais, magnatul electricității, avertizînd chiar asupra posibilității unei lovituri de stat anti-Kremlin. Vladimir Putin a început ca un liberal de tip chilian, pinochist, alături de fostul prim-ministru Mihail Kasianov și de consilierul Andrei Ilarianov, dar a continuat ca un autocrat, mînat de dorința ardentă de a reda Rusiei statutul de mare putere. El se arată foarte preocupat de "acțiunile unilaterale" ale S.U.A. și în-cearcă, în replică, să extindă cooperarea strategică cu China, India și țările musulmane, în timp ce Dick Cheney denunța
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a devenit prim-ministru. El este exponentul unor puternice structuri de interese, în primul rînd eco-nomice, al complexului militar-industrial încă dominant și este bine plasat și susținut pe orbita politică; respectat pentru un anumit echilibru, el este în realitate un autocrat. Un alt personaj deosebit de interesant este primarul Moscovei, Lujkov. Conduce Moscova cu o mînă de fier și cu metode nu tocmai ortodoxe. Lui îi este atribuită paternitatea unui foarte ciudat concept, acela de "federalism corporativ" sau, într-o altă formulare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în istoria sa, Pa-kistanul a cunoscut o lovitură de stat militară, cînd generalul Pervez Musharraf a preluat frîiele unei țări aflate pe buza prăpastiei, dar care de-ține nota bene butonul nuclear. Primul-ministru demis Nawaz Sharif nu era decît un autocrat afacerist ce "guverna" o criză generalizată. Nefiind nici pe departe o de-mocrație parlamentară cît de cît eficace, Pakis-tanul este o țară supraîndatorată, cu o economie paralelă (a se citi "criminală") ce depășește, în valori absolute, pe cea legală, marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
care poate fi conceput... Philodem îi vorbește lui Piso despre acest subiect într-o lucrare pe care o scrie în versuri. În mod clasic, în epicurism, textul recuză atât democrația, cât și tirania: nici puterea majorității inculte, nici cea a autocratului. Înțelepciunea întoarce spatele atât maselor, cât și despoților. Soluția, măsura intermediară, se află în monarhie - puterea unui singur om, care pare mai ușor de făcut mai bun cu ajutorul filosofiei. Astfel, citindu-l pe Homer și reflectând la ceea ce-l poate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lucrat ulterior pe alt front de un specialist care în particular, între două rapoarte privind orientarea și textele revistei "Dialog" spunea: "Pe ăsta oricând îl internez la Socola" (vezi Notițele de picior ale Martorului Ocaricular, DAGI, 84) "Psihocratul" se crede autocrat? Puțin probabil. În subsolul frazei auzite era o alta, de nemărturisit: "numai să primesc ordin". Mai aplicată însă, mai aproape de trăirea cercului de voyeur(e)s22, este informarea pe care o voi numi Fame N. Thalia. Animatoare de happening, îl
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se implice masiv în coordonarea economiei. Sistemul este definit drept oligarhic atunci cînd politicile guvernamentale sunt proiectate să promoveze în mod predominant sau exclusiv interesele unui segment foarte restrîns și foarte bogat de populație sau chiar pe cele ale unui autocrat aflat la conducere (cleptocrație). Această formă de capitalism e foarte răspîndită în multe părți ale lumii, incluzînd aproximativ un miliard de locuitori (Africa, America Latină, fosta U.R.S.S., țările arabe ș.a.). În aceste țări, scopul principal al statului este să mențină
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
oară în istoria sa, Pakistanul a cunoscut o lovitură de stat militară, cînd generalul Perez Musharraf a preluat frîiele unei țări aflate pe buza prăpastiei, dar care deține nota bene butonul nuclear. Primul-ministru demis Nawaz Sharif nu era decît un autocrat afacerist ce "guverna" o criză generalizată. Nefiind nici pe departe o democrație parlamentară cît de cît eficace, Pakistanul este o țară supraîndatorată, cu o economie paralelă (a se citi "criminală") ce depășește, în valori absolute, pe cea legală, marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Anatoli Ciubais, magnatul electricității, avertizînd chiar asupra posibilității unei lovituri de stat anti-Kremlin. Vladimir Putin a început ca un liberal de tip chilian, pinochist, alături de fostul prim-ministru Mihail Kasianov și de consilierul Andrei Ilarianov, dar a continuat ca un autocrat, mînat de dorința ardentă de a reda Rusiei statutul de mare putere. El se arată foarte preocupat de "acțiunile unilaterale" ale S.U.A. și încearcă, în replică, să extindă cooperarea strategică cu China, India și țările musulmane, în timp ce Dick Cheney denunță
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a devenit prim-ministru. El este exponentul unor puternice structuri de interese, în primul rînd economice, al complexului militar-industrial încă dominant și este bine plasat și susținut pe orbita politică; respectat pentru un anumit echilibru, el este în realitate un autocrat. Un alt personaj deosebit de interesant este primarul Moscovei, Lujkov. Conduce Moscova cu o mînă de fier și cu metode nu tocmai ortodoxe. Lui îi este atribuită paternitatea unui foarte ciudat concept, acela de "federalism corporativ" sau, într-o altă formulare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]