KorAP: Find »[drukola/base=autogară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...118 >

2,934 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

nou și, după cum răspunde șeful autogării, se înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care se repetă și acum, celui din telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se spre stația autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
faci tu pe galantul și să dai de băut prietenilor celor de la teatru, care a doua zi te-au și uitat, deși nu te-au înjurat... Ce vreme! schimbă vorba cînd aude fereastra zgîlțîită puternic va trebui să fiu la autogară cînd vine cursa, s-o duc la hotel, să se dezmorțească. O fi el bine la Sălcii, dar... o noapte întreagă... Ce bine?! se miră Mihai. Vai de ei! O sală de restaurant ca un hangar, cu niște scaune incomode

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după cîtă vodcă am băut împreună... Aș! Ți-ai găsit... Cred că ai oarecare dreptate... Crăpelniță... Apropo: cu ce maistru mecanic lucrezi? Cornea. Ptiu! Ce mă fac de sudor?! tresare Vlad. Vreau, pe la zece, s-o șterg, să fiu la autogară. De unde iau sudor? Ia-l pe Cornea și scutură-l bine, să vezi cum îți aduce sudorul. Ascultă ce-ți spun, Vlade, se ambalează Mihai tu semnezi pontajele pentru sudor și, Doamne ferește!, vine unul..., unul care, ajuns sus, s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i bolnavă, dar el s-a făcut că nu aude, în timp ce soția a schimbat repede vorba, fără să-și mai poată masca sentimentul ușurării, bucuria mărturisirii pe care simțea că trebuie s-o facă. Întinde mîna, ia telefonul și formează autogara, de unde i se răspunde, ca și mai de dimineață, că totul e-n ordine, autofrezele au plecat, pasagerii stau la Sălcii... Sînteți sigur că-s la Sălcii?! insistă Radu. Eu n-am obținut legătura cu restaurantul ăla. Nici noi, azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din obligație morală, știindu-se vinovat că ast' noapte, beat fiind, a lăsat-o lui Pavel, ceea ce nu l-a împiedicat însă ca mai înainte, cînd a mers s-o trezească, să se întindă mai întîi în pat lîngă ea. Autogara, comandă fulger, vă rog! strigă Andrei în telefon. Vocea răgușită a șoferului trezește de-a binelea întreaga sală. Pasagerii se ridică de pe scaune, întinzîndu-se, dezmorțindu-se, trecînd prin fața focului din sobă să se încălzească. Mai sînt undeva lemne? întreabă țăranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
terminînd de făcut comanda. Domnule, se adresează el zîmbind șoferului, care pare contrariat din discuția dumitale la telefon eu am înțeles, vorba lui Anton Pann, că stăm cu fundul în două luntre: sîntem pe teritoriul județului Iași, cursa e-a autogării din Valea Brândușelor, iar problema noastră "e treaba celuilalt". Vorbește gura fără tine, Lazăr! îl amenință profesorul, întinzînd spre el degetul cu care a bătut în bar. Îi cunosc pe tovarășii din Valea Brândușelor, știu că deja au luat măsuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul telefonic; treaba secretarei sau grija soțului. Nu înțeleg ce vrei spune femeia nedumerită. Plecînd în grabă, continuă actorul ai uitat să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
directorului, tușe groase, realitate mai puțin. Mîine, cînd vin la serviciu, am să-i spui doamnei Matei că refuz." Hotărît să rămînă în cercetare, Mihai se îmbracă și pleacă spre oraș, gîndind că va trebui să treacă mai întîi pe la autogară, poate o fi ajuns cursa rapidă, să-și ia geamantanele. Vlad se învîrte înfrigurat pe peron. Vrea să intre la șeful autogării, să întrebe, dar se teme că, în zarva din biroul acestuia, intrarea lui ar spori scandalul. Privește spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în cercetare, Mihai se îmbracă și pleacă spre oraș, gîndind că va trebui să treacă mai întîi pe la autogară, poate o fi ajuns cursa rapidă, să-și ia geamantanele. Vlad se învîrte înfrigurat pe peron. Vrea să intre la șeful autogării, să întrebe, dar se teme că, în zarva din biroul acestuia, intrarea lui ar spori scandalul. Privește spre brazii de peste drum și nu-i vine să creadă că zăpada a crescut atît de mult încît, ici-colo, adevărați munți albi acoperă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcut că nu a mai telefonat la Iași, părinților fetei, să-i mai pună pe gînduri. Cînd cursa va sosi, le va da telefon și-i va informa că totul e bine. A avut grijă, înainte de-a ajunge la autogară, să treacă pe la hotel, să achite costul camerei și pentru următoarele două seri, deseară și mîine seară, gîndindu-se că va trebui să apeleze la Mihai, să-l împrumute cu ceva bani, să facă față cheltuielilor ulterioare. "Ce bine-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masa jos, în restaurant, apoi... Aoleu, parcă ești un pițigoi pe-un vîrf de gard, iarna rîde Mihai Vlădeanu, venind cu mîna întinsă. Ce-ai aflat de cursă? Uite ce-i la șef arată Vlad prin fereastra biroului șefului de autogară. Ești trist îl privește lung Mihai, așezîndu-se alături, cu spatele la calorifer. Gîndește-te: o fată, singură, în viscol, acolo, la hanul ăla... Eu trebuie să mă grăbesc; la prînz sînt chemat la șefă..., parcă văd că mă sancționează că nu-i gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e important. Pariem că de Anul Nou sînt căsătorit? Eu pierd întotdeauna înainte de-a mai paria spune Mihai ridicîndu-se, făcînd un gest de lehamite, apoi pornește spre ieșire. Hai să vedem ce-i cu cursa. Bate în ușa șefului autogării și intră, urmat de Vlad. Cum să nu răzbați, măi, cum?! strigă șeful spre un șofer. Am boțit o mașină, ce-s nebun să stric și altele?! Uite ce viscol arată șoferul pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o mașină, ce-s nebun să stric și altele?! Uite ce viscol arată șoferul pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite. N-am chef să le plătesc stricăciunile. Bine-bine, du-te la garaj că trimit pe altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum. Trimit autofreza cu alt șofer, mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum. Trimit autofreza cu alt șofer, mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici, la peron. Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a înnebunit de dimineață. Cei doi salută cu glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știe ce se ascunde dincolo de poza Paulei, tace, preocupată de condicile pe care le mai verifică o dată. Pe sală, trecînd pe lîngă ușa cabinetului cu telefon, Paula nu se poate abține să nu intre. Nu te mai osteni să prinzi autogara îi spune lui Radu, văzîndu-l singur, cu telefonul la ureche, mușcîndu-și buza de jos. Am telefonat eu și mi-au spus că autofreza n-a putut avansa mai mult de cinci kilometri. Și stați ca tîmpiții, cu mîinile-n sîn?! țipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce, cui?! se miră acesta. Aurei. Ți-am strigat să-i transmiți sărutări de mîini. Am vorbit cu autogara. Cursa rapidă mai stă încă la "Sălcii". Runca își pune ochelarii, privindu-și lung colegul, nevenindu-i să creadă: Cum?! Aura stă de ieri la Sălcii? Da. Și tu? Eu ce? Te pomenești că nici n-ai vorbit cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știu că Lazăr e întroienit și-am venit să vă spun..., dacă aveți nevoie de ceva... Femeia tace, cu privirea în jos. Îmi pare rău murmură Mihai. Putea să se ducă Negrea, sau să ceară afișele prin poștă... Vin de la autogară... Și ? tresare soția lui Lazăr. Autofreza s-a întors, nu poate avansa. Șeful autogării zice că trimite alt șofer. Ați vorbit cu Lazăr la telefon? Aseară șoptește femeia, trăgîndu-și încet nasul, semn c-o podidesc lacrimile. A plecat fără nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de ceva... Femeia tace, cu privirea în jos. Îmi pare rău murmură Mihai. Putea să se ducă Negrea, sau să ceară afișele prin poștă... Vin de la autogară... Și ? tresare soția lui Lazăr. Autofreza s-a întors, nu poate avansa. Șeful autogării zice că trimite alt șofer. Ați vorbit cu Lazăr la telefon? Aseară șoptește femeia, trăgîndu-și încet nasul, semn c-o podidesc lacrimile. A plecat fără nici un ban, acolo mîncarea-i scumpă; cred că-i și puțină, ei sînt aproape cincizeci... Aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zăpada de pe acoperiș spune un călător, dar cum arhitectul doarme, vorbele creează o tăcere grea, spartă într-un tîrziu de sunetul telefonului. Toți întorc capul spre capătul barului, unde șoferul, țipînd în telefon, încearcă să se înțeleagă cu cei de la autogară. Se aude prost, foarte prost spune el după ce închide. Important e că freza vine spre noi. Cînd? întreabă profesorul că freza trimisă dimineață s-a întors la autogară. Vorbe! se înfurie șoferul. Freza e pe drum, cum să se întoarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde șoferul, țipînd în telefon, încearcă să se înțeleagă cu cei de la autogară. Se aude prost, foarte prost spune el după ce închide. Important e că freza vine spre noi. Cînd? întreabă profesorul că freza trimisă dimineață s-a întors la autogară. Vorbe! se înfurie șoferul. Freza e pe drum, cum să se întoarcă? Ba s-a întors, din cauza viscolului ; am aflat de la soție sare în sus Lazăr. Nu se poate! îl înfruntă șoferul. Cel cu care am vorbit e un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
serios, de încredere. De încredere, iar noi așteptăm aici! Lazăre, te rog !... încearcă să-l tempereze studenta. Lasă-mă! se eliberează Lazăr din mîna fetei. Nici măcar ceai chior n-o să mai avem peste o oră. Fă o nouă convorbire cu autogara, altfel crăpăm aici! Alo, alo! bate șoferul în furcă. Ce Dumnezeu! se uită el de-a lungul firului. Alo, alo ! Alo!!... De afară se aude cum vîntul învăluie zăpada, izbind-o în ferestre și sub streașină. Cred... îngînă șoferul cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Gîndul că, din cauza lui, Sorina stă la Sălcii și rabdă de frig și de foame începe să-l obsedeze, făcîndu-l să se întrebe cum va trebui să dea ochii cu ea, știind că s-a mulțumit doar să întrebe la autogară, unde nici să se certe cu șeful nu a avut curaj. Ia loc, tovarășe Vlad! face un gest autoritar inginera Matei de cum îl vede. Cunosc situația lucrărilor, nu mai e nevoie arată spre dosarele pe care Vlad ar vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia salută și iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se împotrivește Ovidiu. Aici nu-i pădure; copacii rămași în jurul restaurantului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a trimis soția. Unul, la pavilionul anexă, celălalt, la operate, sus, la trei! hotărăște Maria Săteanu. De rest, mă ocup eu. Și cum nimeni nu suflă în fața ei, cei doi medici pleacă imediat. Rămasă singură, Maria ia telefonul și formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]