384 matches
-
mai târziu, modificat, un proiect corespondent ar fi presupus traducerea în limba română a textelor de bază ale principalelor tradiții religioase asiatice, una dintre primele condiții ale posibilității de instituționalizare a istoriei religiilor 1. Deopotrivă, în această perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de odinioară, față de Napoleon. Dar jurnaliștii și politicienii suedezi, care cred în Dumnezeu la fel de puțin pe cât în demoni, l-au zugrăvit an de an pe conducătorul celui de-al Treilea Reich ca pe un monstru al răului, al vicleniei și avidității de putere”1. Retragerea în Suedia înseamnă pentru Wikander și reîntoarcerea treptată la neutralitatea criticată de propaganda nazistă. Manuscrisul redactat câteva decenii după terminarea războiului, Den ariska romantiken, nu este un rechizitoriu al acestei perioade tulburi, ci o reconstituire a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
se pot transforma în manifestări de gelozie față de tată, de mamă sau de nou năsouți, însoțite de reacții reprobabile. Evident, îu asemenea împrejurări, adoptarea unor atitudini moralizatoare din partea părinților poate duce la efecte contrare color scontate, fixând și chiar dezvoltând aviditatea caracterială a copilului disimulată prin atitudinea de gelozie. b. În perioada școlarității pot apărea unde manifestări identice sau asemănătoare celor întâlnite la vârsta preșcolară, iar consecințele lor pot fi cu atât mai mari cu cât și vârsta subiecților, sau exigențele
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
băiat a făcut"). Când pentru notele proaste școlarul este admonestat de părinți, el va recurge la minciună, dar trebuie recunoscut că, în acest caz, inițiativa nu îi aparține. Aceasta nu poate atenua însă gravitatea unor manifestări legate de starea de aviditate negativă a copilului, cum ar fi cea relevată de gestul transformării notelor, din bune, în , și mai bune, chiar dacă un astfel de gest s-ar explica prin aspirația părinților la note maxime. La vîrsta școlarității, se pot manifesta unele tipuri
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
depresii, ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid și abandon. În termenii trăsăturilor de personalitate, semnele unei oralități de neoprit sunt adesea în planul întâi (aviditate exacerbată, dorință distructivă) în timp ce semnele analității sunt diminuate ( capacitate de a se abține, plăcerea de a se abține etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
puțin înclinat să vorbească. El prezintă mijloace de apărare de tip maniacal pentru a nu risca o prăbușire depresivă. În unele momente poate fi, din contra, foarte seducător, folosindu-se de aspectul său fizic încă foarte infantil și căutând cu aviditate o relație afectivă exclusivă. El provoacă interlocutorului său, în mod alternativ, sentimente de înduioșare și exasperare. O singură dată, în timpul unei consultații, va evoca gestul său, amintindu-și că în momentul în care hainele sale au luat foc n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dintâi repartiția birului atârna de la cercetarea și placul ispravnicilor; prin îndeplinirea de oricare rusferturi personale, ispravnicii le aruncau asupra fiecărui sat, deosebit, apoi sileau satele să se răscumpere, impunând în sfârșit împlinirea acelor obști care erau în stare să satisfacă aviditatea lor. Aceste folosuri constituiau o nouă serie de prevaricațiuni. Sub ajutor pentru lucrarea pământurilor boierești, Domnii le acordau poslușnici dintre țărani, scutiți de orice danie. Pe lângă aceasta, ei au destinat în folosul boierilor un număr însemnat de oameni sub denumirea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
perioadă cu The Machiavellian moment al lui Pocock, The passions and the interests a lui Albert O. Hirschmann, dezvăluie un Machiavelli de un tip întrucâtva diferit, care mai curând anticipează ideile primilor teoreticieni capitaliști, decat recuperează doctrina clasică a reprimării avidității 55. În aceste studii identificăm un efort serios de a-l reciti pe Machiavelli prin intermediul criticii deosebit de profunde a gândirii politice clasice, ca și mărturia adeziunii acestui autor la ideile foarte diferite de: imperialism, facțiuni, clase și ambiție. Astfel, modul
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lumii de către singurul Dumnezeu adevărat", care erau "conforme credinței noastre" (Hankins, 1994, p. 54 ). Este interesant de observat că spre deosebire de istoricii români cunoscuți în Occidentul medieval, Bruni a fost primul occidental după mai multe secole care i-a citit cu aviditate pe istoricii greci. Muncă să i-a încurajat pe alții să citească istoricii greci și a creat impresia de admirație a trecutului în moduri care erau compatibile cu eternalismul, în special când se împotrivea cronologiei creștine acceptate. Istoricii români cum
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nici o forță magică nu vine să se împotrivească, acțiunea sa tinde spre punctul maxim. În schema de mai jos, se poate observa faptul că acest tip de agresiune constă în cufundarea în pozitivitatea (sau fragilitatea sau suficiența) unui individ oarecare. Aviditatea sau gelozia fundamentală a vrăjitorului este esențială. Pe planul vizibilului și tipologicului, domeniul celui vrăjit este cel investit. La nivelul forțelor angajate (invizibile), cele ale vrăjitorului vin să invadeze teritoriul victimei și să "atragă" ceea ce are "în plus". Este vorba
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
săi“ (După Ion Nistor, Istoria Basarabiei, București, 1991, p.262). footnote> . Cultul valorilor naționale nu trebuie înțeles ca respingere a valorilor conaționalilor sau a celor universale. Cultura germană ca și limba germană nu era respinsă în Bucovina. Numai ,,absorbind cu aviditate tot ce este mai bun și mai vital în viața tuturor spiritelor naționale cîte există pe lume [... propriul spirit național] îl vom întări, îl vom universaliza și-i vom da o vitalitate nedestructibilă“ <footnote I. G. Sbiera, Familia Sbiera, după
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Ioan Pop-Barițiu. B. învață la școala maghiară din Trascău (Rimetea), la gimnaziul din Blaj și apoi la Liceul Piarist din Cluj, frecventând „humanioarele”. În 1829, se înscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. În pofida restricțiilor, își procură și citește cu aviditate cărți în limba română. După absolvire, revine la Blaj și intră student la Teologie. Sunt anii când îi cunoaște pe Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu, când participă ca actor și autor la câteva spectacole de teatru în limba română, organizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
acel fel care să ne permită să bănuim atitudinea sa față de ele, dincolo de ceea ce se poate deduce din această tăcere"13. Iar despre natura notațiilor cu pricina, editorul și comentatorul operei lovinesciene crede că ele ar ilustra doar "o oarecare aviditate a tânărului ce dorește a se informa", exprimată într-un "stil degajat, dezinvolt, al unui om de cultură livrescă, prevenit din lecturi asupra marilor surprize ce-l puteau aștepta în ordinea descoperirilor"14. 1.3. Un călător fără voie Într-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
În secolul al XVII-lea ori În cel al lui Honigberger și chiar mai târziu. Jacquemont observa, În 1830, fiind În Kashmir, că „orientalii nu cunosc plăcerea de a mânca; nu știu să o prelungească asociind-o altora”, dintre care aviditatea lui romantică se Îndrepta spre convivialitate. Analizând procedurile relatate de călători Împreună cu cele contemporane, În special jaina, Marie-Claude Mahias e Îndreptățită să noteze că, În nordul Indiei, a mânca e un proces consumat, asemenea animalelor, În mod solitar și taciturn
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ar fi fost la orice formă de extremism estetico-literar. Deja în vârstă de douăzeci de ani, pe când Nietzsche vegeta, dar mai era încă în viață, acesta studiase și adnotase cu grijă Aurora și Știința voioasă. Mai târziu va citi cu aviditate a doua Considerație inactuală, Ecce homo și epistolarul, după cum se vede din motivele și din reflecțiile nietzscheene care apar frecvent în conversațiile personajelor din Muntele vrăjit (Der Zauberberg). Le-a recitit apoi cu atenție în timpul pregătirii romanului Doktor Faustus (1974
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
confiscate. Te ascultam distrat, conștient că nu conținutul acestor istorii conta. În luciul titirezului îl vedeam pe tânărul în costum negru, care ținea în mână un pahar de șampanie. Acel eu însumi, care îmi apărea ca o caricatură reușită, prin aviditatea lui de a trăi, așteptarea febrilă a noii sale vieți, graba lui de a plonja în complexitatea seducătoare a Occidentului, cu pistolul la subsuoară și cu un pahar rece în mâna fierbinte. Viața noastră a șters rapid caricatura asta, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ne-a fost luat pentru totdeauna. În cartea lui Penna, acea lume încă mai apare în deplinătatea stabilității și veșniciei sale, când era „singura” lume existentă și nimic nu dădea de bănuit că avea să se schimbe. Penna trăia cu aviditate și total în acea lume. Înțelesese că era minunată. Nimic nu-l distrage din această uimitoare aventură care se repetă zilnic: să te trezești, să ieși, să iei la întâmplare un tramvai, să mergi pe jos acolo unde trăiește poporul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Și, de ce nu, cu cuvintele lui Sábato, care, la primirea premiului Cervantes, în 1984, spunea, cu speranța, că arta, în general, și românul, în particular, trebuie să fie crezul însuși al artistului, un foc care să repare ceea ce a distrus aviditatea omului pentru tehnocrație: S-a distrus prea mult până acum, iar când realitatea este distrugere, literatura nu poate să însemne decât reconstruirea încrederii pierdute. De aceea, în următorii ani, românul care trebuie să aibă cea mai mare rezonanță în sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
obligație, și o înclinație spre egoism, dată de pasiuni și capricii. Dar nimic nu este mai periculos și mai propice triumfului nedreptății decât egoismul celui ce deține puterea absolută, căci el poate da frâu liber tuturor dorințelor sale inspirate de aviditate, ambiție sau, altfel spus, de iubirea nelimitată de sine. Monarhul lui Hobbes rămâne în starea de natură, prin urmare acțiunile lui sunt dictate nu numai de rațiune, ci și de cele trei pasiuni care sunt sursă de conflict: concurența, neîncrederea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să ia o oarecare distanță și să domine faptele ca un observator prevenit, lucid. Pare interesată mai degrabă de minuția reconstituirii, de concretețea unei senzații, de precizia unui gest, a unei vocabule și nu pune mare preț pe comentariu. În aviditatea privirii se ascunde totuși o frustrare, o vitalitate reprimată, căutându-și drum spre exteriorizare. Doar în fața naturii, a viețuitoarelor și a copiilor, ca miracole intacte, nepervertite încă, atitudinea autoarei se schimbă, din exuberanță și fascinație nedisimulată născându-se poeme în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată din locul în care metropola își depozitează resturile, uitările, fantomele care o bântuie. Dezastrele orașului, incendiile pe care copilul le pândea cu aviditate se ascund, de îndată ce ele se iscă. Failibilitatea clădirilor și a oamenilor este mascată de fațadele impozante și de rapiditatea mișcărilor, pericolul și întâmplările neobișnuite găsindu și locul apoi doar în paginile ziarelor. Presa cotidiană devine astfel un revelator al orașului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
militari de profesie, obișnuiți cu cîmpurile de luptă din Europa. Energia supraomenească pe care acești europeni o desfășoară pentru a învinge distanțele, pentru a trece Anzii și pentru a lupta la altitudini, unde viața este grea, își găsește izvorul în aviditatea lor de a descoperi miticul El Dorado (regatul aurului). Toate aceste cuceriri dau Castiliei, principalul inițiator al expedițiilor, un imperiu fabulos. Un Consiliu al Indiilor, înființat în 1524 și reorganizat în 1534 își are locul alături de rege. Acesta trebuie să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fiind comunistul progresist, antistalinist (dar leninist); el ar fi fost adecvat, probabil, într-o Românie perestroikistă, dar nu în România anticomunistă din și de după decembrie 1989. Constanța regimului tutelat de Ion Iliescu a fost nemernicia: Iliescu a moștenit de la Ceaușescu aviditatea de putere și a făcut tot ce i-a stat în putere ca să suprime vocile disidente sau opozante din presupusul postcomunism românesc. Lecția sa absolută de execuție publică a opozanților o reprezintă perioada 13-15 iunie 1990, pentru care Iliescru ar
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
o adevărată „curățenie” în anturajul Palatului. Treptat, vechiul personal a fost înlocuit cu oameni loiali și servili, care în scurt timp se vor constitui într-un grup privilegiat, devenind o nouă Camarilă, cu aceleași „tare” ca ale monarhului (rapacitate și aviditatea după îmbogățire și trai bun), ce a făcut vogă în perioada domniei lui Carol al II-lea. În frunte ei, era poziționată chiar „Duduia”. Între altele, aceeași Elena Lupescu, care îl inspira în alegerea privilegiaților în funcții, a creat chiar
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
a vorbit mai ales Luce Irigaray, explicând-o în termenii culturii falologocentrice, care valorizează masculinitatea. Mama are aceeași pasiune pentru cărți, a lucrat la Biblioteca Centrală Universitară, apoi la Biblioteca Academiei, unde citea dintr-o curiozitate livrescă și cu o aviditate molipsitoare. Cu ea am avut întotdeauna discuții despre cărți, tot ea i-a spus tatei, îngrijorată de preocuparea mea pe care voia și nu voia să o încurajeze, că tot citesc, mă tot gândesc la lecturi și am idei. România
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]