114 matches
-
românitatea, înainte sau în loc de a trece la acțiune pentru transformarea țării, preferința pentru mania autocriticii naționale în detrimentul căutării unor soluții practice de ieșire din diversele crize ale Istoriei, a fost cândva numită sarcastic de Cioran (deloc străin el însuși de autoscopia națională și de de excesele ei) "teoria României". Pentru a o depăși, pentru a putea trece vreodată de la autocritică la construcție, nu există decât o posibilitate: deconstrucția critică a teoriei pe baza analizei istorice și rigorii conceptuale, în comparație cu alte culturi
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
care evit să vînd legal trei bilete! discursurile de miză mică trec pe prefabricate, noi ne ducem la casa noastră etc, Tîrgu Cărbunești împădurit, ramificația spre Alunu segment de linie subcarpatică olteană, proiectul prin Băbeni Vîlcele la Pitești, avantajele de autoscopie, eu toată săptămîna mi-am făcut planul că noaptea asta o dorm! halta Jupînești, să urcă bagaboantele să danseze, bă, mangă! eram mort de beat și mergeam cu mașina, agățasem două p..., ne băgasem cu ăla în seamă, bagaboante! Craiova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tendințele centrifuge și cele centripete ale lumii sau între omogenitate și diversitate. Șapte: Ridicarea relativismului și scepticismului la rang de doctrină. "Practic, toate valorile sînt puse sub semnul întrebării" (V.N.). Centrul axiologic nu mai funcționează. Opt: "Conștiința de sine și autoscopia, fie pe plan cultural, fie pe plan personal, devin acum ținta batjocurii producției culturale. Inocența și spontaneitatea înclină să se disipeze ori sînt supuse unor atacuri nemiloase" (V.N.). Naturii umane i se refuză dreptul de cetate. Nouă: relativizarea și punerea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
retorice ale unui romantism degradat prin instrumentare publicitară. Scrii- torul este complet dezinteresat de conținutul psihologic al personajelor sale, ceea ce nu înseamnă că nu au unul, ci doar că acest conținut nu face obiectul unei investigații și nicidecum al unei autoscopii, practic nu contează în economia simbolică a narațiunii. Psihologia lui Coriolan Drăgănescu nu importă, iar Caragiale își plasează interesul în afara personajului, relevând cu complicitatea naratorului instrumentul prin care el devine un personaj public. Inte- resul naratorului, dar și al autorului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în diferite berării și cafe- nele devine expresia acestei forțe centripete care-l scoate permanent în afara spațiului conjugal. A reintra în familie are aici semnificația unei reintrări în sine, a unui rapel la propria interioritate ca familiaritate cu sine și autoscopie. Hemoragia verbală provine din această anxietate rezultată din imposibilitatea de a regăsi un for interior, din pierderea a ceea ce Ortega y Gasset numește „(...) la capacité de se recueillir, de s’absorber avec sérénité dans son incorruptible for intérieur.” „(...) capacitatea de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu le omit. Dar cinstit, mai ales față de mine, mi se pare să recunosc direct că mi-ar face mare plăcere să mă reîntâlnesc cu mici sau mari fragmente din propria mea viață. Este un fel de să spun astfel autoscopie psihică. Pe cine interesează? Nu mă interesează atât pe cine interesează acest jurnal, dar sunt curios să constat în ce măsură mă va interesa pe mine să privesc înapoi, prin ocheanul cu lentilele întoarse. Autorul 1 23 martie, seara, în Câmpulung, vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cerea să fiu caloric, să exult în fața „operelor” unor scriitori contemporani. Mărturisesc că am încercat în cîteva rînduri, dar n-a ieșit nimic valabil, convingător pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
surprize deloc surprinzătoare În scrisul poetei. Dacă timpul mai Îngăduie vârstele noastre viitoare, mi-aș Îngădui speranța să aflu, cândva, de la Marta, Într-o amiază Însorită, „amiaza tinerelor doamne”, În Central Park din New York, mai mult despre o astfel de autoscopie. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 3/2004) Citatetc "Citate" Plecarea din România a dus, firește, la teribile deposedări. Faptul că le prevăzusem nu a diminuat, În timp, efectul traumatic. Printre altele, am părăsit nu doar bibliotecile și librăriile bucureștene, ci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația ecourilor senzoriale și conceptualizare. Poezia își păstrează „caracterul unei blânde confesiuni directe, asumat prozaice” (Mircea Zaciu). Dar, cum s-a observat, această „simplitate” rămâne aparentă, este un efect al lipsei de
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
la Zygote (“pentru că voiam să vorbesc despre fecundație, despre germen, despre reînceputul etern al ciclului romanesc ca și al celui feminin” va spune ea) - Încearcă să răspundă marii provocări, scrierea cu propriul sînge, experiența “texistenței” sau scrisul ca autocunoaștere prin autoscopie (psihanalistul căruia naratoare Îi vorbește ceea ce cartea stenografiază este de fapt dublul naratoarei), scrisul care concentrează drama unei vieți și a expresiei sale Într-o anumită limbă. Este ceea ce realizase În poezie, cu vreo douzeci de ani În urmă, canadianul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ne reamintim de Forrest Gump!), cabina liftului sau casa scărilor - dar izolat cu adevărat, cel puțin vizual, de rest, rămîne singurul spațiu al sinelui, o Închisoare light, un loft, ca În Big Brother - poți ieși oricînd - care te Împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, În occidentul impersonal, masificat și globalizat - și numai În acest Occident - singura vizuină a sinelui, unică vatră a Întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această Întîlnire devine În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ceva între "culisele vieții literare" și "jurnal de creație" (dar ce ne facem cu Monica Lovinescu?). Secțiunea a treia conține texte susceptibile să provoace scandal în viața publică sau să-l șocheze pe cititor, iar ultima este dedicată exercițiilor de autoscopie. Criteriile științifice de împărțire a materiei nu sunt riguroase, fapt recunoscut cu relaxare de autor: "Dacă ar fi vorba de o lucrare doctorală, toate numele înșirate mai sus ar fi trebuit să figureze fiecare la locul cuvenit, într-un sumar
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
răstimp. Cucerirea puterii (1953), o imagine deloc idilică a transformărilor survenite în Polonia primilor ani de după război, distinsă cu Prix Littéraire Européen, și Valea Issei (1955), o revenire cu puternice implicații emoționale la locurile și oamenii apropiați din anii copilăriei. Autoscopia propriei biografii intelectuale va persista mai multă vreme în preocupările scriitorului, constituind motivele precumpănitoare din eseurile adunate în volumul Europa natală (1958). Prezența frecventă și fecundă, așadar, în atitudini și opinii subtil provocatoare în ambianța intelectuală a timpului, îi va
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
Experiența extracorporală (), este un fenomen încadrat printre cele paranormale, reprezentând o experiență ce implică, de obicei, o senzație de plutire în afara corpului cuiva și, în unele cazuri, perceperea propriului corp fizic dintr-un loc (autoscopie). Termenul ca atare a apărut în 1943 în cartea lui George Nugent Merle Tyrrell - "Apparitions"., și a fost adoptat de către cercetători, cum ar fi Celia Green și Robert Monroe, ca o alternativă la "proiecția astrală", "călătorie sufletului", sau "mersul spiritului
Experiență extracorporală () [Corola-website/Science/329805_a_331134]