510 matches
-
Așa cum, citind articolul despre "direcția nouă", am fost atent numai la diferența față de școala veche, ca dispută în interiorul lumii literare, pentru impunerea valorilor estetice - constituind arhetipul a numeroase conflicte literare care aveau să marcheze istoria literaturii române: naționaliști/ simboliști, tradiționaliști/ avangardiști etc. Pentru că am perceput strict dimensiunea de politică literară care situa în tranșee două tabere opuse, am ratat valența economică a raționamentului său. N-am observat că vorbea de avere, de cifre, de câtime, de cantitate, de "capitalul întreprinderii de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vremii, o formă de manierism, iar ortodoxismul, pur decorativ. Cea mai utilă contribuție o constituie convorbirile purtate cu scriitori din toate generațiile, de la Mihail Cruceanu și Gib I. Mihăescu la Mircea Horia Simionescu, și de cele mai diferite orientări, de la avangardiștii Sașa Pană și C. Nisipeanu la George Talaz și Eugen Boureanul. Refuzat marilor tensiuni existențiale, A. este un poet laborios, cu debit molcom și expresie supravegheată, care cultivă, mai mult intuitiv și cu resurse imaginative obișnuite, o estetică a cuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
de „modernizare” și se preocupă de condiția omului sărman. Sunt schițate, pe alocuri, elementele unei drame configurate de conștiința vidului existenței și de angoasă. Colaborarea la „Urmuz” și prietenia cu Geo Bogza i-au adus lui T.-M. renumele de avangardist. De fapt, structural reticent față de îndrăznelile extreme ale avangardei, într-o bună parte a producției sale el apare mai degrabă ca un postsimbolist, adept al înnoirii mai ales la nivelul lexicului și al recuzitei imagistice. Fascinat de modernitate, ispitit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
modernitate, ispitit și de postura militantă, permeabil la sugestii expresioniste, ca în remarcabilul poem Jazband cu lăutari țigani, a dat, în anii ’20 și ’30 din secolul trecut, o poezie asimilabilă unei anumite zone a avangardei interbelice românești. Cel mai „avangardist” text al său e, probabil, Madrigal icoană, mai ales prin punerea în pagină. Prin versul propriu-zis, deloc suprarealist, deloc absurd, deloc oniric, deloc hermetic, amintește, ca și prin tonul modern, declamator, de Blaise Cendrars din Du Monde entier sau de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
Repere bibliografice: Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 171-172, 200; Cristofor, Țara Sfântă, II, 89-91; Michael Finkenthal, Sesto Pals sau Poezia omului ciudat, OC, 2003, 169; Paul Cernat, Sesto Pals, avangardistul subteran, OC, 2003, 179; Michael Finkenthal, Dosar Sesto Pals, APF, 2003, 10; Irina Marin, Cuvinte ciudate, RL, 2003, 43. V. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
în susținerea fanatică a avortului sunt cu siguranță enervați, iritați de acest lucru. Și atunci recurg la cele mai vechi metode pentru a se elibera de adversarul care îi privează de plăcerea de a se simți lipsiți de prejudecăți și avangardiști. Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de vrăjitoare” este tipică culturilor intolerante, adică clerico-fasciste. Într-un context represiv, obiectul „vânătorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
peisajelor și chipurilor reale. Doar la sfârșit, reîntors din prizonierat, pe jumătate nebun, în cămăruța în care îl găzduiește mama-codoașă, trasează pe hârtie de ambalat niște desene abstracte. Era avangarda „clasică”, extraordinarul moment al postcubismului, futurismului și formalismului. Ca toți avangardiștii, Marco Sberga este un terorist (cu dulceața eroică a acelor ani), și, într-adevăr, Giulio Drigo este terorizat de el. Iubirea sa (la fel de eroică) pentru „adevăr” este zdruncinată, ținută în șah. Lupta se desfășoară în termeni narativi atât de delicați
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
substanță. Instituirea unui dialog insolit cu literatura preexistentă, prin intertextualitate; efectele majore ale acestui procedeu sunt: discreditarea stilului elevat al predecesorilor și a principiului autorității, deturnarea „jocului secund“ al poeziei conceptualizate ce ducea spre ermetism sau a jocului distructiv al avangardiștilor (care au împins poezia spre o „litera tură a tăcerii“ - Ihab Hassan), eclectismul rafinat, care presupune codificarea mul ti plă/hipercodificarea și recuperarea trecutului, dintro perspectivă ironic nostalgică, ludică etc. Rescrierea majorității temelor (chiar și a celor cu deschidere spre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
traduceri din D.H. Lawrence, Ortega y Gasset, Lautréamont, André Malraux (un roman transpus sub titlul Nădejdea, începând cu numărul 36/1936). Alți colaboratori: Oscar Lemnaru, Aurel Baranga, Silvian Iosifescu, Matei Socor, Ion Călugăru, Sergiu Dan, I. Peltz, Octav Șuluțiu și avangardiștii Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost. T.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289174_a_290503]
-
îndeosebi împotriva membrilor familiei Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului [literar] român”, acuzat, de cealaltă parte, de avangardiștii formați la școala „Contimporanului” că nu a avut îndrăzneala ultimă de a se delimita tranșant („ostentativ-agresiv”) de întreaga tradiție, scriitorul pare dificil de încadrat într-o istorie literară construită ca succesiune de idei estetice, curente, școli etc. G. Călinescu evită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
românești În ansamblul lor. Și nu În mai mică măsură e reprezentativ „cazul” Voronca, dacă avem În vedere chiar și progresiva lui delimitare În raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, „cumințirea”, „clasicizarea” lui: este fenomenul care, cu puține excepții caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor. Dacă drumul poetului Începuse ceva mai devreme (primele versuri le tipărise În Sburătorul literar, În noiembrie 1922, apoi În reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna În 1923 În volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și Începe să
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
noi sensibilități. Devine, Într-un cuvînt, unul dintre corifeii avangardei. Încît, dacă din „dosarul” mișcării nu s-ar fi păstrat decît scrierile sale, am putea totuși reconstitui, În ceea ce are ea mai definitoriu, acea „stare de spirit” pe care militanții avangardiști preferau s-o substituie conceptului de „școală” literară sau artistică. Ceea ce frapează din primul moment În articolele lui Voronca este entuziasmul cu care Își Însușește cuvîntul de ordine al modernismului În general - dar care e, cu atît mai mult al
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o Înțelegere mai adecvată a acelui proces novator ce nu se poate dispensa de demersurile precedente; „legea determinantelor istorice” funcționează În fiecare epocă, În sensul Înlăturării formulelor perimate și al coagulării unor noi forme de expresie. Problema esențială este, pentru avangardiști - și pentru Voronca de asemenea - de a se situa Într-o atare tradiție, a rupturii și Înnoirii deopotrivă, asigurînd dinamica permanentă a sincronizării cu „ritmul vremii”. „Creatorul adevărat și nou sfărîmă cu tîrnăcopul temperamentului său legile cunoscute. Orice artist trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
neinițiați, dintre cunoaștere și ignoranță, e Înlocuită În avangardă cu cea dintre „cultura celor mulți și cultura celor puțini, dintre cultura turmei și cultura celor singuri, dintre cei ce disprețuiesc și cei ce apreciază o valoare necunoscută mai Înainte”. Militantul avangardist român confirmă aproape punct cu punct o atare distincție, deplîngînd, bunăoară, „căderea [...] de pe o platformă suspendată În azurul libertății, sub cămașa de forță a formulelor utilitare, a Înțelegerii unanime”. Și continuînd: „Pierzania Începe cu simptomul conștiinței nu a valorii În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trăi aventura și a o scrie, prefer ipostaza din urmă” - notează În unul dintre textele cele mai caracteristice (A doua lumină). Și nu avem de-a face, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu o „trădare” a idealului avangardist pentru care ordinea „priorităților” pare a fi inversată. Căci, În fond, toți avangardiștii proclamă revitalizarea demersului creator În funcție de reperele propriului domeniu, ale cărui limite le forțează În sensul unei cît mai mari apropieri de ceea ce un Breton numește „viața imediată
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintre textele cele mai caracteristice (A doua lumină). Și nu avem de-a face, cum s-ar putea crede la prima vedere, cu o „trădare” a idealului avangardist pentru care ordinea „priorităților” pare a fi inversată. Căci, În fond, toți avangardiștii proclamă revitalizarea demersului creator În funcție de reperele propriului domeniu, ale cărui limite le forțează În sensul unei cît mai mari apropieri de ceea ce un Breton numește „viața imediată” sau, În lectura lui Maurice Blanchot consacrată suprarealismului, „o punere În raport fără
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca Înscriere Într-un depozit convențional), el a acceptat și afirmat ca poezie (poem): spațiu emblematic - cum vom vedea urmărindu-i reflecția - al libertății ființei, al autenticității trăirii. Afirmînd, așadar, că preferă trăirii „aventurii” scrierea ei, Voronca rămîne fidel spiritului avangardist, de Îndată ce menține semnificativa opoziție Între literatură și poezie, acordînd acesteia din urmă avantajul intensității trăirii, În raport cu viața din afara poemului: „Diferența Înspre Înalt vine din intensitatea coardelor sub pleoapă sau inimă destinse”. În acest sens, al intensificării prin scris a „vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nici o bucurie să Împreun cuvinte bizare / Nici chiar imaginile cele mai surprinzătoare / Îmi amintesc unele, dar la ce bun?”), optînd definitiv pentru simplitatea comunicării, În numele unei cît mai mari accesibilități a mesajului generos-umanist al poeziei. La fel ca la majoritatea avangardiștilor (la noi, un Stephan Roll, un Geo Bogza), are loc În scrisul poetului o schimbare sau, mai exact, o nuanțare a atitudinilor față de limbaj, determinată de o aceeași, În fond, sensibilitate față de „ritmul epocii”: militantismul social cîștigă teren În defavoarea celui
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
labilitate a sintaxei poetice se conturează astfel de la debut. Cu accente mai subliniat programatice, În experiențele anilor următori, această tehnică pletoric-asociativă va deveni dominantă, cu consecințe de apreciat În mod diferențial de la o manifestare la alta. Oricum, ceea ce manifestele militantului avangardist vor afirma ca exigență a dinamizării discursului liric voit „seismograf” și „diafragmă” a ritmului epocii, crește pe niște date constitutive sensibilității poetului, chiar dacă - cum se va vedea - „sentimentalitatea răvășită și descompusă de «tristeți» și de «restriști»”, despre care vorbea mentorul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și chiar insolitul și surpriza programate duc, În cele din urmă, la o paradoxală monotonie. Experiența „constructivistă” din Invitație la bal nu e Însă dintre cele peste care se poate trece cu ușurință. Ea contează deopotrivă În demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert Înnoitoare, ca și În evoluția propriei personalității a poetului, ca Încercare (și reușită) de autodepășire, În sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În structuri insolite În virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicînd subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atîtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul În spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
libertate a călătoriei” (Obrazul de cretă). Din acest vast repertoriu de posibilități, „plecările imaginate” sînt cele ce prevalează; nu spre ținuturi exotice, ca la simboliști, ci - cum spuneam mai sus - În spațiul promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat nevoie de Rio de la Plata, de Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scînteia revelatoare” se poate produce În realitate imediată, Între obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Început - că nu se Încadrează fără rest speciei „poemului”, cel puțin În structurile moștenite ca atare de la simbolism. Căci există În Act de prezență o specifică mixtură de poem și program de creație, amintind, acesta din urmă, de publicistica militantului avangardist. Cum s-a putut vedea Însă, chiar În textele-manifest, adeseori expresia nu e a unui teoretician propriu-zis, ci se Înfățișează ca aproximare metaforică a „ideii”, fiind asumată de o voce individualizată, ce se vrea exponențială. Poemele În proză conservă astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, În ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, În ciuda Însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămîne productiv În coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca suită de itinerarii, ca desfășurare a unor parcursuri revelatoare, ce-și iau drept termen de opoziție, manifest sau ascuns, obstacolul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
libere și, chiar În Ulise, cu al său discurs majoritar "reportericesc", se lăsa antrenat de tiparele catrenului relativ bine ritmat și rimat, În "imnurile" cunoscute, Închinate ceaiului și cartofului. Pe de altă parte, e de remarcat că inevitabila, la majoritatea avangardiștilor, "cumințire" și "clasicizare" formală, apărută la vîrsta maturității, se produce și În cazul său, Încurajată de dorința de a-și găsi un loc cît de cît stabil și recunoscut În literele române, Într-un moment de descumpăniri intime și de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]