364 matches
-
văd niște personaje demne de cazanul cu smoală al infernului biblic, având sufletul vândut pe doar câțiva arginți acelui diavol-caracatiță cu mii de brațe numite loje masonice sau confrerii întinse pe toată suprafața Globului pământesc și pregătite să muște cu aviditate din mădularele oricărui humanoid rătăcit de soartă prin deșertul de cenușă al propriei sale vieți sumbre. Indivizii aceștia - fixați, mai bine zis, încleiați pe viață în cele mai de sus scaune de conducere a instituțiilor lumii, de fapt, niște simpli
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
viscerele dimensiunii postmoderne pe care o trăim, o formă de realitate deloc confortabilă sub raport existențial, cu miezul înfipt în lutul uscat al profanului și al neesențialității, acolo unde fenomenul extins și vizibil dirijat al desacralizării dinamice inundă cu o aviditate aiuritoare istoria înseși, de la primul și până la ultimul ei ungher neștiut nici măcar de către slujitorii ei devotați. Iar rolul deconstructivismului ateu, precum și cel al revoluției tăcute a interconexiunii, exact spre așa ceva au și fost direcționate cu precădere în intervalul temporal al
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
de Sibiu și nu făcusem nici măcar o oprire. Mi se uscase gâtul de la atâta vorbit, simțeam nevoia să fac o pauză, dar nu avusesem ocazia deoarece colegul meu insista să îi povestesc despre cărțile pe care le citisem. Era o aviditate de cunoaștere teribilă și un interes extrem sincer în întrebările lui. Țin minte că atunci când a parcat mașina în fața hotelului, m-a întrebat: Bine, dar tot nu înțeleg ceva. Până la urmă de ce și-a omorât Alejandra tatăl? Pe drumul de
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune () [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]
-
corectat, mă primea în salon. Doamna Stela mă invită să mă așez într-un fotoliu și să-l aștept pe Fanus. Nea Fane se așeza întotdeauna pe canapeaua cu spetele spre fereastră dinspre strada.Lua manuscrisul, îl răsfoia cu o aviditate înnebunitoare, apoi începea să introducă fraze în text. Într-o zi i-am spus: "Nea Fane, așa nu o să mai terminăm niciodată!"A rîs, amuzat: "Păi, tu la ce crezi că e bună eternitatea!" " Aș mai avea destule să vă
NU STIAM DE CE SINT SINGUR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341247_a_342576]
-
se blinda în spatele aparențelor și a-și nega slăbiciunile, însă la ce bun? Masca în spatele căreia se ascunsese, nici măcar pe el nu l-a putut ferici. Își purta printre ceilalți nefericirea oarecum sfidător, dar dincolo de acea sfidare, se putea ghici aviditatea pe care cu greu și-o ascundea, pentru laude și aprecieri obținute facil. O, și dacă s-ar fi putut, chiar fără niciun efort sau bunăvoință din partea lui! Mereu părea că se aștepta ca ceilalți să se simtă binecuvântați de
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
la fel de conștient și minuțios cum resimțise și în vis. Probail că încă visa și nu își dădea seama, probabil era captiva unei lumi fictive, ce o determina să se dezlănțuie într-un mod euristic și înălțător. Dumnezeule, chiar dorea cu aviditate să se dezlănțuie, să fie liberă, să fie fericită și acea chemare interioară părea a-i oferi toate răspunsurile de care avea nevoie. Moleșeala somnului contrasta acut cu furtuna din inimă. Se ridică hipnotizată, nu știa de ce și unde, dar
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
și ascultă. O fi împrumutat de la civilizația vestică, locuind mult timp în regatul Olandei, dar nici n-a plecat prin lume gol goluț de maniere cultură, educație. Dimpotrivă, de copil a fost înzestrat cu purtări rafinate și a sorbit cu aviditate sevele fructului cunoașterii. „E de-al meu, de la Buzău”, îl prezintă totdeauna afectiv maestrul Benone Sinulescu, cel care laudă și pasărea ce ciugulește semințe pe o miriște din perimetrul Buzăului pe care îl îndrăgește ca pe un tată! „Say Something
LAURENTIU CAZAN. DACĂ N-AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342849_a_344178]
-
Mângâiere În viața cea pământească, Grijile pentru trai sunt multe, Iar sufletul începe să amorțească Din cauza păcătoasei credințe oculte, Pe care oamenii vor s-o ocrotească Și să pregătească minții inculte, Mare amăgire drăcească. Duhul pierdut se naște din profana aviditate, Animalică stare, himerică existență Ce ispitește ne-ncetat Și nu poate avea mângâiere, Ca un meteor desfigurat, De o groaznică durere, Care l-a cuprins treptat, Cu himere fără frontiere. În vlaga telurică nu există calmare, Decât la Bunul nostru Tată
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
groaznice, Pe dealul Golgota, munte al durerii Unde lumea era forfota, De înspăimântata crucificare, Care a provocat multă îngrijorare. De-a lungu` multor vremuri, Duhurile se amăgesc-n pofte mari, Iar cugetul vrea decât mângâierea dezmățului, Care-l înfundă-n aviditatea abisului, De focul arzător al nesațului, Ce provine din ispitele diabolice. Omule, nu te lăcomi-n vicii! Întoarce-te la viața mântuitoare a crucii, Unde ai pe martiri, mucenici, cuvioși... Mari îndrumători luminoși, Care s-au sacrificat pentru adevărata credință
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Și nimeni n-avea nimic împotrivă. Asaltați din toate direcțiile de „revoluționari” dubioși ne sprijineam unii de alții, o mână de prieteni. Liantul dintre noi era perfect! În debandada generală apăreau zilnic publicații proaspete, pe care noi le citeam cu aviditate. Răsăreau partide prin toate colțurile, unele înființate de oportuniști ingenioși care adunau cele două sute cincizeci de semnături necesare, doar pentru a pune mâna pe fondurile acordate ca sprijin la înființare. Îmi amintesc că apăruse un „Partid al Popeștilor” care, așa cum
ŞI ZILNIC NE UITĂM LA ŞTIRI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343458_a_344787]
-
dar nu suferea termeni de comparație cu pasiunea nebună și deseori indecentă, perversă, trăită cu amanta lui. Erau lucruri care n-ar fi îndrăznit să le facă în patul conjugal, lucruri pe care amanta lui le impunea, le cerea cu aviditate. Ieși la alergat. Era zăpadă, dar nu era foarte frig. Aerul rece îi mângâia fața, făcându-i bine, revigorându-l. Se simțea puțin mai sigur pe el și mai puțin culpabil. Nu era obișnuit cu astfel de sentimente. Decise să
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
edificatoare pentru firul poveștii de dragoste în versuri redată cu sensibilitate și măiestrie de pana autoarei, însă nu puteam să le știrbesc frumusețea, trunchindu-le. În partea a doua a cărții sale, pornind de „La marginea unui Cuvânt”, poeta ne destăinuie aviditatea ei pentru creație: „Răsar la margini de înalt cuvânt/ Și zbor în jurul lui o viață-ntreagă;/ De el un glorios văzduh mă leagă/ Și lui mă rog, doar el fiindu-mi sfânt. [ ... ] Sfidez eu aberația puterii,/ E-o-nșelăciune-a unui rost, aparte
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
fraze, ascultând ce zicea tălmaciul, i se păru că aude ceva frumos, ceva interesant, ceva care exista deja demult în inima și în gândurile ei, sentimente pe care nu reușea până atunci să le exprime în grai obișnuit. Asculta cu aviditate despre un Mântuitor, despre un Dumnezeu milos, despre iubire și despre învierea lui Isus Hristos. Toate aceste discuții o captivară. Plecă din piață cu sufletul mulțumit de aceste cuvinte mângâietoare pentru inima ei. A doua zi, în timp ce venea cu ceva alimente
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
ține până la primul triumf al uneia din ele. • Prietenii vin și pleacă, adversarii veșnic rămân. • Cine-i prieten cu toată lumea, trebuie să-și găsească unul numai pentru sine. • Prin firea sa, omul e prietenos, prin instinctul său, e cărpănos, prin aviditatea sa, e păcătos. • prietenie din copilărie, se păstrează nealterată, dacă amicii se văd din joi în paști, o dată. • Doar pe câmpul de bătălie se leagă prietenii ce nu cunosc rupturi, nici invidii. • Amiciția care se leagă la băutură ține până la
GÂNDURI REBELE (4) – DESPRE PRIETENI ŞI PRIETENII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374491_a_375820]
-
o privire luminoasă. Printr-un zâmbet fericit. Îi revedeam acum într-un mormânt. Unul lângă celălalt. Ușă lângă ușă. Într-o stranie scenă de dragoste dintre “două urne/gemene...” La care asistam cu aceeași indiscreție. La care participam cu aceeași aviditate. Ca în fața unei întâmplări nemaiîntâlnite. Imprevizibile. Devenisem, în fapt, un personaj-martor. Neprecizat în construcția lirică. Presupus însă de comunicabilitatea textului. Martor al unei iubiri unice. Sublimate în spirit. Infinite. Între cele două momente ale observației mele, “negrul mesager/ a venit
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
și mă gândeam cu drag la toate câte le trăisem odinioară. Zâmbeam în suflet și parcă pânze de păianjen îmi croșetau pe sub tălpi, cărări. M-am trezit lângă fântâna unde, cândva, o cunoscusem pe Lina...Pe sub foșnetul copacilor înțepați de aviditatea insectelor, se ivi un chip frumos, ca de înger. M-am bucurat că pot conversa cu cineva, pentru a afla detalii despre oamenii din sat care, îmi încălziseră cândva, sufletul. Nu am să uit nicicând timiditatea băiatului sub care-și
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
îi amplifică meritele prin încorporarea în distribuția artiștilor mari din folclorul muzical românesc a numelui său. Glasul l-a purtat peste frontierele României, conștiința l-a urcat la bolta aspirațiilor nobile, în liniștea și armonia meditației insuflate de credință, educație, aviditate de înțelepciune, pioșenie față de tradiție și cultura țărănească. A absolvit un seminar teologic de confesiune creștin adventistă, o facultate de psihologie și este azi cursant al facultății de drept. Aparent, între acestea există conexiuni fixe și necesare, dar ar lipsi
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
județul Buzău pe care o va absolvi cu bine în anul 1980. Este perioada unor începuturi visate nu doar cu ochii minții, ci și cu cei ai sufletului. Când firul acela ce se prindea de capătul începuturilor mă trăgea cu aviditate spre cer, spre lumea aerului, când pasiunea zborului trecea sfioasă prin sita trupului meu și își acumula colbul în suflet. Când visele nopților mele erau bântuite de legenda zburătorului Icar, doar că penele mele nu erau confecționate din ceară, ca să
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
noapte. Că nu trebuie să se risipească în muncă peste măsură și să depășească limitele autarhiei după apostolul care a spus „având hrană și îmbrăcăminte vom fi mulțumiți cu ele” (1 Tim. 6, 8), fiindcă belșugul dincolo de nevoie prezintă imaginea avidității, iar lăcomia a fost afurisită ca idolatrie (Col. 3, 5). Că nu trebuie să fie iubitor de argint (Marc. 10, 23 și Luc. 18, 24) și nici să adune lucruri nefolositoare, de care n-are nevoie. Că cel înfățișat lui
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
misterul tot mai obscur al acelei minți, care se baricadase în dimensiunea ei, nelăsând nici măcar, o rază de lumină să pătrundă. Nu mai tratase până atunci un caz atât de grav! Studia zi și noapte în biroul lui, înghițind cu aviditate tratat după tratat, participa la tot felul de conferințe de specialitate, alături de specialiști cu renume, o supunea pe Lea la teste subtile și se făcea în patru să smulgă de la ea, cel mai mic semn de înțelegere, să o determine
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
dar apoi ne dăm seama că durerea se acutizează mai crunt, că daunele care pot distruge nevinovații, ar fi iremediabile. Unicul refugiu l-am descoperit în tăcerea unei catedrale mărețe și reci, în ale cărei mistere m-am scufundat cu aviditate, căutând adevărul printre faldurile imobile ale veșmântului Domnului, al cărui sânge picură de veacuri în conștiințele noastre vinovate. Îmbrățișată strâns de durerea mea, mi-am murmurat disperarea și nedumerirea la picioarele sale, lăsându-mi lacrimile să-i mângâie rănile ancestrale
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
Creator care nu face nimic la întâmplare. În primul rând este argumentul că romanul acesta va dura mult, va fi viu, incitant, va pune întrebări și probleme, va cere răspunsuri și va declanșa dezbateri, dacă se citește și acum cu aviditate și cu o plăcere extraordinară. Deși până acum datorită slugilor de la Ministerul Culturii, din Guvern și de la Conducerea Uniunii Scriitorilor, romanul acesta a fost interzis datorită lașității și egoismului scriitorilor, criticilor literari! Gogorița cu libertatea de expresie este pentru proști
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
roșu. Așadar nu avem decât câteva milioane de monetă divizionară în piese de o jumătate, de unul și de doi franci, care, neavând valoarea legală, deci nestând, în privirea aliagiului, în raportul legal cătră aur, se caută astăzi cu multa aviditate pentru a fi depusă în pivnițele Băncii Naționale. Prin aceasta însă nu rămânem decât cu ruble, cu jumătăți de ruble și cu gologani. Toată lumea suferă din cauza lipsei de monetă divizionară, fără ca încai banca să câștige ceva prin aceasta, de vreme ce grămădește
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zeii secunzi" pentru a lumina oamenii. Ei pot fi vindecători, sfetnici, mesageri ai invizibilului, tovarăși ai călătorilor, colaboratori ai meșteșugarilor, dar și "genii răufăcătoare" din cauza naturii lor "secunde". Plutarh și Porphirius le pun în cârcă relele, luptele, răpirile, bolile și aviditatea pentru mireasma sacrificiilor. Mai depărtat de ei, și apropiat de Maxim din Tyr, Eminescu spune prin cuvintele lui Francesco: "demonii sunt îngeri de geniu". Ioana Em. Petrescu îi cuprinde în categoria damnaților, a străinilor, și le așează deasupra "imaginea celor-cu-stea-moartă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și sfîrșitul există împreună că un foc etern, luminos, creator, expansiv. Pe de altă parte, Enion, ca Prakriti, simte abisurile ce se deschid în ea cînd o părăsesc potențialitățile ei transformate în acte prin Purusha (spiritul). Abisurile din ea devin aviditate devoranta 274 (Spectre-Devoratori), morți veșnice, în care și zeii luminoși (Prolificii) pot fi înghițiți. Enion este Vîrstă de aur a Creației: Lovinescu: Vîrstă de aur este o lume în care toate elementele sînt resorbite într-un trăsnet devenit piatră, un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]