239 matches
-
ale prețurilor acțiunilor sau ale indicilor prețurilor pe bursele de valori care se adaptează în acest fel mai bine la evoluțiile din cadrul economiei reale. În esență, haosul înseamnă imposibilitatea de a mai menține ordinea, dar și începutul unei perioade de autoorganizare a sistemului. Înainte și după perioada de haos, piețele trec printr-o perioadă mai scurtă sau mai lungă în care își pierd stabilitatea, fluxurile care anterior erau ordonate devin dezordonate și însăși traiectoria de evoluție a sistemului începe să se
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
viitoare a sistemului pe care îl afectează. Producerea turbulenței afectează structura internă a sistemului, în care se produc modificări mai mult sau mai puțin evidente, care fac ca în viitor evoluția sistemului sa fie diferită. Aceste modificări reprezintă procese de autoorganizare și adaptare prin care sistemele încearcă să răspundă mai bine la factorii care le influențează, factori dintre cei mai diverși din mediul lor înconjurător. Fără apariția periodică a turbulențelor, modificările de structură internă ale sistemelor nu ar fi fost posibile
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
înțelegerea mișcărilor tectonice generate de tensiunile esențiale dintre om și natură ca un tot, dintre natura umană și natura mamă ca întreg. Sistemul are deplinătate ca metaforă epistemică dacă se referă la un întreg care are funcțiuni mai complexe decât autoorganizarea și autoreglementarea, adică de genul autoînvățării. Or, acestea țin de timpul cel mai recent și s-au manifestat ca expresii ale asumării conștiente a acestor funcțiuni, s-au configurat ca realitate diferită de altele anterioare tocmai pentru că această realitate ultimă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ale asumării conștiente a acestor funcțiuni, s-au configurat ca realitate diferită de altele anterioare tocmai pentru că această realitate ultimă (ca real gândit) are aceste funcțiuni complete. Prin contaminare, denumirea de sistem se atribuie și când există doar funcții de autoorganizare sau de autoreglementare, dar în aceste cazuri este vorba despre o caracteristică autoproiectată a sistemelor, aceea de a avea o structură cu aceste funcții. Piața, de exemplu, este o structură care are funcțiuni de autoreglare, cu sens de aproximare continuă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
comunitară; un facilitator care vine în comunitate identifică probleme și lideri, ajută la organizarea grupului de acțiune, anunță în ce constă ajutorul pe care îl poate acorda fundația sau agenția pe care o reprezintă și menționează care sunt condițiile de autoorganizare și participare pe care trebuie să le satisfacă grupul pentru a primi ajutor. Dar ea rămâne relevantă pentru problemă, din cel puțin două puncte de vedere. O dată pentru efectul pe care îl poate avea decalajul mare dintre diagnoză-facilitare și momentul
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de frustrație, se impune îmbinarea optimă a condițiilor de „autoritate” și de „libertate”. Dacă „libertatea” formează premisa dezvoltării sociabilității, a sentimentului colaborării și încrederii în relațiile sociale, „autoritatea” este cerută, în schimb, de acele cazuri de insuficientă capacitate de autostăpânire, autoorganizare și autodeterminare în viață, de lipsa spiritului de răspundere personală. Îmbinarea armonioasă a condițiilor de autoritate și de libertate asigură, în fond, bazele dezvoltării unei personalități echilibrate. De asemeni, angajarea elevilor în diverse forme de activitate practică, cu caracter productiv
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ale organizației pentru a stopa migrarea forței de muncă. De asemenea organizațiile și managerii ar trebui să creeze căi mai flexibile ale carierelor, sisteme de stimulente și recompensare mai flexibile. Ar trebui să stimuleze în mai mare măsură autocunoașterea și autoorganizarea iar managerii, să-și analizeze și observe mai îndeaproape propriile ancore ale carierei devenind astfel adevărate modele pentru subordonații lor. Ar trebui să se clarifice ce dorește realmente organizația de la ocupanții carierelor individuale, să se analizeze cu mai mare atenție
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
însă această legătură își dovedește astăzi complexitatea inclusiv în contextele hipertehnologizării, cu atât mai mult cu cât dimensiunile lumii fizice se întrepătrund cu cele ale universului numeric. Se creează astfel oportunități, dar și riscuri și pericole, pentru fuziunea, hibridizarea și autoorganizarea sistemelor uman-computaționale. Dacă o perspectivă fenomenologică este reținută însă în privința proceselor tehnologizării existenței umane, o perspectivă mecanologică este cu atât mai reductivă cu cât restrânge condiția umană la o funcționare de tip mecanism sau de tip industrie. De-abia cuplarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vezi Fetzer, 1998Ă. Susținătorii inteligenței artificiale propun scenarii ale viitorului, în special atingerea nivelului de inteligență umană într-un computer neural care simulează numărul enorm de neuroni ai creierului și este capabil să-și dezvolte capacitățile cognitive prin metodele de autoorganizare specifice algoritmilor evolutivi și rețelelor neurale. Scanarea creierului este concepută drept un prim pas făcut atât pentru înțelegerea acestuia și pentru construirea unui creier artificial care să opereze aidoma, cât și pentru posibilitatea download-ării sale (perspectivă discutată și criticată în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reușesc să acceadă la înțelegerea acestora în modurile în care reușesc creierul și simțurile umane, capabile de a percepe concretul. Chiar dacă, datorită algoritmilor genetici sau rețelelor neuronale, există programe care interacționează cu mediul, dobândind o anumită autonomie și capacitatea de autoorganizare și de autoreproducere, „inteligența” lor este considerată sterilă și mimetică, lipsită de originalitate creatoare, de conștiință de sine, de dorință sau de intenționalitate. Redusă la rangul de obiect și privată de trăsăturile subiectivității, mașina computațională este descrisă în termeni strict
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Aceste entități sunt caracterizate prin principii ale mișcării spațiale și temporale precum variația, alterarea, deformarea, transmutarea, deplasarea și prin ilustrări ale automișcării, precum automatizarea biologică (de tipul cellular automataă, autonomia, recurența, hibridizarea, algoritmizarea genetică (vezi Mitchell și Forrest, 1995Ă. Capacitatea autoorganizării constituie, pe lângă noțiunea însăși a vieții, una dintre cele mai importante noțiuni în domeniu, mixându-se cu noțiunile complexității, ordinii spontane și interacțiunii autonome cu mediul înconjurător. Numite „ființe simbolice” sau „ființe intermediare” (vezi Quéau, 1989, 1992, 1994Ă, cvasiautonome, având „cvasivieți
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre evoluția natural-artificială și cea socială, prin studierea ordinii spontane din economie ori prin manipularea politică. Controlul tehnoștiințific asupra atomilor și genelor stă mărturie pentru controlul social, politic, economic, în timp ce noi trăsături și procese precum feedbackul, turbulența, dezordinea, coevoluția și autoorganizarea sunt celebrate pentru potențialul subversiv în cadrul tuturor acestor domenii. Incursiunea din ce în ce mai amplă a tehnoștiinței în lumea natural-organică cuprinde, pe lângă implicații ale dominării asupra naturii și corporealității, și chestiuni etice, justițiare, ale drepturilor și ale libertăților omului. Legătura dintre medicină, biotehnologie
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
infinitul mare ascultă de aceeași coerență, doar omul poate încălca această coerență universală prin faptul că e liber, prin posibilitatea de a alege între evoluție și involuție: "Universul întreg, chiar, nu alege între numeroasele evoluții posibile. Totul se petrece ca și cum autoorganizarea și autoevoluția ar putea opera până la un anumit punct (s.a.), acela al apariției vieții și a omului. De aici încolo, intervine un nou tip de alegere: acela între evoluție și involuție. Omul apare ca fiind singurul sistem natural care are
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ora actuală în Statele Unite, la Institutul din Santa Fe, centru de cercetare în domeniul vieții artificiale. Ideea dezvoltată, și care nu mai e chiar nouă, e că întregul e mai mare decît suma părților sale. Conceptele de emergență și de autoorganizare sînt folosite pentru a crea modele de comportament. Cercetătorii vieții artificiale arată cum, cu ajutorul computerelor, reușesc să conceapă sisteme care se organizează și au comportamente neașteptate. Se introduc date și se întîmplă ceva la care nu se așteptau. Folosesc, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nu are nimic altruist în ea. Nu e un lucru căruia să îi atribui o valoare morală. E o lege a naturii care face ca cei care nu au trăit în simbioză să fi dispărut. Teoria simbionomică, simbioza, co-evoluția și autoorganizarea sînt, după părerea mea, legi fundamentale ale naturii, din care ar trebui să începem să ne inspirăm pentru organizarea oamenilor. Există trei obstacole: primul e viziunea exclusiv politică, care constă în a anexa o perspectivă asupra legilor naturii unor ideologii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
caiete. B.C. Henri Atlan îmi spunea că, prin comparație cu primele întîlniri, ultimele au fost puțin dezămăgitoare. J.A. Fiecare își avea propriul domeniu, la început. Toată lumea învăța multe și apoi aveam cu toții cam același model în minte: teoriile informației, autoorganizarea, ordinea prin zgomot. Aveam un model comun. B.C. A existat vreo personalitate în grup care să vă fi marcat mai mult? J.A. Toți erau foarte diferiți. Exista un medic ce cunoștea foarte bine fiziologia și psihanaliza, de care n-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Atlan, Daniel Adler, André Burguignon, Cornelius Castoriadis, Bernard d'Espagnat, Jean-Marie Domenach, Jean-Pierre Dupuy, François Gros, Jean-Marc Lévy-Leblond, Edmond Maire, Basarab Nicolescu, Armand Petitjean, Ilya Prigogine, Isabelle Stengers și mulți alții scriau articole în acest Buletin. Bioetică și mutație socială, autoorganizare, teoria autonomiei, împărțirea bogățiilor și a activităților, concepția sistemică, semantica generală, criza psihiatriei, conceptul de sistem politic, riscurile tehnologice sînt tot atîtea subiecte tratate în Buletinul Știință/Cultură, care se dorea a fi "un spațiu de informație critică despre multiplele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
echipe sau individual; - stimularea progresului necesar promovării dintr-o grupă valorică inferioară în una superioară. O.C.3. Utilizarea valențelor educative ale activității motrice în scopul restructurării comportamentului în ansamblu. O.R..3.1. Capacitarea cu deprinderi și tehnici de autoorganizare și autoconducere a activităților motrice, care să faciliteze restructurarea comportamentului în ansamblu. - deprinderilor de autoorganizare și autoconducere; - activități motrice specifice cu posibilitatea de autocontrol și autoevaluare; - activități motrice care să solicite disponibilitatea participanților pentru colaborare și susținerea coechipierilor în realizarea
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
O.C.3. Utilizarea valențelor educative ale activității motrice în scopul restructurării comportamentului în ansamblu. O.R..3.1. Capacitarea cu deprinderi și tehnici de autoorganizare și autoconducere a activităților motrice, care să faciliteze restructurarea comportamentului în ansamblu. - deprinderilor de autoorganizare și autoconducere; - activități motrice specifice cu posibilitatea de autocontrol și autoevaluare; - activități motrice care să solicite disponibilitatea participanților pentru colaborare și susținerea coechipierilor în realizarea sarcinilor atribuite și/sau asumate. O.R.3.2.Acționarea corespunzătoare rolurilor atribuite sau/și
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
coordonării; realizarea unor activități motrice pe grupe; autoaprecierea reacțiilor organismului la diferite tipuri de efort. Activități de învățare - 2.2. autoaprecierea și acceptarea încadrării în grupa valorică corespunzătoare; acționare potrivit sarcinilor și regulilor stabilite; activități de exersare în regim de autoorganizare și autoconducere. Activități de învățare - 2.3. participare sistematică în întreceri și concursuri; evidența rezultatelor proprii și compararea lor cu cele ale colegilor. Valorificarea cunoștințelor și a deprinderilor sportive dobândite, în desfășurarea activităților recreativ - educative. Obiective de referință să participe
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
aceasta menține organizarea care a generat-o. Această ordine produsă, cucerită pe seama dezordinii, transformă improbabilitatea de principiu a organizării în probabilitate locală, în "oaze de rezistență împotriva dezordinii exterioare și interne" (Vadim Dumitrașcu, Roxana Arabela Dumitrașcu, Sfidarea complexității. Ordine și autoorganizare în sistemele economice, Sedcom Libris, Iași, 2004, p. 93). Aceste "oaze" sunt capabile să transforme dezordinea implicită în ordine propriu-zisă. Prin urmare, organizarea este cea care structurează, reunește și ordonează elementele unui sistem economic. Ea combină variate tipuri de relații
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sistemului permit creșterea gradului de certitudine; dinamicitatea și complexitatea cresc incertitudinea. Astfel, integritatea și performanța sistemului depind de capacitatea acestuia de a se organiza și reorganiza corespunzător pentru a înfrunta incertitudinea. Însă cu cît crește incertitudinea, crește și capacitatea de autoorganizare a sistemului. Aceasta din urmă nu este atît o suită de proceduri, ci mai mult un ethos, o instituție care are povestea ei, conferind sistemului flexibilitate și adaptabilitate. 5.6. RAȚIONALITATEA ȘI SISTEMELE ECONOMICE Creșterea complexității sistemelor economice reduce importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nivel optim al complexității ar fi cel care asigură o eficiență maximă, în condițiile unor costuri minime. Sistemele complexe au o logică de funcționare și de evoluție diferită de sistemele simple. Ele sunt caracterizate de o dezordine creatoare, ce permite autoorganizarea, și de interferențe multiple. Ele prezintă o ambiguitate permanentă a complementarității și competiției, care influențează decisiv comportamentul actorilor economici. Un sistem complex cunoaște mai puține restricții, dar potențialul său de autoorganizare este superior, ca și capacitatea de permanentă schimbare, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Ele sunt caracterizate de o dezordine creatoare, ce permite autoorganizarea, și de interferențe multiple. Ele prezintă o ambiguitate permanentă a complementarității și competiției, care influențează decisiv comportamentul actorilor economici. Un sistem complex cunoaște mai puține restricții, dar potențialul său de autoorganizare este superior, ca și capacitatea de permanentă schimbare, sau evoluție. El este slab ierarhizat și slab specializat, este mult mai dependent de comunicare, dar are o capacitate strategică și euristică superioare. Incertitudinea este o regulă ce face parte din esența
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economice înseamnă redarea caracterului uman al acestora. Sistemele economice se autoorganizează, ca și viața umană în general, dar ele sunt departe de starea ideală de echilibru. Non-echilibrul însă nu exclude ordinea structural funcțională a sistemului, "ordine naturală" rezultată din permanenta autoorganizare care înfruntă sfidarea complexității. În universul economic există "atractori" în jurul cărora sistemele se autoorganizează și se echilibrează. Aceste puncte de focalizare a activității economice, reale, posibile, probabile sau imaginare, oferă sistemului și o direcție de evoluție, pentru care acesta își
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]