157 matches
-
face fără rezerve, însă argumentele care o justifică iasă să se întrevadă cîteva contradicții sau cel puțin cîteva distorsiuni în privința izvoarelor de inspirație ale filosofiei politice de la Gîndirea: cum se împacă latinitatea cu autohtonismul și ortodoxia? Cum se împacă sublimarea autohtonismului românesc cu celebrarea germanismului? În privința relației dintre Biserică și fascism, răspunsul este dat de Crainic într-un text din martie 1937 asupra fascismului italian. Fascismul a restaurat nu numai cesaro-papismul medieval, ci și catolicismul ca funcție spirituală fundamentală a vieții
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la 1866-1870, și un rezervor din care se alimentează antisemitismul local: un factorcheie în opțiunea conservatoare a juni miștilor este și alianța dintre radicalii munteni și grupul liberal ieșean al Fracțiunii libere și independente. Combinație, deloc oximoronică, de antidinasticism și autohtonism antisemit, concurenți ai lui Maiorescu în spațiul cultural ieșean, fracționiștii sunt cei care intră în mitologia junimistă drept efigie a naționalismului orb și a inculturii agresive. Contra școalei Bărnuțiu este textul programatic în care se poate citi delimitarea maioresciană de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în infern de Gluck, Pescuitorii de perle de Bizet ș.a.). Traduce din literaturile germană, franceză, italiană, rusă, cehă și slovacă. Debutează cu poezie în „Junimea literară” (1931) și editorial, cu volumul de versuri Solstiții (1936). Poetul se menține pe linia autohtonismului. Lumea de vis e în perfectă consubstanțialitate cu lumea reală. Trecutul voievodal al nordurilor moldave țese drumuri imaginare între două lumi istorice. Înrudit temperamental și, uneori, stilistic cu Eugen Jebeleanu al începuturilor, D. se diferențiază de acesta prin dominanța autohtonului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
pentru o societate savantă din afară, aproape concomitent cu preparativele pentru Dacia literară. Citit în lumina schimbărilor produse atunci în istoria poporului român, programul revistei dezvăluie un moment de cristalizare a efortului cărturăresc de a îndruma literatura spre valorile unui autohtonism creator și spre o nouă solidaritate. Cronica, II, 4 (26 ianuarie 1990), p. 1 ISTORICUL ȘI ISTORIA Ne-a fost dat să trăim la acest sfârșit de veac și de mileniu scadența unui proces istoric care a început demult și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
românității care să poată susține atât vulgata națională, cât și canonul culturii înalte. Este, cred, momentul în care opera lui Noica a ajuns să joace un rol central. Teoriile antebelice ale lui Noica despre românitate, o combinație de heideggerianism și autohtonism radical, fuseseră destul de populare, dar nu atinseseră profunzimea și eleganța operei deschizătoare de drum a lui Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, parte a unei mai cuprinzătoare metafizici a națiunii române pe care implicarea exemplară a autorului în administrația de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
întâmplătoare și în mare măsură imaginară se transformă într-o dogmă, atunci ia naștere protocronismul. Pentru cei ce, în loc să zâmbească în fața unor astfel de teorii, le iau în serios, protocronismul devine un vehicul al simțămintelor antioccidentale și un sprijin pentru autohtonismul izolaționist. Se pare că Eliade îl încuraja pe Papu să-și continue cercetarea în această direcție. În mod cert, expatriatul român Iosif Constantin Drăgan, fost membru al Gărzii de Fier devenit multimilionar în Italia după al Doilea Război Mondial, a
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un curent de primenire socială”, „o primăvară [a] renașterii spiritualității noastre etnice”, luptând pentru „înălțarea vieții prin întronarea primatului sufletesc”, pentru care arta, ca „disciplină” complementară moralei, pregătește „sufletește pe om pentru contactul său cu divinitatea”. Mergând în direcția slujirii autohtonismului, V. și s. publică poezie tradiționalistă semnată de Valeriu Cârdu (Rugă moțească), Mihu Dragomir (Mlaștina cu nuferi), Aurel Chirescu, George Valea, Petre Paulescu și Virgil Huzum. Proza este ilustrată de Emanoil Dumitrescu (Gând de sinucidere - fragment din romanul Toboganul), Stelian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290554_a_291883]
-
direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii militare a dacilor, și în special prin admirarea spiritului de neatârnare manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă un genius loci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contactul cu tot ce este străin spiritului național. Această distincție introdusă de Bărnuțiu își va găsi rezonanța ideologică o jumătate de secol mai târziu, în faimosul și infamul articol semnat de Nae Ionescu, "A fi "bun român"" (1930). Exponent al autohtonismului românesc întemeiat în matricea ortodoxistă, Ionescu va delimita "bunul român" de "românul" per se. După criteriile de românitate postulate de Ionescu, Samuil Micu, Ion Brătianu tatăl, ca să nu mai vorbim de târgovețul Bercu Solomon, nu se califică drept "români", ci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur, să-și verse sângele în numele spiritului național după modelul eroicilor lor străbuni. Prin autohtonismul bărnuțian și odată cu pedagogia sa a națiunii se configurează în discursul didactic românesc din ce în ce mai clar liniile de forță ale naționalismului etnic cu tente xenofobice și exclusiviste. Patriotismul civic este deturnat înspre un naționalism etnic. În paralel, se produce și tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideologice interbelice. Lucrarea de referință în bibliografia politico-culturală a interbelicului rămâne Anii treizeci. Extrema dreaptă românească (1996) semnată de Z. Ornea. Volumul reușește să creeze o vastă panoramare a ceea ce am numit "fanaticism naționalistic", poziția înspre care a evoluat gândirea autohtonismului românesc în perioada interbelică. Anii treizeci au cunoscut irumpția gândirii socio-politice românești într-o adevărată deflagrație intelectuală de extrema dreaptă. Filonul extremismului de dreapta, propunător de soluții politice radicale, este reperabil încă din perioada antebelică. Cuzismul - doctrina socio-politică închegată de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sămănătorist al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu averea lor, puteau trăi oriunde. Mare mulțime însă [...] a rămas pe loc" (p. 59). Astfel poate fi pledat cazul pentru țărănismul originar al poporului român, în baza căruia putea fi fundamentat proiectul unui "stat țărănesc" elaborat de doctrinari ai autohtonismului ca Nae Ionescu. Continuitatea statalității românești este de asemenea păstrată neatinsă ca dovadă a permanenței politice românești. Suntem, totuși, departe de excesele reperabile în Prescurtarea lui Heliade Rădulescu, de pildă, în care se menționează explicit existența unui guvern românesc după
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin injectarea istoriei, inclusiv a celei antice, cu principiul antagonismului de clasă, care a condus la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
repercutat nemijlocit și asupra memoriei românești, a cărei formulă sedimentată istoric în cadrele naționaliste a fost dezintegrată și reconstituită pe temelii socialiste. Originea românilor a fost puternic slavizată, iar întreaga istorie a românilor a fost regândită dintr-o perspectivă sovieto-centrică. Autohtonismul care a prevalat în secolul naționalist românesc se transformă în slavonism. Autofilia românească (narcisismul eului național) lasă locul rusofiliei sovietice, care pe alocuri capătă chiar accente de rusolatrie. Programatic, educația istorică avea sarcina de a ilustra "rolul universal-istoric al Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe coordonate indigene a fost influențată hotărâtor și de o altă evoluție, de data aceasta localizată în avangarda culturală (operând, desigur, tot sub strânsa supraveghere a Partidului). Este vorba despre apariția protocronismului românesc, curent cultural sub care s-a reorganizat autohtonismul național, cu rădăcini adânci în tradiția culturală românească. Lansat în 1974 prin articolul omonim semnat de Edgar Papu în revista Secolul 20, "Protocronismul românesc" se sincroniza temporal perfect și cadra ideologic armonic cu directivele enunțate de Programul... adoptat la Congresul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originea românilor a stat sub semnul slavismului, odată cu turnura naționalistă aceasta a intrat sub specia traco-dacismului. În fapt, se revine la paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu diferențierea extrem de semnificativă că raportul dintre cele două elemente este răsturnat în favoarea autohtonismului. Ca regulă generală, discursul propagat în manualele de istorie se conformează directivelor precise indicate în documentele de partid. Aceeași obediență discursivă este identificabilă și în chestiunea originii. Programul... adoptat la Congresul al XI-lea al PCR din 1974 a lansat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în deceniul al șaptelea al secolului trecut evidențiază cele trei semne distinctive identificate de V. Georgescu (2008, pp. 118-120) drept caracterististice ale întregului discurs istoric propagat în național-comunism: i) caracterul său genetic, dat de amplificarea "fondului biologic primordial" și supraponderarea autohtonismului dacic în ființa etnică a românilor; ii) caracterul său euforic, conferit de hiperbolizarea trecutului național și supradimensionarea realizărilor istorice ale poporului român; iii) caracterul său aniversativ, conferit de patosul celebrativ și istoria festivistă. Unitatea. Faza internaționalismului proletar și a patriotismului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
toată lungimea existenței sale (1947-1989) același sistem politic unitar, el a suferit o radicală prefacere internă. Placa turnantă a fost acționată în anii din urmă ai deceniului șase, când a început tranziția de la internaționalism la naționalism și de la sovietocentrism la autohtonism. Această considerabilă întorsătură doctrinară care a redefinit atât relațiile diplomatice ale României cât și politicile identității naționale a contorsionat la rându-i memoria istorică românească, transfigurată în formatul național-comunist. Turnura naționalistă operată în cadrul regimului comunist a provocat o revalorizare masivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rulaj tipografic redus coordonată de același autor (Mituri istorice românești, 1995), Istorie și mit... a lansat paradigma critică, a deconstrucției mitologiei naționale românești edificată laborios în ultimul secol și jumătate de existență statală. Interpretată de detractorii săi, cantonați în pozițiile autohtonismului tradiționalist, ca iconoclastă și ireverențioasă la adresa ființei naționale românești, analiza tăioasă și ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
postdecembriste. Iradiindu-se în straturile profunde ale conștiinței istorice românești, trei noi idei inter-relaționate s-au impus ca principii organizatoare ale memorie naționale post- comuniste: democrația ca principiu evaluativ, Europa ca noul cadru de referință (spațial, istoric, axiologic, civilizațional) în locul autohtonismului cu tendințe autarhice moștenit din național-comunism; anticomunismul, care a dus la configurarea unui panteon al disidenților ca substitut structural pentru panteonul proletar-partinic edificat de vechea ordine socio-politică. Democrația și societatea civilă. Memoria istorică românească s-a conturat începând de la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
europene. Dacă G. Călinescu accentua raporturile personalității artistice cu istoria, P. supune individualitatea literară evoluției istorice și conștiinței naționale în conglomeratul ce particularizează sud-estul european. În comentarea literaturii române interbelice se evidențiază capitolele Ermetism și avangardă și Neliniști tinerești și autohtonism filosofic, întrucât au meritul să ridice analiza critică din sterilul ideologism al epocii și să nuanțeze realitatea artistică a perioadei. Era totuși firesc ca această istorie literară din 1970 să nu aibă o perspectivă adecvată asupra literaturii contemporane din România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
un material foarte variat, foarte interesant.” După patru ani de la „reorganizare”, în 1930, când apărea numărul 500 al revistei, redacția își desena în mod și mai explicit profilul. Ea reafirma „cea mai deplină libertate spirituală” și accentua europenismul, democratismul, opus autohtonismului și ortodoxismului: „misticismului care ne înconjoară, politicii religioase practicate de profitorii cădelnițelor de argint, am opus raționalismul luminat.” Iar un an mai târziu, reamintea criteriul talentului și opțiunea pentru maniera absolut eclectică: „Nici un curent literar, de la tradiționalism până la modernism, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
atribuită și imaginată / 89 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs / 92 Capitolul 4. Perspective românești asupra identității / 95 4.1. Identitatea o constantă în lucrările de istorie și cultură ale românilor / 96 4.2. Sincronism și autohtonism sau despre legile formării culturii române / 97 4.3. Primii pași în câmpul științelor sociale: despre sufletul neamului și psihologia poporului / 101 4.4. Filosofie noologică. Matricea stilistică și spațiul mioritic / 105 4.5. Noologism și sociologie / 111 Capitolul 5
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]