267 matches
-
ce păruse până de curând atotputernică, și cu surparea, În fapt, a ideilor și ideologiei În care crezuse toată viața - el Învinge: este ales În cea mai Înaltă și prestigioasă funcție În stat, cu condiția, Însă, să-și abjure ideile „avântate și revoluționare ale tinereții!”. Ca președinte al unei țări ce vrea să regăsească drumul spre o normalitate democrată și burgheză, trebuie nu numai să accepte, ci și să „militeze” pentru capitalism, ba, penibil pentru un ateu „științific”, trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vis pierdut, și noul șef de stat, noul președinte, Încă zăpăcit de zarul formidabil al istoriei, stă „acolo sus” absolut pierdut, ca un adolescent care se lovește pentru prima oară de „realitatea dură”, cinică, cu cioburile visurilor sale pure și avântate În jurul său. Să fie acesta prețul puterii și... bărbat este doar acela care e capabil de a-l plăti, indiferent de pierderi, indiferent de „costuri”?! Și, dacă o clipă vei mărturisi că nu poți s-o faci, prețul este prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sfârșitul, cum o spuneam, năruirea extrem de improbabilă, de „fantezistă”, a unui imperiu ce domina aproape o jumătate de omenire, „Înzestrat” cu o ideologie care o făcea, În ochii a milioane și milioane de naivi și de săraci, purtătoarea „celor mai avântate idealuri ale omenirii!”... Cum să „cazi” iarăși În aventura deja uzată și compromisă a capitalismului, cum e posibil să „dai timpul Înapoi”, acel „timp al mentalităților evoluate” care condamnaseră fără drept de apel acea epocă a burgheziei industriale și post-industriale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îi evocă pro- zatorul nostru, este stilul literaturii romantice care manie- rizat relevă doar artificiile retorice. Există aici și o stilistică pe care dramaturgul român o respinge, una care acordă preponderență figurilor de stil. Încă odată, arta digresiunii romantice, retorica avântată, sublimitățile discursului sunt deja procedee uzate pentru Caragiale. În articolul O, Levant, Levant ferice..., Mircea Cărtărescu observa încântat la eroii lui Bolintineanu enormul și artificialul gesticulației roman- tice, „autoparodia gesticulației lor patriotarde” sau „enorma bufonerie a unor versuri” Și Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
figuri cu caracter emble- matic precum cea a lui Garibaldi indică cel puțin raportarea la un context mai larg. Registrul stilistic propriu scrierilor memorialistice sau discursului istoric este foarte curând bruiat de elementele unei retorici grandilocvente, propriu unui discurs politic avântat. Cuvântul „a sugruma” induce acest efect patetic, descărcarea afectivă improprie discursu- lui expozitiv inițial indică dubla măsură și hibridizarea sa. O temă îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg curent de idei, dar și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
uimitor, de-atâta vreme și poți rămâne ÎncântatCu diareea asta lungă, Ce multă pâine s-a mâncat! Pe marginea comunicării lui Coman I. (Institutul Pasteur) despre “parainfluența bovină” Sabin Ghergariu către I. Coman: Cu toată insistențacrasă Și verbul său cel avântat Colegul Coman de-astă dată Nu m-a “para” influențat. Valentin Popovici (Institutul Pasteur) către Plen: Doamne, Doamne câte sfaturi Le-am dat astăzi la colegi. Oare câți ajung acasă Rămânând la cap, Întregi? Sabin Ghergariu către Plen: Eu m-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
jumătate au pornit în lumea întreagă lozinca: Libertate - Egalitate - Fraternitate, sute de milioane de femei, prin vocea crainicelor lor, au anunțat omenirii voința lor de a făuri un viitor mai bun unde războiul nu trebuie să aibă loc. Prin glasul avântat al Passionariei, prin cuvântul arzător al chinezoaicei Ien-Nan, prin discursul atât de edificator al Ninei Petrova, prin accentele patetice ale Anei Pauker și ale atâtor și atâtor altele, femeile care sunt purtătoarele vieții speței umane, femeile care zămislesc viața, au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ea ordona ca acel fel de mîncare să nu fie servit, în vederea cizelării fiului său spre moderația stoică!...). Pentru a mai trage o linie la schița acestui portret, voi adăuga că sentimentele religioase ale regelui erau binecunoscute ca nefiind prea avîntate, iar reacțiile sale față de Sfîntul Scaun care protesta, destul de vii, uneori chiar discutabile ca atunci cînd a înștiințat că, pentru alegerea Sindicului (Primarului) Romei, post pînă atunci deținut de un patrician roman, Caetani, Ruspoli, Torlonia etc., el personal va vota
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
publicată și comentată, întrucât - astfel o apărau criticii de mai sus! - ea nu „reflecta” întreaga societate, ci numai părți, fâșii, cazuri „izolate”. Deoarece romanul, se cerea de către foruri, trebuie sine qua non să conțină elementele „majore” ale „noii societăți”: muncitorul avântat, secretarul de partid, prietenia cu U. Sovietică, țăranul colectivizat etc. Am publicat și eu, cum spuneam, în decurs de vreo cinci ani, câteva, puține, schițe, dar mi-a fost iute clar că nu am această vocație, a prozei scurte, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reportajul literar”, o invenție a stalinismului cultural, un „nou gen literar”, care, în fapt, nu era decât o formă directă de minciună reportericească, scriitori de diverse vârste și concepții erau trimiși „pe teren”, unde trebuiau să descopere „figuri și realități” avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în biroul de poezie, nici unul dintre noi nu era angajat al revistei, cu excepția lui Nichita, „redactor II”, de fapt, corector
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vei fi cel mai mare poet după război!”, i-am declarat lui Nini, iar el, curtenitor ca nimeni, mi-a replicat: „Iar tu vei fi, mi se pare evident, cel mai remarcabil romancier!”. Sigur, nimic nu îndreptățea, atunci, aceste complimentări avântate, deși, trebuie s-o spun, în ceea ce privea stăpânirea propriei arte, el era cel puțin cu un pas decisiv înaintea mea. Avea deja „în buzunar” genialul poem En-Ghidu, analizat în treacăt de mine mai sus, poem pe care-l citea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o țară, exemplul și îndemnurile sale constituind cuvântul de ordine al înseși devenirii noastre. Și nu suntem și nu vom fi niciodată la capăt de drum, mult a fost și mult înainte este. Partidul ne învață, ne cere să gândim avântat, să cutezăm îndrăzneț, să conturăm lucid chipul țării de mâine. Dorindu-i întâiului om al Republicii Socialiste România ani mulți, sănătate și bucurii, știm și înțelegem că acelea vor fi și bucuriile noastre, ale comuniștilor români. Că el este sufletul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trebuie să fie la înălțimea acestui timp eroic. Un crez comun, înnoirea arhitecturii românești și punerea ei în operă măreață, pe măsura acestui timp de glorie - anii Epocii Nicolae Ceaușescu, anii unor zidiri fără egal ca frumusețe, amploare și idee avântată.“ („Arta arhitecturii - remarcabilă și strălucită împlinire în anii de glorie ai Epocii Ceaușescu“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 21 ianuarie 1989) CRISTEA Mircea „Activitatea ideologică, teoretică și practică inițiată de partid, de secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
arta și cultura nu reprezintă domenii privilegiate în această sferă de preocupări, dar se bucură de privilegiul de a-și întemeia locul și rostul, în edificarea socialismului multilateral dezvoltat, pe cugetul revoluționar și pe forța înnoitoare a creativității lucide și avântate care imprimă fiecărei decizii și fiecărui îndemn al secretarului general specificul marxismului creator propriu gândirii sale și acțiunii sale.“ (Arta, 11/1977) ZAMFIR Vasile „Slăvind o țară adunată-n fii Și a comunismului cunună De aur cu aripile ei vii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tranșantă a lui Emilian Coclici, transmisă nouă, tuturor, de Victor Morariu: „Să știu bine că trag în plug pentru România mea, mai bine așa, decât să fiu domn și slugă la neamț”. Dar dacă vrem să vedem acea tinerime studioasă, avântată și romantică, acea intelectualitate care n-a făcut pactul cu diavolul, trebuie să avem în vedere două instituții din Suceava, devenite centre ale românismului din Bucovina: Liceul Greco - Ortodox (actualul Colegiu Național „Ștefan cel Mare”) și Societatea „Școala Română”. Vom
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fața cu mâinile și iese din apă. O femeie. Goală! Și când zic goală, înseamnă că era chiar goală! Luna o lumina ca o lanternă ridicată prea sus. Măsură, cu un ochi format la școala celor mai buni pictori, silueta avântată, cu șolduri și picioare puțin prea puternice. Ieșită din valurile nocturne, Venus se șterse cu un prosop, trase pe ea o rochie largă, cu bretele, își scoase casca de baie și își desfăcu, scuturând capul, părul căruia luna îi dădu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
el atunci să vorbească despre cu totul altceva cu Clara! S-o audă vorbindu-i despre dorința ei de a scrie un roman, despre faptul că el, Eduard, ar putea fi chiar întruparea unui personaj din romanul ei nescris. Ce avântat se simțise atunci! Toată iritarea lui de a fi ieșit din casă pe o vreme ca naiba pentru a o aștepta la poarta unui liceu oarecare, unde se ținea olimpiada, se risipise ca prin farmec. îi făcea bine să stea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
titor într-un miez de vară senin, iar senzația era atât de copleșitoare, încât, trezindu-se și dându-și seama că visează, se forță să adoarmă din nou și se regăsi plutind, cu o bucurie fără margini. 9. Clara porni avântată spre mare, dar se opri brusc la mal. Nu cuteza. Nu cuteza să intre. Tălpile goale i se înfipseseră în nisipul umed și acolo rămăseseră, afundându-se cu din ce în ce mai multă strășnicie, cu fiecare val care se spărgea la mal, bolborosind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din sufletul meu pe care nu le-ar împărți cu nimeni, Te temi, Theo, glasul ei care trece ca un vânt de primăvară peste trupul meu, înfiorându-l, Nu fi copil! nu-mi îngreuna și mai mult situația! Situația?! izbucnește avântat nesuferita voce dinlăuntrul meu, care situație?! Te rog, ea mă imploră și demonul meu e gata să se repeadă cu colții de fiară asupra neajutoratei făpturi de la, dar în privirea ei văd trecând greu umbre de moarte și deodată mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vechii Școli normale și ne preda Constituția Republicii Populare Române. De fapt, în cadrul orelor, domnia sa promova o educație a conștiinței cetățenești, a dragostei de oameni, de muncă, de locurile natale, de părinți, respectul față de tradiții, integrarea în viața socială. Vorbea avântat și reușea să însuflețească și să convingă. Cuceriți fiind de discursul său, noi, elevii, târziu am remarcat un tic al profesorului: din când în când mângâia marginea gulerului cămășii cu arătătorul mâinii drepte spunând „nu-i așa?” concomitent cu o
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
prost orator din punct de vedere al exprimării, cu o vorbire sacadată și deficientă. Nu era un om limitat ca inteligență. Era un om limitat ca formație intelectuală. Și, natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu o dată, improvizațiile oratorice, avântate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului român. Prezența dumneavoastră ca traducător în delegația franceză nu era o pilulă prea amară pentru autoritățile române? Numele interpretului nu apare niciodată, nicăieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialităților celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Luceafărul”, „România literară”, „Tomis” ș.a. I s-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru Smalțuri (1979), un volum de versuri destinate copiilor. În Confidențe S. glorifică, în versuri fără mari pretenții stilistice, tinerețea și bucuria de a trăi. Tonul avântat este expresia unei vitalități debordante, poemul transformându-se într-un adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Mihai Beniuc: "o stea militantă, dinamică, un poet al plaiurilor ardelene, însuflețit de flacăra roșie a revoluției, ardent, intolerant, înlocuind adesea invectiva poetică cu strigătul pur de revoltă, urcând rapid în favoarea criticilor [...] în mijlocul unui roi de sateliți, la fel de felibri, de avântați, cântând munca, partidul și viitorul"69. Militantismul și avântul revoluționar caracterizează întreaga generație de poeți, nu doar pe Beniuc. Monica Lovinescu expune o situație mai rar întâlnită: scriitorii își falsifică opera sau le este "aranjată" biografia ca să corespundă normelor comuniste
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
personaj, ratatul martir Paulică, e pivotul unei tragedii ale cărei consecințe îi depășesc cu mult așteptările. Condamnat la moarte pentru propagandă comunistă, el își acceptă cu superbie sancțiunea, sfidând și Curtea, și probele avocaților săi. In momentul pronunțării verdictului, mama avântatului student cu fumuri revoluționare face infarct într-una din băncile tribunalului. După două săptămâni de tergiversări, în zi de Paște, pedeapsa îi va fi comutată. Nici măcar închisoarea n-o va face pe viață, așa cum proclamase noua sentință. Eliberat, va încerca
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
generații de români. Constantin Țoiu se străduiește să vadă lucrurile cu deplină luciditate, să reconstituie solul pe care au apărut și s-au dezvoltat comunismul și Garda de Fier, să identifice combinația de idealism (al unora), cinism (al altora), retorică avântată și nevoie de justiție socială care a dus, de-a lungul unui secol, la "orbirea" atâtor generații de români și la atâta suferință. Autorul tratează subiecte atât de delicate cu totala lipsă de patimă și eleganța unei aristocrate care încearcă
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]