113 matches
-
o mișcare rezultată din senzația în acțiune (428a1-4); pentru că imaginile sunt similare senzațiilor și rămân în noi (429a4-5), ele sunt corelate cu gândirea însăși (Lavaud 82). Pentru Stagirit, imaginația se eliberează în primul rând din relația cu dóxa. Pentru că se autonomizează, poate să iasă de sub incidența incomodă a gândirii politice, cel puțin pentru moment, rămânând o problemă de ontologie. Imaginile din vis sau halucinațiile provocate de frică sau de boală intră acum pentru prima oară în discuție; de aceea, analiza lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
literaturii. Apariția literaturii pure are consecințe asupra reprezentării realității În mediile intelectuale și artistice. Cea mai importantă se traduce prin dispariția ierarhiei platoniciene a realităților: simulacrul nu se mai opune realității (conceptului) În măsura În care textul, și mai apoi imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum Înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a fiecărui act literar, din momentul În care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
protectivi includ prin definiție o rețea socială disponibilă și folosirea unor strategii de coping sănătoase (Howe, 2005). Rețelele sociale aveau un rol major în construirea rezilienței românilor în perioada comunistă. Era imposibil să rămâi singur, să pui distanță, să te autonomizezi față de ceilalți, căci izolarea te-ar fi împiedicat să-ți procuri cele necesare vieții curente. Viața gregară dezvoltată spontan ca reacție la toate restricționările cotidiene nu facilita doar „procurarea”lucrurilor necesare vieții curente, dar constituia și un cadru de comunicare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
repere ale genialității fie dintre clasici ("geniu filosofic și serios ca La Fontaine"), fie dintre raționaliștii secolului al XVIII-lea ("un geniu mare ca Voltaire"). În forma ei ideală, literatura "genială" are un caracter colectiv - ca text "impersonal", ușor de autonomizat în raport cu autorul ei și, în același timp, ca text definit de circulația sa largă. Ceea ce distinge "geniile" între toți autorii care au intuiții mai mult sau mai puțin complete ale realității naționale e uzajul la scară mare a producției lor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în puzderia de cursuri și seminarii de literatură. În plus, este și un semn al faptului că spațiul academic românesc s-a fixat în stratificarea lui, resemnându-se într-o tipologie nu întotdeauna dătătoare de speranțe. Lumea universitară s-a autonomizat, iată, suficient, ea permițându-și luxul autoscrutării în căutarea unei identități de sine cu ambiții de reprezentativitate ceva mai largă. Este ceea ce face și prozatoarea ieșeană Gabriela Gavril, mai cunoscută deocamdată în calitate de critic literar, în romanul său recent apărut Fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
în funcție de pozițile gânditorilor drept "oglindire", "reflectare" sau "expresie" a unei realități sufletești, morale, filosofice, psihologice, social-istorice, iar semnificatul a fost identificat cu referentul, i-a urmat secolul nostru, în care avangarda a practicat separarea semnificatului de referent. Impresionismul critic a autonomizat semnificatul operei literare, iar "formaliștii ruși" și "new criticismul anglo-saxon", care preced "noua critică" a semiologiei structuraliste franceze, separând și ei semnificatul de referent, l-au studiat împreună cu semnificatul său, prin analiza organizării interne a textului. Roland Barthes, făcând din
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de orientare lingvistică, respectiv a comportamentului uman, pentru structuralismul de orientare genetică. Dar structuralismul de orientare lingvistică se îndepărtează totuși în analizele sale efective de structuralismul lingvistic, tot așa cum, plecați de pe baza gândirii piagetiene, structuraliștii genetici se îndepărtează și se autonomizează suficient cu ea. Cu aceasta, cele două direcții, care într-un alt plan funcționează ca surse de diferențe și tendințe centrifuge, în acest plan desemnează limitele unui teritoriu care definește unitatea structuralismului francez: acest teritoriu constituit între limbă și comportament
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o criză a liberalismului. Atunci când dorința de libertate a oamenilor a intrat în criză vom putea spune că omenirea are o mare problemă. Criza despre care discutăm reprezintă și un semnal că odată cu sfârșitul secolului trecut, economia financiară internațională se autonomizează definitiv și crește în mod exponențial față de economia reală. A început ca o criză a banilor, adică una financiară, deoarece folosința banului a căpătat dimensiuni mari. Mai ales după 1970 fluxurile de capital privat au crescut 91. În anul 1997
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
distribuirea globală a capitalurilor; combinația dintre liberalizarea comerțului și liberalizarea capitalurilor a dus la explozia economiei mondiale atât geografic, cantitativ, dar și calitativ; revoluția din comunicații a susținut și susține aceste procese de expansiune și diversificare economică; economia financiară se autonomizează și își afirmă o funcționare proprie pe bază de instituții și norme proprii. Așa cum afirmam ,,secolul XX a fost unul al creșterii mondiale neîncetate. Dincolo de succesiunea unor intervale de criză și război, imaginea creșterii accelerate se impune. După estimările lui
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un ban în plus, iar Costandin nu pare a avea alte probleme în afară de cele fizice atunci când își înșală soția cu o prostituată la han. Numai că lucrurile nu se dovedesc a fi atât de simple, iar „treaba” nu poate fi autonomizată atât de ușor. Pe drumul de întoarcere, Carfin le povestește de ce-a fugit și de aventura cu soția boierului, dar și despre călătoriile făcute, ca rob la curtea boierului, la Viena, Paris sau Lipsca (Leipzig). În timp ce Costandin reacționează detașat
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
acestora - dandistii și generația 1900 - Mateiu Caragiale: "Craii de Curtea Veche".) Potrivit lui Milan Kundera istoria românului european (născut pe acest continent odată cu cărțile unor Francois Rabelais sau Cervantes) este chiar istoria expolrării existenței umane. În momentul când știință s-a autonomizat pentru a putea analiza lucrurile exterioare, fără a le locui( sau cu termenii lui Martin Heidegger se produce o uitare de sine a Ființării, apare românul pentru a explora « lumea viului » (Lebenswelt) că un soi de cartografiere a acestei regiuni
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
consolida relațiile cu Italia care se implică de partea naționaliștilor și pentru a evita victoria repblicanilor sprijiniți de sovietici. Germania a lansat pe 18 octombrie 1936 planul de patru ani, menit să plaseze economia germană pe război și să se autonomizeze în privința aprovizionării cu materii prime. Deși șomajul fusese eliminat, producția industrială crescuse și erau aplicate proiecte masive de infrastructură, economia germană se află într-un impas determinat de creșterea importurilor de materii prime. A fost reluată ofensivă diplomatică că să
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". (Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, România literară, nr 26 din 1999). Viziunea lui e una nervoasă, sincopata, voit risipita în fragmente care se autonomizează. În fulgurante care pot fi citite că întreguri provizorii, păstrînd sugestia suverană a întregului, care e deopotrivă, în raport cu ele, finalitate și sorginte. E o cultură a clipei lirice, sieși suficiente, totuși deschizătoare a unor perspective prezumate, aidoma unor ecouri în
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]