374 matches
-
G. Țeposu 24. Cristian Moraru 25 accentuează caracterul polemic al succesiunii generațiilor, fiecare generație se delimitează de cea de dinainte, astfel, dacă generația lui Nichita Stănescu produce mituri, cea a lui Mircea Cărtărescu demitizează ironic - pe modelul membrilor avangardei și avangardismului târziu depoetizat - Stelaru, Geo Dumitrescu etc. Deși termenul este, în general, acceptat, modelele de structurare a literaturii în funcție de acest criteriu sunt diferite și dau naștere unor controverse legate fie de repartizarea unui scriitor sau a altuia într-o anumită generație
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Revenirea aceasta matinală magnetizează definitiv o bobină desfășurată de o ma-/ șină electrică foare complicată, ca suvenirul unui/ viol.", Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră. Sunt însă și poeme de o sensibilitate deosebită, dar care se îndepărtează de deliricizarea avangardismului. De o sensibilitate și de o inventivitate aparte este și Virgil Teodorescu. Volumul de debut, Poem în leopardă (1940), este editat într-un singur exemplar și republicat abia în 1984. Se trece ușor de la inovațiile onomatopeice ("ooo toe pelnave ooo
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
redactorilor nu se opresc doar la sfera literaturii, la Albatros se modifică perspectiva, literatura însăși devine o modalitate de frondă. În ceea ce privește programul revistei Albatros remarcăm faptul că, dintr-un anumit puncte de vedere acesta este mai nuanțat (se refuză exagerările avangardismului în domeniu senzualității, a sexualității ca și acrobațiile verbale gratuite). Se solicită o revenire la realism ca răspuns dat poeziei "turnului de fildeș", totodată se mizează pe capacitatea poeziei de a-și urma destinul în ciuda tuturor opreliștilor. Argumentul adus de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi prins), rezistă (psihic vorbind) presiunii la care este supus și refuză colaborarea cu Securitatea. Poezia, în viziunea lui Tonegaru, este una a metamorfozelor, a permanentei reinventări. Din acest punct de vedere, concepția sa despre creație se apropie de sfera avangardismului. Poezia pe care urmărește s-o creeze este, după propria mărturie, apropiată de onirism. Aceste idei se reflectă și în opera sa prin prelungirile realului într-un spațiu imaginar. Dacă Geo Dumitrescu încerca să-și demitizeze propria existență, Dimitrie Stelaru
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Papahagi, Marian; Sasu, Aurel; Zaciu, Mircea, Dicționarul esențial al scriitorilor români, Editura Albatros, București, 2000. Papu, Edgar, Evoluția și formele genului liric, ediția a II-a, Editura Albatros, București, 1972. Petroveanu, Mihail, Traiectorii lirice, Cartea Românească, București, 1974. Pop, Ion, Avangardismul poetic românesc. Eseuri, Editura pentru literatură, 1969. Popa, Marian, Dicționar de literatură română contemporană, ediția a doua revizuită și adăugită, Editura Albatros, București, 1977. *** Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste (1789-1848), ediție în două volume, note, bibliografie, indici
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
48, 49, 50, 54, 91, 134, 136, 156, 168, 169, 206 Arghezi. Tudor Și Dumneata?, 42 Arhivele Olteniei, 57 Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination, 108 Auden, W. H., 68, 76 Ausonia, 57 autoironie, autoironic, 41, 115 avangardă, avangardism, 10, 11, 12, 16, 18, 21, 23, 30, 44, 45, 46, 47, 59, 71, 74, 84, 88, 95, 100, 105, 109, 111, 112, 113, 114, 116, 120, 125, 144, 150, 151, 154, 157, 158, 163, 168, 177, 184, 185, 190
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în intenție, „un tabel periodic de tip Mendeleev”) este dinamizat prin relevarea liniilor de influență care determină sau subordonează diversele orientări ale perioadei înscrise, în mare, în intervalul 1890-1990. Ca subcategorii ale direcției principale a modernismului sunt identificate eminescianismul, simbolismul, avangardismul, proletcultismul, postmodernismul, textualismul. În centrul panoramei stau, exceptându-l pe Eminescu, poeții Tudor Arghezi, G. Bacovia, Lucian Blaga, Ion Barbu și Nichita Stănescu, echivalați simbolic cu elementele fundamentale (Pământul, Apa, Focul, Aerul, Cuvântul). Din acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
nuvelei „Moartea la Veneția”. Anii 1984 și 1985 nu prezintă interes din punct de vedere literar. Abia din 1986 reapare preocuparea pentru susținerea scrisului unor tineri poeți, prozatori și critici. Semnificativă este rubrica „Atelier literar”. În 1989 Eva Behring abordează Avangardismul românesc, sunt incluse trei articole despre actualitatea clasicului I.L.Caragiale, iar Gabriel Marineasa se înfățișează în ipostaza de prozator. De reținut și faptul că la începuturile publicației este consemnată activitatea cenaclului „Pavel Dan”. În timp, la F.s. mai scriu Adriana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
constată V. în 1925 - a pus capăt disparității între arte. Sub impulsul lui, „poezia, plastica, drama, muzica și mai ales arhitectura, toate converg într-un acord abstract pe același drum arcuit ca o coardă: sinteza”. Sinteza ar fi expresia clasicizării avangardismului prin constructivism și integralism. Clasicizarea implicând obiectivitatea, urmează că „artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb [...]; cuvântul trăiește indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul”. Codul creației literare va trebui să cuprindă un articol prevăzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
l’Ami des hommes, „Cahiers France-Roumanie”, 1948; Jean Rousselot, „Poèmes choisis”, „Europe”, 1956, august-septembrie; Denys-Paul Bouloc, Ilarie Voronca, Paris, 1961; Homages à Ilarie Voronca, „Le Pont de l’Épée”, 1965, 27; Manolescu, Metamorfozele, 48-50; Ilarie Voronca, ALR, 518-531; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 172-191; Sașa Pană, Ilarie Voronca - amintiri, „Albina”, 1970, 43; Caraion, Duelul, 236-247; Piru, Varia, II, 365-368; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 175-177; Zaciu, Ordinea, 273-287; Constandina Brezu, Ilarie Voronca popularizator al literaturii românești, MS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Crainic. Eseul Iisus în țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925 până către sfârșitul deceniului al patrulea, unii chiar până în 1944, când publicația își încetează apariția, Lucian Blaga (poezie, teatru, filosofie, eseu), Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, Aron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Analiza statică și seismică a construcțiilor subterane (galerii, tunele) 200 referințe Apărarea credinței revelate, misiune esențială a profeților 32 referințe Argumentare. Discurs. Coerență. Logică 101 referințe Arhitectura limbajelor simbolice 189 referințe Aspecte sociologice ale activității sportive din România 9 referințe Avangardism 50 referințe Axiologie generală 187 referințe Barocul și influențele baroce în literatură 247 referințe Bibliografia cărților de literatură neogreacă (Grecia și Cipru) în România 60 referințe Bibliografia relațiilor diplomatice, economice și culturale românobritanice 140 de referințe Biserica coptă în primul
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
roman autobiografic, Galaxia Eros (1997), vin să întregească portretul de scriitor al lui M. Între cărțile sale de istorie literară se află lucrări despre poeți români moderni și contemporani, despre generația războiului, căreia îi aparținea, despre sensurile simbolismului și ale avangardismului românesc: Prolegomene argheziene (1968), Reviste românești de poezie (1972), Tudor Arghezi. Cadențe (1977), Eseu despre generația războiului (1978), Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc (1981), Dimitrie Stelaru (1984), Ion Caraion (1999) ș.a. Nu din orgoliu s-a afirmat M. ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
ekphrastiques dans les œuvres littéraires détermine également l'intérêt à l'égard de la théorie de l'ekphrasis. Mots-clés : ekphrasis, description, référence ekphrastiques, roman ekphrastique roumain, oeuvre d'art În aceeași serie au apărut (selectiv): Analiza povestirii, Jean-Michel Adam, Françoise Revaz Avangardismul românesc, George Bădărău Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Comicul, Jean-Marc Defays Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Devenirea romanului, Constantin Dram Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la o lectură dificilă, intelectuală, neconvențională și pasionantă, în al doilea rând, oferă o pradă rară pentru istoria literară, prin amestecul paradoxal de existențialism, simbolism, avangardism și postmodernism, toate acestea convocate la începutul anilor ’40. Repere bibliografice: Alexandru Vona, Emil Ivănescu, „Agora”, 1947; Manu, Eseu, 259-262; Raluca Dună, Dincolo de Rimbaud și Cioran, JL, 2002, 11-12. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
compun au înțeles că trebuie să rupă complet cu trecutul, fie el comunist sau precomunist, aruncînd cu bucurie peste bord atît socialismul cît și valorile naționale și catolice ale Ungariei din totdeauna, într-o frenezie a schimbării și a unui avangardism modernist. I-am fi putut numi, mutatis mutandis, tineri "anarcho thatchérieni" sau tineri "libertarieni de stînga" ... dacă ei nu ar fi făcut un viraj conservator care să ducă la demisia liderului Gabor Fodor. FIDESz și ODA se bucură de prezența
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
căutând sensul de adâncime, coerent și unificator, al unei activități publicistice și literare parcă nefiltrate. Mobilitatea derutantă a stilului poetic al lui Vinea conduce analiza către experiențe lirice și estetici diferite, pe un arc de cerc larg, de la simbolism la avangardism. Inteligența artistică, tot mai pregnantă, devine constrângătoare pentru lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
asociate, deloc justificat, cu „dadaismul” interbelic, cu mișcarea New Age și cu retorica haotică a diverșilor nihiliști din secolele XIX-XX. Dar există și critici juste care atrag atenția că repudierea raționalității și a științificității din discursul postmodernist ține de un avangardism juvenil care nu duce la nimic. Reconsiderarea lucidă a acestora nu înseamnă abandonarea nerațională a tuturor frământărilor postmoderniste. Cu atât mai mult cu cât ele au avut darul de a da la iveală, dincolo de cecitatea economizantă a gândirii moderne, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
actualizare, cât o afinitate structurală și o încredere onestă în vitalitatea unei estetici ce părea depășită. Opțiunea pare să fi fost atât de nedumeritoare în epocă, încât versurile din Aur sterp, volumul de debut, sunt situate de comentatori în marginea avangardismului, fiind puse în rând cu produsele excesive ale „poeziei noi”. E. Lovinescu acuză chiar la tânărul poet „imaginea aruncată fără control” și persiflează discret ceea ce părea că ține de abuzul modernist al avangardei. Evident, experimentele avangardiste nu îi sunt străine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
prefațatorul: Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Pillat, la care se adaugă Fundoianu, Maniu, Philippide, Vinea și Voiculescu, au acoperit spațiul poeziei dintre cele două războaie mondiale, în tot ce avea acesta reprezentativ ca orientare ideatică, și ca viziune asupra lirismului, exceptând avangardismul post-simbolist, în speță suprarealismul, care, deși foarte activ și bogat în partizani, nu a dat, la noi, nici un mare poet. Artele lor poetice, așa de deosebite în expresie lirică, au comun impulsul psihologic, efortul spre ieșirea de sub magnetismul eminescian, pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
care cinci inedite ca atare, într-un grupaj gândit de Petru Creția. Numărul 4/1980 îi este închinat lui Mihail Sadoveanu, iar tema numărului 1/1986 se centrează pe centenarul Mihail Sorbul. Numărul 2/1990 cuprinde șaizeci de pagini despre avangardism - corespondență de Tristan Tzara, evocări ale lui Tzara și Urmuz făcute de Sașa Pană și Ștefan Roll, corespondență Ilarie Voronca - F. Aderca și un portret B. Fundoianu. Numărul 1-4/1992 se ocupă de Basarabia și selectează corespondență despre provincia românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
Freiburg, la Eugen Ionescu ce-și descoperă târziu, deconcertat, rădăcini evreiești, dar, În loc de a medita cu calm asupra lor se Înflăcărează, se hrănește, aș putea spune, nesățios din ura față de tatăl său Român și, răsturnând totul, dă o lecție magistrală avangardismului francez compunând câteva construcții dramatice cu sunet genial, Le roi se meurt sau Les chaises. Petru Dumitriu, un spirit „blestemat”, damnat, un uriaș talent, prins Între valțurile, Între teascurile istoriei și propria-i ambiție, se realizează, nereușind nimic: nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
autoarea romanului Frankenstein. Destinul ei și al operei ei este o dovadă elocventă a șocului pe care îl produce doar faptul de a imagina lărgirea dramatică a fruntariilor libertății. Ceea ce astăzi ne pare banal, „natural” era la acea vreme un avangardism strident și un anarhismxe "„anarhism" periculos. 2.1.2. Aservire și emancipare: John Stuart Mill și Harriet Taylortc "2.1.2. Aservire și emancipare \: John Stuart Mill și Harriet Taylor" În economia influenței feminismului liberal, un rol crucial l-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
unui poet militant, TR, 1958, 27; Jean-Louis Bédouin, Vingt ans de surréalisme (1939-1959), Paris, 1961, 110-112; Marian Popa, „Rocadă”, LCF, 1967, 14; Căprariu, Jurnal, 171-176; Piru, Panorama, 132; Al. Călinescu, „Blănurile oceanelor și alte poeme”, IL, 1969, 7; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 265-276; Tomuș, Carnet, 133-135; Constantin, Despre poeți, 46-50; Ciobanu, Panoramic, 75-78; Corbea-Florescu, Biografii, I, 240-245; Grigurcu, Teritoriu, 87-92; Ilie Purcaru, Poezie și politică, București, 1972, 181-195; Emil Manu, Virgil Teodorescu, RITL, 1973, 1; Georgescu, Printre cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
toți porii și o alternare neobișnuită a ritmurilor și registrelor. „Marele bal” care e viața nu poate fi reflectat și esențializat artistic decât printr-un omolog „bal” textual, în care stau împreună, parcă în chipul cel mai firesc, tradiționalismul și avangardismul, simbolismul și textualismul, tiparul folcloric și infuziile livrești. E ca și cum poetul și-ar acorda toate instrumentele de care dispune, pentru a reuși astfel să domine incoerența funciară a realității; în fața sfidărilor morale ale acesteia, el se „apără” printr-o lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]