338 matches
-
Procesul autonomizării este acel act prin care persoana devine din ce în ce mai aptă să-și ia soarta în propriile mâini și să-și dirijeze viața fără apel la alții, dar în concordanță cu exigențele acestora. Socializarea este un proces complementar celui de autonomizare. Unul fără celălalt nu are valoare și relevanță. Unii autori au sugerat un nou termen pentru a surprinde autoînvățarea în condițiile tehnologiilor informaționale: neoautodidaxia (Le Meur, 2001). Această ipostază prilejuiește o mai mare autonomizare privind accesarea cunoașterii, dând educatului un
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
este un proces complementar celui de autonomizare. Unul fără celălalt nu are valoare și relevanță. Unii autori au sugerat un nou termen pentru a surprinde autoînvățarea în condițiile tehnologiilor informaționale: neoautodidaxia (Le Meur, 2001). Această ipostază prilejuiește o mai mare autonomizare privind accesarea cunoașterii, dând educatului un control în direcțiile: pedagogică, datorită multitudinii resurselor ce pot fi interpelate; psihologică, educatul prelungindu-și singur școlaritatea și îmbogățirea cultural-profesională; socială, creând noi obișnuințe sau competențe la nivel comunitar, dilatând spațiul de posibilități și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
noile tehnologii mediatice și informatice. Orice inovare în plan instrumental se va răsfrânge la nivelul mijloacelor de instruire. Dacă în sistemele tradiționale tehnicile noi erau translate în calitate de simple adjuvante sau mijloace de facilitare a educației, asistăm astăzi la o anumită autonomizare a acestora în strategiile de realizare a formării ca atare. Cum însă nu toate școlile sau comunitățile locale pot susține financiar sau strategic evoluțiile din câmpul informatizării, apar decalaje evidente și inegalități, inclusiv la noi în țară, în ceea ce privește accesul și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
accesul și implementarea formelor noi de realizare a educației. Trebuie spus că aceste evoluții implică o serie de costuri ridicate, o expertiză și o experiență de calibru, o înaltă calificare a educatorilor, o conectivitate ridicată prin rețele uneori sofisticate, o autonomizare și o responsabilizare aparte a celor ce aspiră la formare. Ca să se realizeze o educație „on-line”, e nevoie de capacități suplimentare, de o alfabetizare informațională de bază a celor care se cuplează la noile tehnologii. Totodată, asistăm și la o
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și școala trebuie să ia act de ele, pregătindu-i pe elevi în perspectiva asimilării și utilizării lor. Se știe că printre actualele obiective ale școlii se află, de pildă, învățarea permanentă, formarea de-a lungul întregii vieți, învățarea învățării, autonomizarea axiologică a persoanei (a ști să selecționezi, să semnifici, să explorezi etc.). Aceste obiective sunt favorizate de introducerea pe scară largă a noilor tehnologii în educație. Ivirea acestora nu are cum să nu schimbe componente importante ale exercițiului educațional din
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
instrumentelor culturale achiziționate. Autonomia este autoprodusă, autoconstruită și atent supravegheată. Ești autonom câtă libertate îți îngădui și câtă competență posezi. Autonomia se învață. Ea este construită prin coexistență și interdependență. Rezultă în urma unui dublu proces: cel al muncii intelectuale de autonomizare și cel de socializare. (Jézégou, p. 79) Autonomia nu este numai o stare individuală, decantată izolat, ci și o rezultantă a conviețuirii cu alții, indusă sau îngăduită de societate... Mult dorita autonomie educațională nu este una naturală, asumată și consimțită
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Am pus Între paranteze, cu bună știință, evoluția figurii Magdalenei, prin pictură, În imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează În primul rând evoluției subiectului În pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele sale. Mă voi opri doar asupra câtorva mostre. Într-o piesă de teatru, Jesus der Christ, terminată În 1855, dar reprezentată abia În 1864, Albert Dulk reașază
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Cristian Bădiliță: Da, Septuaginta este ea Însăși, În bună parte, o traducere, realizată Într-un arc de timp mergând din secolul al III-lea Î.Hr. pînă În secolul I d.Hr. E dificil, dacă nu chiar imposibil, să reconstituim etapele autonomizării versiunii grecești. Cert este că la un moment dat comunitatea iudaică elenofonă din Alexandria, extrem de numeroasă, a simțit nevoia imperioasă de a transpune Torah În limba oikoumenei, greaca. La origine, Septuaginta nu-i decât traducerea Torei iudaice, adică a Pentateuhului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fi automat invalidată. Dacă Septuaginta nu-i realmente cuvântul lui Dumnezeu, ce sens ar mai avea atunci comentariile și tratatele lui Philon Însuși, făcute exclusiv după Septuaginta. Philon, deși evreu, nu știa ebraică decât la un nivel elementar. De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât În mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta În Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
analele ori „cronicile” pictate. Curtea și mănăstirea, Aula și Ecclesia vor consemna, cu țeluri specifice, istoria, primele alcătuiri lăsând destul de repede locul elaborărilor programate. Epoca lui Ștefan cel Mare, cu stabilitatea ei generatoare de strălucire într-ale spiritului, a favorizat autonomizarea exercițiului istoriografic. Marele Letopiseț de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei, face din narațiunea istorică - de marcă bizantină - al doilea mare „gen” al timpului, alături de hagiografie. Al XVI-lea secol va aduce diversificarea scrierilor cu caracter istoriografic
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cele mai diverse, inclusiv pe economie și morală, fără a fi total dependentă de vreunul dintre ele. Dar „elaborarea politicilor sociale comportă luarea în considerare a unor elemente foarte diferite de fundamentare”. Dacă avem în vedere și „gradul înalt de autonomizare prin opțiuni raportate la spațiu și timp”, putem astfel evidenția diferențele și asemănările între politicile sociale adoptate de țările dezvoltate, fără să putem spune că există un singur tip de politică socială (p. 66). Autorul concluzionează: „Nu există un singur
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
a Pieței, interesul individual și egoist devine principalul engine of action al comportamentului economic. John Stuart Mill merge puțin mai departe, postulează „dorința de bunăstare” prin care îl definește pe homo economicus. Acesta devine obiectul economiei, permițînd la rîndul său autonomizarea acesteia. Treptat, el îl va înlocui pe homo sapiens (sau îl va reprezenta în mod exemplar) - iar economia va deveni nu doar un domeniu autonom, ci și unul autocratic. Interesul, inițial propriu doar lui homo economicus, devine adevăratul engine of
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în filosofia liberală se obține prin statul minimal și nu prin cel maximal dintr-un raționament foarte simplu: statul minimal împarte răspunderea guvernării într-o măsură mult mai mare cu cei guvernați. Câteva cuvinte voi spune și în ceea ce privește spaima în legătură cu autonomizarea pe criterii etnice. Într-o teleconferință cu prefecții în legătură, printre altele, cu Memorandumul, premierul Adrian Năstase ne-a dat o binevenită indicație bibliografică. O să reproduc textul premierului: "Aș vrea, totuși, în final, în această ordine de idei, să sugerăm
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G. Bacovia. Ut musica poesis - unul dintre principiile simboliștilor - a constituit un imbold, pe drumul emancipării de figurativism, al autonomizării lirice, al ieșirii de sub incidența poeziei didactice, epice și retorice. Cultivarea iraționalului, a intuiției, a senzualismului sinestezic, a corespondențelor este direct legată de atracția pentru o spiritualitate alternativă, „eretică”, pentru teozofie, misticism, ezoterism, hermetism și ocultism (v. preocupările macedonskiene și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
claritatea citadinizantă a poeziei lui Verhaeren și Vielle-Griffin, prin filtrul democratismului poetic al lui Walt Whitman. Există două mari tendințe culturale - prin excelență transgresive - care uneori interferează: una aspiră să elimine barierele dintre Artă și viață, cealaltă tinde la o autonomizare extremă, la o purificare segregaționistă a propriilor domenii. Fauvismul preconizează o „revoluție prin culoare”, absolutizînd importanța acesteia din urmă; cubismul are în vedere o „revoluție prin formă”, deformînd și, în cele din urmă, abolind legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
legile perspectivei tradiționale; expresionismul se întoarce spre arhaic, elementar, stihial și „strigăt”; conturul, figurativismul, copia după natură sînt rejectate în favoarea unei naturi alter; autoritatea transcendentă e delegitimată și, odată cu ea, sînt refuzate valorile societății întemeiate pe dreptul divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
componentelor peisajului - este ilustrativ în acest sens: „Întrebați pe un pictor modern ce este un peisagiu. Nu cunoaște. El cunoaște un arbore, o creangă, o foaie. Cunoaște obiectele peisagiului și atîta tot” (ibid., p. 382). Primatul imaginii în raport cu construcția poetică, autonomizarea părții în raport cu întregul au ca efect, în opinia lui Perpessicius, „poezia care impresionează, dar nu vrăjește. Izbește, dar nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară”. Criticul nu refuză de plano această poetică „fulgurantă”, dar constată alteritatea ei radicală în raport cu tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
seamă se impută acestor scriitori, cărora nu li se poate contesta talentul, umorul, ingeniozitatea: au un stil mult prea înrudit, o expresie mult prea geamănă. De aceea vorbeam (...) de nevoia diferențierilor”. Observație, în linii mari, corectă... Căci tendinței centrifuge de „autonomizare” a imaginilor și a versurilor unele în raport cu celelalte îi corespunde o tendință centripetă de uniformizare colectivă, poemele autorilor de avangardă tinzînd să devină la limită interșanjabile. Într-un comentariu plin de justificate rezerve la adresa lucrării Anarhismul poetic de Const. Emilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sistem modern, în multe puncte similar cu cel existent în țările occidentale, tehnocrații români prezentau o orientare distinctă de cea a clasei politice, tot mai mult chiar opusă acesteia. Ei au constituit în mod constant forțele promotoare ale reformei comunismului. Autonomizarea sectoarelor componente ale societății românești s-a accentuat în raport cu politica globală. Prioritatea valorilor tehnice specifice fiecărui sector devine o sursă importantă a rezistenței tehnicului față de politic. Niciodată regimul comunist din România nu a reușit să obțină o loialitate politică a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
perioadă de timp excesiv de îndelungată, pentru a se produce efecte dezagregative greu de resorbit. S-a adăugat și deficitul de control al mecanismelor de control înseși. Un sistem echilibrat și eficient trebuie să răspundă la întrebarea: cine controlează pe controlor? Autonomizarea ridicată creează un spirit de corp, alimentând generarea lipsei de control într-un sistem de corupție generalizat. Funcționarea instituțiilor publice de control - justiția și poliția - a constituit o componentă importantă a crizei globale a societății românești în tranziție. Penetrarea acestor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pentru N.A.T.O.; "acordurile Berlin plus" se concretizau în teren pe timpul cooperării militare în cadrul misiunilor stabilite. Cu privire la proximitatea relațiilor între cei doi actori, N.A.T.O. apare ca un element structurant al construcției P.S.A.C. Cele mai multe discuții au avut loc în ceea ce privește autonomizarea P.S.A.C. în raport cu N.A.T.O.,136 mai ales tema dreptului primului refuz de către N.A.T.O., potrivit căruia U.E. nu poate interveni, dacă N.A.T.O. nu are intenție să o facă. Cele două organizații pot conduce misiuni de management al crizelor
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
modelate instituțional și care se Înscriu În logica instituțională a unui câmp, fie acesta cel economic, al raționalității calculatoare. Bourdieu (2000:16) afirma că jocul economic este social constituit Într-un dublu proces, pe de o parte de diferențiere și autonomizare a câmpului economic și a legilor sale specifice (am spune noi, a logicii instituționale specifice pieței) și, pe de altă parte, de geneză socială a dispozițiilor economice ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
în condiții de libertate și de egalitatexe "„egalitate" în drepturi. Doar prin libertate de gândire și acțiune, nu printr-o educație care prostește, femeile își pot dezvolta mintea 15. - Drepturi politice înseamnă dreptul la o existență personală, demnitatea de individ, autonomizarea față de statutul de anexă a bărbatului, „un zero care nu are valoare decât pus lângă altcineva” (Maria Buțureanuxe "„Buțureanu,Maria", 1919)16. - Bărbații au monopolizat toate drepturile. Drepturile femeilor sunt uzurpate de veacuri, iar în momentul în care cer drepturi
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cu feminismul drepturilor, mai ales prin aceea că insistă asupra depășirii obstacolelor în autoafirmare și mai puțin pe victimismxe "„victimism". Sprijină, cu alte cuvinte, mai accentuat strategiile de afirmare decât pe cele protective și conduce la politici care contribuie la autonomizarea mai mare a indivizilor față de alți indivizi și față de statxe "„stat". Liberalismul are resurse și virtuți prin care poate să slujească multor scopuri feministexe "„feminist". Cu argumente liberale s-a pledat pentru anumite drepturi și s-au putut obține: dreptul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de atașament la adult, corelate cu tipurile de atașament din mica copilărie și respectiv tipul de atașament care se poate dezvolta la copiii acestor adulți: * Adultul atașat autonom În copilărie a fost atașat sigur, a dobândit un grad de independență, autonomizare, poate descrie coerent experiențele proprii de atașament, chiar dacă sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu ușurință a proceselor de adaptare, detașat, fiind încrezător în unicitatea și forța cuplului și a capacităților fiecăruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]