509 matches
-
BestMusic te invită la Hard Rock Cafe, joi, 27 februarie 2014, incepand cu ora 21:00, la un concert extraordinar cu una dintre cele mai originale voci ale scenei românești, Florin Chilian! “Muzica lui poartă amprenta suferinței. Versurile mustesc de autoironie dar și de critică la adresa unei societăți decăzute. Florin Chilian nu-i o victimă care își plinge infringerea. Este un învingător care și-a găsit puterea renașterii în propriile-i răni. Durerea dulce-amaruie transcede muzică și textele sale. Și nu
Florin Chilian in concert pe 27 februarie la Hard Rock Café [Corola-blog/BlogPost/98801_a_100093]
-
Ploiești. Vino joi, pe 27 februarie, la Hard Rock Café din București să-l vezi pe Florin Chilian în cadrul unui concert extraordinar cu una dintre cele mai deosebite voci ale scenei românești. “Muzica lui poartă amprenta suferinței. Versurile mustesc de autoironie dar și de critică la adresa unei societăți decăzute. Florin Chilian nu-i o victimă care își plinge infringerea. Este un învingător care și-a găsit puterea renașterii în propriile-i răni. Durerea dulce-amaruie transcede muzică și textele sale. Și nu
Florin Chilian sfatuit de Margineanu sa-si faca trupa [Corola-blog/BlogPost/98889_a_100181]
-
pantă descendentă, ea se hotărăște să întoarcă pagina. Relația aceasta trebuie să meargă! Tatjana își vizitează cinci dintre foștii iubiți la Moscova, Hamburg, Londra și Zagreb pentru a afla de ce toate aventurile ei amoroase eșuează. Cu o doză sănătoasă de autoironie, dar și cu o profundă pasiune, Tatjana își dezvăluie relațiile trecute și își confruntă foștii iubiți și pe sine cu complexitățile iubirii contemporane. Documentarul este un film confrontațional, emoțional, dar totodată umoristic, în care fiecare se recunoaște cu ușurință, în timp ce
Regizoarea Tatjana Božić, invitată la KineDok [Corola-blog/BlogPost/99280_a_100572]
-
prietenii mei, sora, mama și bunicii mei, cărțile care m-au marcat, diminețile însorite în care vin de la sală spre birou, am multă energie și simt că mă așteaptă o zi bună și veselă, serile la terasă cu prietenii, râsul, autoironia, maimuțăreala și jocul, scrisul, mai ales atunci când se leagă și iese un text mișto, rochia preferată și pantofii preferați, să conduc singură, cu muzică, pe șosele pustii, să fac plăcintă cu mere, să nu-mi iasă, să m-apuce plânsul
Chestia aia despre care cântă Angela Similea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20336_a_21661]
-
frontispiciu: “Știu că-s arogant și genial, dar îmi place să mi-o spună și alții. Oare o să mă iertați vreodată că-s cel mai bun?” Într-o primă fază, am zis că - deși în doză cam mică! -o fi autoironie. După aia, am aprofundat prezentarea omului. I-auziți aici: “Sunt extraordinar de deștept și îngrozitor de arogant. Am și motive: dincolo de faptul că, indiferent de ce mă apuc, sunt cel mai bun, dacă mă uit în spate nu văd altceva decât un
Ciutacu, piscul de deasupra unui mare hău by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20478_a_21803]
-
Pentru că românii își iubesc bunicii și le place enorm să-și amintească cu dragoste și nostalgie de ei. Gafa se întoarce, într-o nouă prezentare - o savuroasă colecție de gafe, povestite de cititori. Pentru că românii au mult umor și multă autoironie și le place să râdă chiar și de ei înșiși. Gata, v-am povestit destul și sper că v-am și convins că ar fi mai sănătos să ne vorbim de bine decât să ne vorbim de rău. Nu uitați
Îmi plac românii, pentru că au umor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20802_a_22127]
-
inclusiv că râsul e o chestiune de genetică. După o groază de complicate experimente genetice aplicate pe 2000 de perechi de gemeni britanici și 500 de perechi de gemeni nord-americani, concluzia a fost uimitoare: sarcasmul englezesc și capacitatea acestora de autoironie sunt trăsături înnăscute și țin de ADN. Psihologii spun că cetățenii cu o poziție socială dominantă (șefi, lideri etc.) apelează mai des la umor decât indivizii subordonați. În plus, nu doar oamenii râd. Maimuțele, câinii și alte animale scot sunete
Râsul ca echilibru și medicament by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20807_a_22132]
-
roz nu propun un spațiu în care să se discute despre ce maiouri cu vedere la buric s-au mai băgat la mall, ci o privire detașată și senin-flegmatică asupra lumii, în primul rând, plus o strașnică joacă de-a autoironia, în al doilea rând? Răspunsul a fost “Evident că nu vor înțelege toți de ce le umplu monitoarele de roz, dar asta e, mă interesează mai mult cei care vor înțelege”. Pariez că aceleași întrebări și le-au pus și oamenii
Când rozul nu este ce pare a fi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20899_a_22224]
-
umană primitivă! Tot în zona cultural-artistică, la Godot Café Teatru ai ocazia să descoperi cum mai trăiesc adolescenții din zilele noastre în piesa Asta-i tinerețea noastră. Umor de bună calitate, dramele unor puști aflați în pragul maturizării, ironie și autoironie a replicilor și a situațiilor dramatice propuse, toate sunt incluse în acest imn teatral dedicat tinereții. Vineri, de la ora 19:00. În aceeași notă ironică Teatrul în culise te invită sâmbătă, de la 19:00, să spui sus și tare „La
Recomandările weekend-ului 27-29 iulie [Corola-blog/BlogPost/97371_a_98663]
-
la musical, de la actorie la crearea de costume de scenă. Dan Badea Actor cu profil comic, cizelat de maestrul său Dem Rădulescu timp de patru ani în sălile UNATC "I. L. Caragiale" (unde a învățat că umorul, ironia și, mai ales, autoironia fac parte din felul său de a privi viața), actorul Dan Badea a parcurs un drum mai lung până să își găsească menirea. A rătăcit zece ani prin "industria" muzicală dar și-a găsit drumul: stand-up comedy - considerat de el
Șaraiman – dans contemporan și stand-up comedy, într-un spectacol neconvențional marca Răzvan Mazilu [Corola-blog/BlogPost/97660_a_98952]
-
lui Onkel Buck, plimbându-și făptura în „fulgarinu-i ponosit”, ca de obicei, spre brutăria din colț („Decrepitudine”). Anii copilăriei și adolescenței revin obsesiv în scrisul poetului nostru, scene amuzante, amănunte hazlii, precum învățarea tablei înmulțirii la școală, ori evocarea cu autoironie a fiorilor primelor iubiri, toate acestea firesc ar fi fost să rămână date uitării, numai că memoria afectivă îl incită pe poet, „datornic al hârtiei”, să nu abandoneze neantului prețioasele relicve ale trecutului (Jurnal I). Nu sunt uitați nici torționarii
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
cu mijloacele de recreare a faptului de viață destinat adevărului literar. Cred însă că nu greșesc socotind că în cartea sa aceste finețuri îi stau bine, deoarece sînt bine dozate, contrabalansate de severități și durități justificate, controlate de ironie și autoironie, acestea din urmă fiind calități permanente ale spiritului său. O discreție (și modestie) la cub înconjoară principala vocație științifică a lui Leon Volovici, aceea de istoric și teoretician literar, de expert în aspectele socio-literare ale Holocaustului, iudaismului est-european, de prestigios
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
neomodernismul "șaizecist" este și mai bricolat decât modernismul interbelic pe care îl recuperează masiv și ostentativ, fără nici o anxietate a multiplelor, divergentelor influențe. Când totalitarismul sucombă și pericolul reactualizării lui este îndepărtat, cu totul abstract (situația din prezent), ironia și autoironia, critica și autocritica, persiflarea, deriziunea au feu vert. N-aș vrea să verific cu tot dinadinsul valabilitatea acestei foi de parcurs, așteptând o altă epocă de gheață, cu noi mitizări și curente spirituale subterane. E suficient să spun că, așa cum
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
pe sine, ca pe un ales al zeilor. Primește de la ei totul, cu totul: bucurii, suferințe - genialitate. Thomas Mann, foarte orgolios de felul lui, aderă discret la acest maximalism; deși, în romanul său târziu, Alesul, îl tratează cu ironie, cu autoironie: cunoaște măsura în nemăsurare! Nu ne comparăm cu asemenea "aleși". Îmi cunosc locul umil sub soare, atâta vreme cât mai exist.
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
temă: moartea. Pe o scenă goală, cu elemente minime de recuzită și de decor, în costume din pînză de sac, cîțiva adulți - ce actori excepționali! - povestesc despre ei, despre viață și despre moarte. Cu disperare, cu teamă, cu ironie și autoironie, cu frică, cu umor negru, cu un firesc paralizant. Cu o emoție răvășitoare. Un comentariu fin, demn, asumat, despre nimicnicia omului pe pămînt, despre derizoriul existenței, despre șansa pe care apropierea morții o poate da, uneori, ca să descoperim ceva esențial
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
e un adevărat expert în captarea lectorului: masculin sau feminin, niciodată neutru. Notațiile lui sunt aproape totdeauna expresive, umorul de situație și de limbaj e mai mereu prezent; dar, dincolo de aceste proiecții pozitive ale scrisului său, autorul-personaj câștigă partida prin autoironie, deriziune de sine, implozie controlată a propriei imagini. Lectorul, fie el naiv sau experimentat, se simte flatat. În loc ca scriitorul pe care-l citește să-și construiască un soclu pentru impunătoarea statuie (el însuși), ori chiar să-și comande una
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
azi privește lumea cu ochii copilului de ieri sau, dimpotrivă, își contemplă "dramele copilăriei" cu privirea amuzată cu care ar vedea un film de desene animate. Dacă atunci când se analizează pe ea, cea de ieri, Adriana Babeți este de o autoironie dusă până la limita cinismului, cu totul alta este atitudinea ei când este vorba de ceilalți. Privindu-le pozele reale sau păstrate în amintire, le reconstituie personalitățile așa cum erau ele în copilărie, și le analizează din perspectiva destinului ulterior. Iar cu
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7040_a_8365]
-
sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit să toace cu vorba universul". Asemenea texte ar trebui publicate separat, aici părând rătăcite printre zecile de nume care bat bine peste sută. în marele devotament pentru soțul
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
față cu propriile noastre strângeri de inimă, temeri și speranțe. Francezul Christian Paccoud este de mai bine de treizeci de ani pe scenă. În cântecele sale viața de zi cu zi ne dă binețe cu umorul ei sarcastic, amestecat cu autoironie, ritmurile de tango ale acordeonului său evocând atmosfera cabaretelor pariziene. Imaginile au fost filmate la Paris, Debrețin și Jaszberény. Miercuri, 21 noiembrie, ora 18.30 ” Aveam 12 ani în '56”, 2006, 54 min., documentar, subtitrat în limba engleză Regia și
Săptămâna Filmului Maghiar la MȚR. Vezi programul by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80780_a_82105]
-
seX-Files? Iar pe un afiș cu un OZN mare și convingător încît și lui Arghezi i s-ar fi împlinit dorința, "Vreau să te pipăi și să urlu: Este!" se află chiar subtitlul filmului, "I Want to Believe". Ironia și autoironia sunt semne bune dacă sunt adecvate genului, și dacă sunt prinse convenabil în context fără a bruia registrul utilizat ceea ce nu prea este cazul. Este clar că Chris Carter a intrat într-o fază reflexivă a carierei sale regizorale cînd
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
exprimă în breviar - și sunt destui, o problemă fără ieșire. Să dai cu tifla, și să nu ajungi un profesionist (eventual remunerat pe măsură), sau să intri în joc, gustând deliciile marketingului literar. Între refuz și adaptare plină de mustrări, autoironii, regrete, cum să fii scriitor global? E aproape tot atât de greu de răspuns ca la întrebarea cum să fii scriitor.
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
Cetății. În toate, o artă surprinzător de matură a dozării - observația realistă se împletește cu fina disecție psihologică, verbul dibuiește liber în mulțimea interpretărilor posibile, ambiguitatea e exploatată ca trăsătură fundamentală a lumii vorbite, umorul subtil își alătură ironia discretă, autoironia e mereu conținută, iar morala cu iz ardelenesc se înfiripă de la sine printre rânduri. Viața se transformă într-o lectură capricioasă, cu reguli și încălcări de legi deopotrivă de expresive. Prozele pot fi citite în mai multe registre, cuceritoare fiind
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
la Traian Băsescu, pe care îl numește un simplu cetățean, fără atribuții, fără competențele de a vorbi despre situația din România, despre minarea statului de drept, despre referendum, despre abuzurile USL etc. Uluitoare această abordare și, dacă nu este o autoironie subtilă, ceea ce personal nu cred, pare a fi dovada faptului că fotoliul de la Cotroceni, pe care și l-a dorit atât de mult și pe care acum l-a uzurpat, i-a luat mințile. Astfel, au ieșit la iveală frustrările
Udrea, atac la "aşternuturile" lui Crin Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/42968_a_44293]
-
forța actriței Simona Bondoc pe un regsitru al intimității, al regăsirii unor tonuri speciale, a șoaptei timbrate, a ludicului unui personaj care poate fi privit și cu tandrețe, și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre ironie și autoironie. Replici cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei prietene - pe care interpretarea Simonei Bondoc le schițează în portrete admirabile, în tușe caricaturale - sau istorioarele de la azil, cele din parc, cu un tînăr al zilelor noastre nu
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
mișcare dinăuntru în afară, dintr-un perimetru morbid spre o strălucire sinistră. Mișcarea de interiorizare duce la o pierdere de sine. Tragicul nu este interior, ci, sub impulsul unor forțe centrifugale, se spulberă în jur. Contextul deliberat romantic este o autoironie care salvează poetul de exces. "Lenea" Trântorului este, de asemenea, un truc. Plictisul, spleen-ul oferă disponibilități nelimitate verbului "a fi". Acesta nu se închide "între lene și perini, la adăpost", precum declară, viclean, poetul, ci cunoaște o adevărată eflorescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]