200 matches
-
europeană ori dinspre programele teoretice bizantine, oferă alte exemple de netăgăduit privind starea de spirit a elitei. Popoarele, prin reprezentanții lor, își caută forme noi de comunicare, de apropiere, atât starea sufletească, cât și aceea mentală slujind la identificare, la autodefinire. Spre finele veacului al XVII-lea curțile domnești devin ceva mai receptive la fenomenele reformatoare ce au loc pe continent. Cronicarii și scriitorii circulă mai mult, își perfecționează stilul, părăsesc concepțiile retrograde, își sacrifică timp pentru a citi și pentru
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un tip de imagine simbolică a ceea ce este omul. În cazul autocunoașterii, aceste procese prezintă complicații mai mari decât atunci când reflectăm realitatea din afară. Mai ales în adolescență, când unele trăsături ale copilăriei sunt eliminate, căutăm cu mare forță voluntară autodefinirea după un sistem de valori. Unii se îndepărtează de ceea ce au fost în copilărie mai mult verbalizând decât acționând; alții acționează ca fiind “cineva” înainte de a-și defini un sistem de valori noi și fără a se controla suficient; cei mai mulți
Evolutia imaginii de sine. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Ghiusca Roxana () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2330]
-
se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor, reiterând, poate, ecouri argheziene din Psalmi și nu numai, sclavul / sluga / bufonul / jumătatea insului, aflat în procesul autodefinirii, al inițierii întru sine, aruncă în luptă un arsenal eclectic de cuvinte - practic, se regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere sunt amintite mai sus, care, la rându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e delegitimată și, odată cu ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Titu Maiorescu, mesianismul tradiționalist al lui Nicolae Iorga), se acutizează odată cu avansul modernizării social-culturale și cu apariția „crizelor” de adaptare aferente într-o societate cu mai multe viteze, intrată tîrziu în modernitate, marcată de clivaje identitare și de necesitatea autodefinirii. Dacă în cazul romantic-clasicizantului Vasile Alecsandri conștiința apartenenței la „ginta latină” impulsiona activitatea de mediator a acestuia între cultura franceză și cea română (fără deschideri, însă, către modernitatea postromantică), la antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
substratului arhaic traco-get sau neolitic (Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Vasile Lovinescu, Mircea Vulcănescu ș.a.), ai ur-balcanismului (I. Barbu) și ai autohtonismului ortodoxist și antimodern (Nae Ionescu), sub forma complexului de inferioritate sau de superioritate; întreaga dezbatere interbelică privind autodefinirea identitară, tradiția și specificul național stă pe acest complex care o irigă printr-un sistem de vase comunicante. „Complexul periferiei” se va asocia adeseori cu o atitudine antipoliticianistă, antiburgheză și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cămașă prea strâmtă. Singura mea preocupare din ultimii ani de București fusese să-mi distrug sistematic orice urmă de personalitate. SĂ nu cumva să devin, Doamne ferește, vreo artistă, vreo intelectuală ori vreo seducă- toare sau vreo Penelopă. orice Încercare de autodefinire mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o cămașă prea strâmtă. Singura mea preocupare din ultimii ani de București fusese să-mi distrug sistematic orice urmă de personalitate. Să nu cumva să devin, Doamne ferește, vreo artistă, vreo intelectuală ori vreo seducătoare sau vreo Penelopă. Orice încercare de autodefinire mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Kalman (1961) prezintă stadiile influenței sociale (pe care o confundă în mod intenționat cu autoritatea normativă a grupului) ca fiind: a. complianță: preluarea unui comportament în scopul obținerii unei reacții favorabile din partea autorității; b. identificarea: preluarea anumitor norme comportamentale cu ajutorul autodefinirii, prin relația cu cel de la care preia comportamentul; c. internalizarea: preluarea anumitor comportamente normative aflate în consonanță cu sistemul axiologic personal. Aserțiunile anterioare, deși mai vechi ca an de prezentare, aduc un plus deobiectivitate în analiza raporturilor dintre normativitatea construită
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Kalman (1961) prezintă stadiile influenței sociale (pe care o confundă în mod intenționat cu autoritatea normativă a grupului) ca fiind: a. complianța: preluarea unui comportament în scopul obținerii unei reacții favorabile din partea autorității; b. identificarea: preluarea anumitor norme comportamentale cu ajutorul autodefinirii prin relația cu cel de la care preia comportamentul; c. internalizarea: preluarea anumitor comportamente normative aflate în consonanță cu sistemul axiologic personal. 2.6. Dimensiunea inovatoaretc "2.6. Dimensiunea inovatoare" Jean Thomas lansează conceptul de educație în schimbare și definește inovația
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
politic și sprijină acest tip de paternalism. Școala este mai redusă, modelele de socializare de același sex sunt mai puternice, fetele se mărită mai repede. Din cercetările Valentinei Marinescu (2002) reiese că, pentru bărbații de la țară, munca este centrală în autodefinire în raport cu familiaxe "„familie", pentru femei este invers, dar „femeile care muncesc salarizat au și identitatexe "„identitate" personală, și profesională, au standarde, au idealuri” (p. 63). Altfel, drumul lor este circular, între „țarnă și casă”. Când intră în munca plătită, femeile
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a profesiilor culturale (Moulin, 1967 și 1992; Moulin, Pasquier și Passeron, 1986; Menger, 1989 și 1997; Paradeise, 1997). Una dintre problemele ridicate constă în identificarea lor, în vederea enumerării (Moulin, 1992). Din ce moment este cineva "artist"? Criteriile potențiale sunt multiple: autodefinirea (este metoda folosită de INSEE, care-i întreabă pe indivizi: "Ce profesie aveți?"), înscrierea în sindicatul artiștilor (care presupune o sumă minimă de venituri "artistice"), formarea inițială (urmarea unei școli și obținerea unei diplome) sau chiar gradul de "vizibilitate" socială
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare, am acum nevoie de hotarele "celuilalt"; "celălalt" este implicat în autodefinirea mea și, ca atare, el este preluat în proiectul meu, în libertatea hotărârii mele. Celălalt, cu libertatea lui sau cu năzuința lui de libertate, și atunci cu acceptarea supunerii lui, se definește, la rândul lui, în cadrul proiectului meu, își primește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele, el se disimulează în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfîrșite: "ce e de făcut?" " Ce e de făcut?" Această întrebare este o siglă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fenomene distincte. Mai mult; ea răspundea unei duble nevoi, obiectiv apărute: nevoii de a redobândi originaritatea gândirii, după ani de monotonie mentală aduși de un materialism dialectic și istoric coborât la rang de manual și de instrument catehic; nevoii de autodefinire, de redobândire a unei conștiințe naționale. De aici succesul și influența pe care, începînd cu anul 1968, l-a avut în România opera lui Noica asupra tinerelor generații de intelectuali. El a avut fericirea de a găsi un debușeu masiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
variabilelor și a subdomeniilor, teoria internațională a fost marcată de o continuă dezbatere asupra limitelor domeniului de investigație. Așa cum e de așteptat de la o abordare kuhniană, o disciplină care și-a pierdut paradigma se va afla în căutarea unei noi autodefiniri și a granițelor sale legitime. FRAGMENTAREA DISCIPLINEI RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE: PLASA GLOBALĂ În anii '70, paradigma realistă a cunoscut o adevărată criză (vezi mai ales Alker și Bierstecker 1984; Banks 1984). În timpul unei îndelungate perioade în care legitimase dezlegarea enigmelor, realismul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că el ar ține de un bun simț general împărtășit, "subînțeles", nici faptul că ar fi o teorie explicativă bine susținută, deși unele dintre asumpțiile sale pot fi folosite cu succes. Realismul constituie o parte a memoriei colective și a autodefinirii actorilor internaționali, a oamenilor de știință și politicienilor deopotrivă, care ordonează gîndirea, sugerează analogii și împing atitudinile către acțiune politică. De aceea este necesar să ținem seama de realism, deși aceasta nu este în nici un caz tot ce trebuie făcut
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cum ar fi fost normal. Printr-un artificiu destul de străveziu, de altfel, ea deviază confruntarea cu forțele care scapă de sub controlul scriitorului, exilându-le Într-un spațiu al așteptării. Energia astfel economisită va contribui la stabilirea unui program ferm al autodefinirii. În viziunea lui Bernard Cathelet, intimitatea se sustrage dialecticii individ-societate, nemaifiind o monedă de schimb În asimilarea culturală; intimitatea a devenit un simulacru: spectacol simbolic care a cruțat persoanele de implicarea socială, riscul de a se dezvălui pentru a Întreprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
trei forme ale implicării În realitate a jurnalului intim. Retorica tradițională se convertește Într-o retorică a adecvării la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o obsesie a minimalismului, de extracție retoric-poetică. Situat Între un perpetuu a fi și a nu fi, jurnalul Își relevă condiția hamletiană printr-o permanentă pendulare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
definește un timp biografic al revelării caracterului, altul decât cel al evoluției și al dezvoltării individului. Jurnalul intim s-ar putea apropia de acest tip plutarhic de biografie, În care caracterul se află Într-un permanent proces de definire și autodefinire. „Descompunerea exteriorității publice a omului”9, operată de autobiografia clasică, e preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru finalizarea acțiunii începute, de puterea de a rezista diferitelor tentații, stăpânirea abilităților de muncă intelectuală în autoinstruire, de natura și complexitatea scopurilor și sarcinilor propuse, de metodele cunoscute și folosite, • începe cu clarificarea cunoașterii de sine, pentru o bună autodefinire și cu conștientizarea necesității autoeducației în procesul devenirii proprii, • își formulează obiective variate și progresiv de realizat, derivate din valori, • educatul își elaborează un plan de autoeducare de lungă durată, cu elementele necesare, cu stăpânirea și utilizarea metodelor, procedeelor specifice
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Hobsbawm, 1983), pentru a-și atinge scopurile. Brass (1991:19) identifică trei vectori pe care conceptul de identitate poate fi construit: obiectivi "markerii culturali obiectivi pot fi limba sau dialectul, un port distinctiv sau obiceiuri alimentare, religie sau rasă" -, subiectivi autodefiniri ale identității și comportamentali modalități specifice de comportament și interacțiune. Practic, pentru Brass constituirea unei identități colective este procesul trecerii de la stadiul de categorie la stadiul de comunitate ca o consecință a acțiunii elitelor. Înseamnă manipularea unor trăsături culturale selective
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
că acest regulament de validare și recunoaștere a diplomelor de doctor în medicină obținute în străinătate avea printre obiective, dincolo de necesitatea eliminării imposturii ori de nevoia de a reglementa o profesie, cea medicală, care era în curs de definire și autodefinire în spațiul românesc în anii '60-'70 ai secolului al XIX-lea, instituirea unui alt set de criterii pentru controlul accesului în interiorul unui câmp profesional, monopol ce și l-a asumat Școală Națională (apoi Facultatea) de Medicină de la București 18
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
sale conflicte între admiratorii trecutului și progresiști, între stabilitate și dinamism, între ceea ce a fost și ceea este sau se dorește a fi. Fiecare nou val pe care desfășurarea cronologică îl aduce pe scena istoriei literare își cere dreptul la autodefinire, proces ce nu se poate realiza decât printr-o raportare tensionată, în multe cazuri insurgentă, la reperul stabil al generației anterioare. În aceste linii generale se încadrează și faimoasa dispută dintre Antici și Moderni "la querelle des Anciens et des
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a marilor antici. Refuzul de mai face reverențe în fața Antichității "Îi privesc pe antici, fără a-mi îndoi genunchii"este sinonim cu dorința descătușării de povara valorii lor, considerată absolută, descătușare ce este motivată direct de aspirația către individualitate și autodefinire. Pentru o afirmare totală, trebuia, mai întâi, demolat mitul perfecțiunii Antichității, demolare ce s-a produs, într-o primă etapă, prin umanizarea anticilor "Sunt mari, într-adevăr, dar tot oameni ca noi." Așezarea în sfera umanului presupune implicit o așezare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]